România. Sau de ce nu există țară pentru proști
Să citim. Din Constituția României.
Afirmația 1:
„În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută” (articolul 95, alineatul 1 – sursa).
Afirmația 2:
„Curtea Constituțională dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României” (articolul 146, litera h – sursa).
Concluzie: chiar Constituția României permite abuzul parlamentar, atunci cînd scrie, negru pe alb, că avizul Curții Constituționale e „consultativ”. Asta înseamnă că doar Parlamentul poate interpreta ce înseamnă săvîrșirea „unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei”. De ce are nevoie Parlamentul, potrivit Constituției, ca să suspende un președinte? Doar de majoritate. Altfel, în cererea de suspendare a președintelui poate să apară și cronica unui meci de fotbal: dacă majoritatea parlamentară decide că acea cronică a unui meci de fotbal conține faptele grave ale unui președinte care încalcă Constituția, atunci președintele e suspendat. Dacă nu sînteți convinși, vă reamintesc: avizul Curții Constituționale e „consultativ”.
Totuși, în marea ei înțelepciune, Constituția nu a lăsat doar la mîna majorității parlamentare decizia trimiterii unui președinte acasă, ci a mai implicat și poporul în această operațiune: „Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui” (articolul 95, alineatul 3 – aceeași sursă ca mai sus).
Așadar, în acest moment, singura cenzură a majorității parlamentare e poporul. Doar poporul poate decide dacă majoritatea parlamentară a interpretat corect Constituția atunci cînd a considerat că președintele a săvîrșit fapte grave care încalcă Constituția.
Dar ce sînt acele „fapte grave” care încalcă Constituția? Ei bine, în chestiunea asta, Constituția e mută. Nu ne spune nimic. Nu ne dă o listă, ne lasă în ceață. Curtea Constituțională ar putea să ne scoată un pic din negura ignoranței, dar avizul pe care-l dă Parlamentului e doar consultativ.
Așadar, dacă CC nu ne spune, Constituția nu ne spune și majoritatea parlamentară e în conflict de interese cînd vine vorba de faptele astea grave (adică își dorește trimiterea acasă a președintelui, deci nu putem fi foate siguri că e chiar onestă cînd ne prezintă argumentele ei pentru suspendare), nu ne rămîne decît să gîndim noi cu capetele noastre. Fiecare de capul lui, deci.
Dar cum gîndește un român cu capul lui? Sau, mai exact, ce bagă el la cap înainte de a toca ce a băgat la cap ca să știe ce să bage în urnă? Păi, în primul rînd, bagă presă, nu? Că la școală nu prea se învață cum funcționează o democrație, nici ce scrie în Constituție, nici cum e cu puterile în stat. Nu de alta, dar școala noastră e ocupată cu orele de religie, nu are timp și de cultură civică. Deci, rămînem să ne educe presa, că nu prea văd mulți români care să aibă ca lectură zilnică Monitorul oficial.
Eh, dar care presă? A ălora? Sau a ălorlalți? A useliștilor, a mogulilor? Sau a portocaliilor, a băsiștilor? Din dilema asta nu putem ieși, desigur. Decît dacă ne scremem puțin și ne uităm și la ăia, și la ăilalți. Dacă-i citim și pe unii, și pe ceilalți. O să fie greu la început, o să ne confuzioneze, o să ne doară capul, o să mai lipsim de la bere, de la mici, de la frecat menta la computer. Dar, cu puțin exercițiu, o să ne treacă. Iar după ce ne trece, o să ne enervăm, tot aflînd lucruri. Și, așa enervați cum o să fim, o să ne întrebăm: da’ de ce ne mint ăștia? da’ de ce e Constituția curvă? da’ de ce legile nu conțin sancțiuni? da’ de ce se fură din buzunarele noastre? da’ de ce nu se dau legi mai bune? da’ de ce unii-s corupți și scapă? în ce țară o să ne crească odraslele?
Și cînd o să fim suficient de mulți care să-și pună suficient de multe întrebări, o să-i și luăm pe politicieni de guler. Suficient de tare încît să se sperie nițel și să înceapă să răspundă.
Abia atunci ne vom scutura puțin de prostia noastră națională. Și vom începe să avem o țară. Un proiect. O idee. Un plan. Pînă atunci, cum ziceam, nu există țară pentru proști. Iar România, așa cum e ea acum, nu e țară. E doar țarc de proști. Care sînt loviți peste ceafă cu broșurica aia constituțională, scrisă la mișto, de unii care se cred politicieni.
13 Comments
Mă pregăteam să-ţi dau o replică după prima parte a articolului, dar ai atins bine problema până la urmă. 🙂
Cu asa opinii continui sa mai sper ca avem o sansa ca natie, intr-un viitor pe care sa-l apuc in viata prezenta.
gresit din cauza acestor opinii suntem in situatia actuala. gindeste:
Afirmația 1:
“În cazul săvârşirii unor fapte grave……..
cine constata aceasta? doar cine este abilitat nu ? ESTE PARLAMENTUL ABILITAT SA FACA ASTA ? NU.
Deci o poate face doar cine este abilitat-adica justitia- iar parlamentul sesizeaza organele in drept, care sunt capabile sa-i asigure celui acuzat,posibilitatea de aparare,conform cartei drepturilor omului, in caz contrar totul este lovit de nulitate.
Afirmația 2:
“Curtea Constituțională dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României” (articolul 146, litera h – sursa).
avizul este cosultativ fiindca CCR nu are competenta sa se pronunte pe fapte ce tin de domeniul justitiei. Se pot pronunta doar daca drepturile unei persoane au fost respectate si in acelasi timp si constitutia. Atentiune constitutia nu este mai presus de respectarea drepturilor unei persoane pentru ca altfel devine nula pina la modificarea acelui acrticol care nu indeplineste anumite cerinte prevazute de altfel chiar de constitutie,dar si de tratatele internationale
Deci nu avizul consultativ este un abuz, asa si trebuie sa fie, ci doar faptul ca permite unei institutii a statului sa se pronunte pe o competenta pe care nu o are.
Indrituieste cineva sau ceva -constitutie sau lege- ca parlamentul sa se pronunte asupra vinovatiei unui om sau institutie ? Atunci despre ce filosofam ? Restul sunt speculatii si exercitii de logica.
Referendumul este ilegal fiindca nu respecta nici constitutia,nici legislatia in vigoare,si nici tratatele in vigoare la data cand a fost facuta constitutia.
De asta cred si spun ca cei de la CCR sunt impotenti,fiindca acolo ei fac speculatii pe baze de politica de grup, de filozofie de 2 lei,samd
gresit. total gresit. asta este logica pe care si-o doresc ceo ce cred ca parlamentul este un fel de marea adunare nationala,care decide tot.nimic mai fals. ad contrarium, conform unei conventii semnate de romania, probabil inainte de a va naste dumneavoastra, si ma refer la carta drepturilor omului (RATIFICATA DE PREA IMPUSCATUL IN 1977) in care se specifica clar ca nimanui nu i se poate impiedica dreptul la aparare. In caz contrar totul este nul. daca o lege,fie ea si din prevederile constitutiei nu este in conformitate cu hoararile CEDO,ea nu se aplica, pur si simplu.
Daca impotentii care au tot dat diverse hotarari pe diverse articole de constitutie,ar fi sesizat simplu parlamentul ca prevederea care prevede suspendarea presedintelui nu este legala fiindca nu respecta tratatele internationale semnate de romania, si ar fi completat ca la cererea de suspendare sa exsiste un act al unei puteri in stat-respectiv justitia- care sa parcurga demersurile legale in stabilirea unei fapte de natura penala, totul ar fi fost ok. Pentru ca minciunile ca nu se poate face un demers sau altul este o prostie fara margini(tipic comunistilor de altfel) sa nu uitam ca deciziile parlamentului european sunt suverane celor parlamentului national,ca legile europeene sunt in completarea celor ce lipsesc la noi iar uneori au putere de aplicare mai mare. Deci totul nu este decat o minciuna (de asta este si usor de vazut de unde vine), cu scuzele ca nu exsista prevederi specifice, adica daca nu scrie in constitutie ca nu am voie sa dau cuiva in cap o pot face. Pentru ca ceea ce se intimpla cu acest referendum,ca si cu cel precedent de altfel, este legalizarea santajului,a razbunarii, altfel spus LEGALIZAREA LINSAJULUI. Si nu trebuie sa fii doctor in drept ca sa vezi aceste lucruri simple. este mai mult de bun simt si de logica elementara.
Pentru ca rationamentul lor pleaca tot de la o speculatie si anume ca daca nu este interzis in constitutie se pot substitui une alte puteri a statului si anume justitia. Probabil ca multora li se va parea diferit ce le spun eu acum, dar ganditi,ganditi, doar atat. Cum poate o institutie a statului, care nu are dreptul de pronuntare asupra vinovatiei cuiva, sa o faca printro decizie proprie, ESTE LEGAL ?
Cu preizarea sursei şi tot ce trebuie, inclusiv permisiune, preiau şi eu articolu’.
normal ca precizezi sursa, ca doar nu esti ponta:D
Hai dom’le, ce naiba! A copiat si el acolo 80 de pagini si a declarat ceva ce n-a facut in CV si gata, il tachinam la tot pasul? Ce oameni! 😆
Corect. Cel mai bine e să citim presa internațională. Care ce zice? Că s-ar putea să fim dați afară din UE.
In drept, intrucat nu exista o definitie concreta pentru fapta grava, se considera fapta grava o actiune de incalcare a legilor in urma careia se constata un efect juridic. Cand ajung acasa va aduc sursa, dar niste specialisti in drept ar trebui sa stie cu siguranta unde se gasesc lamuririle privind fapta grava.
Da’ tanti Lenuţa cum se lămureşte? Că-n fond şi la urma urmei, despre asta-i vorba; ca tot poporu’ să ştie de ce votează, ce votează…
[…] Claudiu Prisăcariu, căruia îi mulţumesc, dau cu înşiruirea celor spuse de dumnealui într-un articol de pe blog-ul personal, acolo unde spune lucrurilor pe nume (şi-o face bine, bine), nu cu perdea […]
catalin, bre!:))) nu claudiu:)
Dă mielu’ băiatu’ (da’ nu mielu’ ăla), că n-am încotro.
PS: M-am uitat şi în blogroll de 2 ori. 😆