Andreea Pora a fost făcută troacă de porci la tv de niște unii angajați la Felix (la pachet, și alți jurnaliști „băsiști”). De departe, însă, cel mai josnic atac a fost la Pora. Firesc, au fost proteste la adresa acestei mîrlănii a angajaților lui Felix. Nefiresc a fost că la proteste nu s-au solidarizat mai mulți cetățeni, dar asta e altă discuție.
Dar cel mai nefiresc li s-a părut unora că ditamai organizația Active Watch, de promovare și apărare a drepturilor (și obligațiilor) presei, nu a avut nimic de spus. Cei surprinși de tăcerea Active Watch au remarcat și muțenia lui Mircea Toma, guru-ul Active Watch, degrabă vărsătoriu de comunicate de presă și declarații publice cu alte ocazii.
Ca să fiu complet sincer cu voi, eu n-am fost deloc surprins.
Etichetă: victor alistar
Așa cum vă anunțam aici, azi îi expiră lui Victor Alistar interdicția de a fi numit într-o funcți publică. Acum, orice decizie în consecință stă în pixul lui Ponta. Și, cum postul de la Justiție pare să fie puțin vacant (după ce CSM a refuzat să permită detașarea Monei Pivniceri pe scaunul de ministru al Justiției), să vedem în ce-și bagă Ponta pixul. În gît (pe model Năstase), în ochi (că stau cancelariili iesterni cu ochii pe el ca pe butelie) sau în CV-ul lui Alistar?
Vasăzică, Victor P. știe să citească și chiar ține cont de recomandări. Alistare, cît despre tine, rămîne cum am stabilit în titlu.
Pînă pe 7 august 2012, Victor Alistar nu poate fi numit în nici o funcție publică. Pentru că, pe 7 august 2009, a fost declarat incompatibil, definitiv și irevocabil. Iar sancțiunea este accesul interzis la funcții publice, altele decît cele elective, pe trei ani. Mai mult, Alistar nu a putut deveni membru al Consiliului Superior al Magistraturii tocmai din cauza acestei incompatibilități, conform unei decizii a Curții Constituționale. Mai multe, aici și aici.
P.S. Ponta tocmai a anunțat că Victor Alistar, directorul executiv al Transparency International România, va fi ministru delegat pentru strategii guvernamentale, transparență și relația cu societatea civilă.
P.P.S. Ponta a gafat și în conferință de presă, susținînd că decizia Justiției a fost în favoarea lui Alistar. Îi recomand decizia Curții Constituționale. De care un premier ar trebui să țină cont, totuși.
Transparency International România are un „cod de conduită” (de găsit aici). Iar acest cod de conduită conține, la articolul 22, următorul paragraf: „Nici o persoană asociată TI-Romania nu se poate implica în activităţi care ar putea aduce atingere credibilităţii şi imaginii publice a TI-Romania, prin crearea impresiei că TI-Romania sprijină indivizi, ori instituţii publice sau private a căror coduită este percepută ca nefiind în acord cu principiile şi valorile TI.”
Asta e teoria. Să vedem practica. Să ne uităm, deci, la poza de mai jos:
La acest prînz public de taină nu s-au mîncat bucate, ci doar căcat. Nici nu e de mirare, dacă luăm în considerare personajele din stînga extrem, centru, respectiv dreapta extrem (adică turnătorul Felix, prostănacul Geoană și incompatibilul Alistar). Dacă chiar vreți să știți ce scatofagie au practicat acolo abia invocații, aruncați un ochi aici.
Așa, dar să nu divagăm: deci, băi, Senatule de doi lei al TI România, ce a făcut Alistar în poza de mai sus a încălcat articolul 22 din codul ăla de conduită al vostru au ba? Cu alte cuvinte, dacă incompatibilul Alistar s-a aliat cu turnătorul Felix – și în spatele lor, pentru toate Antenele prezente să filmeze mărețele bășini ale lu’ șefu’, e un ditai banner-ul cu logo-ul TI – e ok? Sau, și mai pe șleau: băi, dragi TI-iști, vă place asocierea cu turnătorul (definitiv în instanță!) Felix? Că, în cazul ăsta, nu e nici o încălcare de cod, deci vă puteți face de căcat în continuare și nu-l sancționați nici pe Alistar. Nu că ar conține vreo sancțiune codul vostru uitat sub niște reviste vechi, la budă.
A, și încă ceva, dragi senatori ai TI: dacă vă aburește Alistar că Felix nu e turnător și că încă se judecă cu CNSAS, că nu e nimic definitiv, întrebați-l pe colegul de crez oengist MT despre Voiculescu. O să vă spună, sper, ce a scris aici.
Nici nu știu cum să încep, sînt distrus, ființa mea e decimată, vorba lui Cătălin Voicu, de cînd am aflat că unul din pilonii oengismului românesc s-a retras în munți, ca să mediteze. Mai prozaic, Codru Vrabie, că despre el e vorba, a decis să nu mai facă parte din structura de conducere a Asociației Române pentru Transparență (ceea ce ART-iștii numesc, de fapt, „Transparency România” – o denumire frauduloasă, cînd corect e, poate mă repet, „Asociația Română pentru Transparență”; dar să nu ne împiedicăm în detalii). În biletul de adio lăsat posterității pe yahoo.groups, după ce s-a sinucis ca oengist, Codru ne spune că a făcut-o din cauza lui Victor Alistar. Cităm: „draga Victor, datorita afilierii noastre comune la TI, interventia ta telefonica de mai devreme, la a3, imi diminueaza capacitatea de-a reprezenta eficient interesele organizatiilor societatii civile in CNI…Â pacat :(Â in urmatoarele zile, imi voi evalua optiunile si voi anunta cum cred ca pot solutiona problema reprezentarii eficiente…Â o zi buna, tuturor! –Codru”. Iar rezultatul e sfîșietor de-a dreptul: „dragi colegi, am reflectat, am evaluat, am decis si-am actionat…Â ieri, 17 feb, la 2 zile dupa ce-am implinit 9 ani de activitate in cadrul TI-Romania, mi-am prezentat demisia din consiliul director si mi-am suspendat calitatea de membru al asociatiei…Â va doresc un weekend placut! –Codru” (mesajele originale, aici).
Vasăzică, Codru Vrabie nu poate reprezenta oengismul românesc în Consiliul Național de Integritate pentru că-l încurcă tocmai calitatea de oengist. Păi, dacă s-a suspendat ca oengist, cum mai poate fi reprezentant al oengiștilor în CNI? Sau mai e oengist și-n altă parte?
Dar, mai nasol, pe Codru Vrabie nu-l deranjează calitatea de oengist, de fapt, ci calitatea de membru al ART și, chiar mai tare, alăturarea de guru-ul ART, Victor Alistar. Care Alistar face declarații la TV și-l jenează pe Vrabie. Cum anume, Vrabie nu a precizat, dar e cert că suficient de grav încît să se retragă din ART.
Să fie vorba, cumva, de conflict de interese? Păi, dacă da, Vrabie și-a dat seama după cam trei ani în CNI că e în conflict de interese? Sau, pînă acum, nu l-a deranjat, dar i s-a întărit fibra morală între timp?
Ori nu e vorba de conflict de interese? Dar, atunci, despre ce e vorba? O fi aflat, cumva, Vrabie că Alistar e cercetat penal și dat afară din CSM, unde intrase cu votul Senatului, deși e incompatibil definitiv? Și, deci, în situația asta, Vrabie consideră că e imoral să mai fie asociat cu Alistar? Păi, dacă de asta e vorba, îi amintesc că Alistar a fost declarat incompatibil în iulie 2009 și tot cam de pe atunci e și cercetat penal.
Deci? Ziceți, dragă Vrabie, de ce vă delimitați de omul care v-a întins o mînă caldă cu euroi de la societatea civilă? Nu vă e rușine să-l renegați taman pe binefăcătorul dumneavoastră, pe omul pentru care ați cerut documente ale Agenției Naționale de Integritate cînd era cercetat pentru incompatibilitate și domnia voastră augustă erați membru în CNI, ca și acum?
„Decît” întreb, desigur, nu cred că veți și răspunde public. După cum am auzit recent de la un coleg al dumneavoastră de crez și de euroi, reprezentați „interesul public”, deci musai că înarmat cu așa ideal sacrosanct nu aveți cum să vă scoborîți la astfel de fleacuri.
Totuși: ce v-a făcut, dom’le, Alistar de vă e rușine cu el, mai nou? Fiți sincer, fiți transparent, nu vă jenați. Forța oengismului fie cu dvs!
Săptămîna trecută, o gravă împerechere contra firii s-a produs între niște oengiști farisei și niște sindicaliști antamați de SOV. Mai exact, ONG-urile Transparency International România | Asociația Română pentru Transparență, Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC), Centrul de Asistență pentru Organizații Neguvernamentale (CENTRAS), Asociația Pro Democrația (APD), Agenția de Monitorizare a Presei – ActiveWatch, Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI), Centrul pentru Resurse Juridice (CRJ) și Federaţia Română a Jurnaliştilor MediaSind au semnat un document împreună cu sindicatele următoare: Confederaţia Sindicală Naţională MERIDIAN, Confederaţia Naţională Sindicală „Cartel ALFA” și Blocul Naţional Sindical (BNS). Documentul, care poate fi găsit aici, este menit să înjure decizia de scoatere a lui Victor Alistar din CSM.
Este evident că e dreptul oricui să înjure orice. Iar oengiștii români știu asta foarte bine, din moment ce există și sînt foarte vocali. Nu? Că, dacă n-ar fi voie, i-ar alerga miliția pe stradă să-i bage la beci. Dar asta nu se întîmplă, nu-i așa?
Este, iarăși, evident că oengiștii se pot asocia cu oricine, într-o democrație e permis (ba chiar încurajat) acest act.
Dar, ca oengiștii care se pretind liberi de orice influențe mogulești și politice să se asocieze într-un demers public tocmai cu lacheii mogulilor (sau nu știți nimic despre ce făcea Dumitru Costin pe la Realitatea, dragi activiști civili?), care sînt, în același timp, și lachei politici (sau n-ați auzit niciodată, oengiștilor, de colaborarea BNS – PSD?), este vomitiv.
Cum vomitiv este că, în aceste momente grele pentru sindicaliști, oengiștii nu întorc și cealaltă fesă către public, prin semnarea unui document de sprijin pentru Maricii, Costinii și Petcii țării. Să fie reciprocitate, zic.
P.S. Abia ce-am terminat de scris postul ăsta, că Alistar s-a și executat, în direct la Antena 3: a opinat că ANI nu are credibilitate, deci să o lase mai moale cu verificarea sindicaliștilor. Mă scuzați, lipsesc un pic, mă duc să vomit cele două cafele băute deja. Promit să vomit și prînzul.
Ce complexă este viața, doamnelor și domnilor… (aceste puncte de suspensie exprimă melancolia pe care cetățeanul obișnuit, mai puțin metafizic, o simte cînd face această considerație adîncă). Mai zilele trecute, vă ceream ajutorul pentru un biet oengist cu mințile rătăcite. Dar uitam că viața asta complexă e chiar foarte complexă: bietul oengist nu e deloc biet, pentru că pe el îl iubește și susține un ditamai omul de stat. Iar pe omul de stat îl iubește și susține un ditamai turnătorul de stat. Iar toți trei îl necăjesc pe ditamai micuțul de partid.
Nu e așa că e complex?
Am citit transcrierea tiradei furibunde a lui Alistar împotriva motivării deciziei CCR de a-l scoate din CSM și m-au cuprins remușcarea și mila. Remușcarea că am scris, acum vreo doi ani, niște articole despre incompatibilitatea lui, despre semnăturile false – pe care le-a folosit ca să lucreze și la stat, și la ONG, simultan – , despre vanitatea de a-și lua limuzină cu număr de Ministerul Justiției cu „W” în frunte. Articole fără care, poate, azi nu am fi vorbit de cazul Alistar. Sau, hai, dacă vreți, articole fără care Agenția Națională de Integritate s-ar fi prins mai greu că Alistar doar mimează orgasmul civic în timp ce, de fapt, el caută febril în buzunarele de la spate ale societății niște portofele grase. Iar dacă vă întrebați de ce simt remușcare, o să vă spun că-s milos. Iar dacă mă întrebați de ce mi-e milă, o să vă spun că asta îmi trezește mie bolnavul. Orice bolnav. Mila. Iar Alistar e bolnav. În micul lui labirint îngropat la rădăcina ditamai ONG-ului mondial Transparency, Alistar, bietul, și-a construit o țară a minunilor în care o joacă în fiecare zi pe Alice care salvează țara de corupți cu ajutorul unor iepuri giganți și a unor pisici cu dantură de rechin și care crește pînă-n tavanul Palatului Victoria, în visele lui cele mai pufoase, sau se face mic cît un șoricel, la propriu, dacă-i cere Geoană (ori Felix, hai). În lumea asta a lui, Alistar joacă, în același timp, personaje care se urăsc de moarte (e și funcționar de stat, dar și oengist) și nu vede nimic în neregulă aici. Iar cînd e scos, de urechi, la lumină, urlă prin presă de parcă idolul lui ar fi Vadim, scena executării silite, dubla doi.
De fapt, e simplu.
Ba chiar banal și inuman.
Citeam despre despre limbăii (deci nu lingăii, da?;;) de serviciu ai lui SOV, care au rămas fără salivă explicînd inocența penală a lui Vîntu față cu reacțiunea penală. Și, printre plătiți de SOV și politicieni, am dat de farul anticorupției românești, alistarul cu față de heruvim, Victoraș de la Transparency. Ia uitați(-vă) ce zice el aici: „Cred ca suntem in fata unei perdele de fum, ca ma asteptam sa discutam despre scrisoarea de intentie catre FMI, care imi arata inghetarea pensiilor pe 2011, imi arata trimiterea salariilor din sectorul bugetar la nivelul sectorului privat, asta inseamna la sase milioane, ca este mai jos, imi arata ca pe Centrale Bucuresti nu mai este permisa subventionarea pretului, imi arata cateva lucruri. Aia era o chestiune care, probabil, facea telespectatorii sa inghete. Asta este o petarda de fum” (la Antena 3).
Și m-am întrebat de ce. Ei, pe dracu’ m-am întrebat, știam dinainte. Că, de exemplu, Victoraș este un mare fan al social-democrației amatoare de spa la Vîntu, cu accente penale. Asta o dată. Iar a doua oară, mai știam că Victoraș este, de fapt, coleg de crez cu Vîntu, doar amîndoi sînt oengiști. Da, da, ce vă mirați așa? Nu știați că SOV este tata lu’ o fundație dedicată jurnaliștilor care-și are sediul taman la Bruxelles, în inima democrației europene? Iaca are, citiți acilișa (ultimele două paragrafe). Deci, se explică: e din colegialitate.