Deși liberalilor le displace cu totul să audă de o eventuală nominalizare a Monicăi Macovei pentru postul de judecător CEDO din partea României, Victor Ponta ia în calcul destul de serios opțiunea europarlamentarului PDL. Ce e drept, dacă MM ar ocupa locul pe care-l lăsa vacant Corneliu Bârsan, o colonie de iepuri ar fi împușcată dintr-un foc, atît în relația României cu UE, cît și în relația lui Ponta cu electoratul mai simandicos și nehotărît care nu iese la vot. Mai ales acum, după ce Ponta s-a bătut cu CSM la Curtea Constituțională ca să obțină dreptul de a trimite la CEDO ce nominalizări vrea. Și a și cîștigat.
P.S. Scenariul unei lupte în trei pentru postul de la CEDO nu e nici măcar veridic: Pivniceru și-a dat măsura incompetenței la nivel european cît a fost ministru (iar Ponta mai degrabă ar trimite-o în Apuseni la stînă decît la CEDO) iar Motoc e mai preocupată de latura flower power a vieții.
Uncategorized
După unele surse, procurorul Bogdan Licu a plagiat în proiectul său managerial depus la CSM pentru funcția de adjunct al Parchetului General. De aici și dezamăgirea unora de după avizul pozitiv pentru Licu. Aviz pozitiv cu unanimitate (sursa). Deci, inclusiv șefa CSM, adică Oana Andrea Schmidt Hăineală, l-a votat pe Licu. Ceea ce, firește, a declanșat un nou val de spasme în rîndul celor care deja o sanctificaseră pe Hăineală. Lucrurile, însă, stau mult mai simplu. Ia uitați-vă mai jos.
Ce ați citit? Că în mai 2009, cînd conducea secția de procurori a CSM, Licu i-a permis Oanei Andrea Schmidt Hăineală să lucreze cu vicepremierul PSD Dan Nica (hotărîrea CSM se găsește aici), actual ministru al Comunicațiilor (tot de la PSD, firește) și unul din cei mai dubioși pesediști în viață. Păi, vedeți ce simplu e? E foarte simplu, dragi copii, așa că încetați să mai vedeți idealism și integritate în mișcările Oanei Andrea Schmidt Hăineală: e simplu calcul, e pragmatism, e pe funcții și leuți. E procedură de „sistem”, cum v-am mai zis.
Procurorii CSM s-au făcut de căcat, cum era de așteptat, cînd l-au spălat pe Nițu ca să-l poată aviza pozitiv pentru șefia Parchetului General (vezi motivarea). Prin comparație, acum vreo cinci ani, cînd s-au limitat la formulele standard ale limbii de lemn cesemiste, a ieșit ceva mai decent (aici e avizul din 2008, mai jos un fragment relevant) și, culmea, nu s-a mai opărit nici un purist că penibilul (că de penibil e penibil în mediocritatea lui, nu e nici o îndoială) Nițu îi devenea adjunct profesionistei fără cusur Kovesi.
P.S. În atenția tuturor întristaților de jalnica prestație a CSM: „Nu, eu îmi menţin punctul de vedere: ministrul Justiţiei propune, CSM face interviuri, dă un aviz, apoi preşedintele decide, potrivit legii pe care am iniţiat-o în 2005. Sunt consecventă şi o susţin în continuare, pentru că este foarte importantă răspunderea individuală. Lumea trebuie să ştie că eu, Monica Macovei, l-am propus pe Daniel Morar şi că dna Pivniceru îl propune pe succesorul acestuia. Ministrul trebuie să-şi asume răspunderea pentru numirea procurorilor-şefi şi pentru ceea ce vor face aceşti oameni. Fiecare partid ar trebui să numească în funcţia de ministru al Justiţiei oameni care chiar să dorească procurori care să-şi facă treaba imparţial. În multe ţări numirile magistraţilor le face ministrul Justiţiei. De exemplu în Germania, ministrul Justiţiei este un om politic şi numeşte şi judecători şi procurori, dar nu se întâmplă ca aceste numiri să fie viciate, iar acei oameni să nu-şi facă treaba. Aş vrea să ne îndreptăm spre aceste reguli democratice, iar una dintre cele mai importante este răspunderea” (Monica Macovei, 1 octombrie 2012 – sursa).
Oricîte bisnisuri clădite pe relațiile securiste de dinainte de ’89, oricîte televiziuni private, oricîte proptele politice ar avea acum, securiștii bătrîni au nostalgia școlii vechi de îndobitocire și teroare. Așa că se întorc, din cînd în cînd, în locul în care pot să respire în aceiași parametri ceaușiști, unde pot să melancolizeze și să-și aminteasc de vremurile în care propaganda se făcea centralizat, orwellian, temeinic. Se întorc la TVR. A fost, recent, Felix, acum i-a venit vremea lui Ioan Niculae (sursa). În astfel de momente, televiziunea publică face figură de codoașă bătrînă, nărăvită fără speranță. Dar este și o veste bună: TVR a învățat că trebuie să facă și bani din privat, nu doar să ia de la plătitorii de taxă radio-tv. Vestea și mai bună va fi cînd privații nu vor fi aceiași securiști care nu mai mor.
P.S. În televiziunea publică lucrează și jurnaliști admirabili, apăsați constant de mîrlăniile cîte unor politruci montați temporar la șefia TVR.
Uitați-vă pe CV-ul Oanei Schmidt Hăineală (mă rog, o cheamă și Andrea – da, cu un singur „e”, nu cu doi, ca să poată merge și în Italia, ca bărbat) – despre care am scris aici – și apoi gîndiți-vă: ce să fi avut așa de special Onuța de a chemat-o, în mai 2007, ministrul Chiuariu (da, penibilul ăla cu idei cretine despre cum se fac legile) să lucreze în Ministerul Justiției? Dar în 2009, ce stea avea în frunte Andrea (cu un singur „e”) de a chemat-o Dan Nica (unul din cei mai sulfuroși și unși cu toate alifiile pesediști), pe atunci vicepremier, să-l consilieze la Guvern? Ei, ce credeți?
Dar despre actualul ministru al Justiției, Robert Cazanciuc, ce răspuns v-ați da dacă v-ați întreba cum a supraviețuit sub multe guvernări la Externe? Sau dacă v-ați întreba cum a ajuns procuror la Parchetul General pe model Ponta, după numai trei ani (nu opt, cum cerea legea!) la cel mai de jos parchet (sursa)?
Dar Kovesi de ce credeți că a ajuns la Bruxelles, pe semnătura lui Ponta, iar acum se întoarce ca șefă de Parchet?
Și ar mai fi niște cazuri, nu multe, poate cît degetele de la mîinile a cinci, hai, șase oameni. Iar degetele astea pot strînge foarte tare, uneori, chiar și de gît. Alteori, închise în căuș, compun un pumn de toată frumusețea. Sau chiar mai mulți. Care, dacă-s bine țintiți, doboară orice le stă în cale.
Azi, la CSM, ați văzut, de fapt, puterea unui astfel de pumn. Iar în rolul fiecărui deget din pumn a stat cîte un băiat sau o fată de sistem: un cazanciuc, o hăineală, o kovesi, o bică, un nițu.
Mii de procurori și judecători din țara asta nu au văzut vreun minister nici măcar pe dinafară, darmite să fie detașați în Executiv să lucreze alături de politicieni. Cîteva zeci de magistrați, însă, infiltrați strategic prin parchete și instanțe, s-au integrat în „sistem”. Cum altfel vă explicați că ajunge ministru al Justiției unul precum Cazanciuc iar șefă la CSM una ca Hăineală, mai preocupată de slujbe în Guvern și studii de securitate decît de anchete penale? Iar cînd le vine vremea, băieții și fetele astea prestează. Pentru „sistem”.
Zilele astea sînt niște audieri plicticoase pe la CSM: candidații sînt mediocri iar procurorii din CSM fac un balet penibil astfel încît nici să nu pară din cale-afară de mămoși, dar nici să nu fie zbiri. Ceea ce e plicticos pentru că nu există altă cale. Și nu există altă cale dintr-un motiv pe care l-am mai expus: propunerile și numirile se fac pe o lege în vigoare din 2005, susținută de Monica Macovei, chiar dacă unora nu le place deloc să-și amintească. Deci, asta e, băieți și fete: ați susținut legea asta, spălați-vă cu ea pe cap.
Dar să revenim: eroina Justiției din ultimele luni este, indubitabil, noua șefă a CSM, Oana Schmidt-Hăineală. Ea este cea care a ținut steagul sus pînă recent, cînd s-a predat cu arme și bagaje în fața legii, vai. O așa eroină merită și un CV pe măsură. Îl găsiți aici. Eu am selectat partea referitoare la studii.
Așadar, după cum se poate vedea, Hăineală a fost mai preocupată de științe militare, informații, securitate națională, terorism și chiar limba arabă. A făcut cursuri, un master și e chiar doctorand în domeniu. Ceea ce e foarte frumos, lăudabil, dar nu prea văd legătura cu anchetele penale. Sau, în fine, poate Hăineală vrea să se dedice, după ce i se termină mandatul la CSM, anchetării teroriștilor Al Qaeda.
Salutam, ieri, apariția website-ului DPIIS (Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine), „ministerul” lui Dan Șova. Un website slăbuț, cu date mai degrabă generale. Dar util măcar pentru că a postat și ceva declarații de avere. La o primă vedere, specialiștii în proiecte de infrastructură și investiții străine sînt ba funcționari moșteniți de pe la alte structuri din Guvern, ba niște superspecialiști de la PSD. După ce am consultat doar cîteva declarații am și dat de doi pesediști: unul foarte apropiat de sufletul lui Șova, venit tocmai de la Olt (cartierul general al lui Șova), care s-a remarcat la Corabia prin tot felul de afaceri bizare pînă în 2012, după care l-a făcut Șova secretar de stat la Ministerul Mediului (!). Înainte de asta, băiatul ăsta de la Olt (Cococi Toma-Longin îi zice) a lucrat la firma de avocatură pe care a deținut-o Șova acum o vreme și care acum se numește „Enescu, Panait, Pop și asociații”. Ca personalitatea lui Cococi să fie desăvîrșită, să spunem că specialistul lui Șova este și președinte PSD Corabia și vicepreședinte PSD Olt (declarația de avere a lui Cococi e aici, mai jos e o poză cu părțile esențiale din document).
Așa cum știm de la ultimul congres al PSD, însă, social-democrații au mare grijă de femei. Iar Șova nu face excepție. Tot la DPIIS-ul lui are un post de consilier și domnișoara Zoană Maria Gabriela. Tot din PSD, dar de la Pitești: președinte la organizația de femei, vice la PSD Pitești și membră în Consiliul Național al OFPSD. Și asta nu e tot: domnișoara Zoană ia niște bacșișuri bunicele de la stat, ca avocat. E vorba de niște zeci de mii de lei pe lună de la diverse instituții locale, de la Consiliul Județean Argeș pînă la școli (declarația ei de avere aici, o poză relevantă din document mai jos).
După trei luni și ceva de urlat la lună, am spart un pic din secretomania instalată peste activitatea lui Dan Șova: în sfîrșit, „ministerul” condus de Șova are website. E aici. Sigur, cum abia a fost aruncat pe net, informațiile sînt mai degrabă generale. De exemplu, agenda săptămînală a ministrului e albă (sursa).
Dar e un început. Hai, la mai mare!
Victor Ponta, premier al României, a opinat ieri că, în anumite cazuri, autoturismele (și motocicletele, parcă) ar trebui confiscate. Presupun că se referea la încălcări grave ale Codului Rutier și la accidente urîte, cu victime. Azi, Ponta a revenit, după un val de critici publice: există legislație europeană care permite confiscarea. Ceea ce e corect: în Elveția (și nu numai) se confiscă autoturisme implicate în cazuri de încălcare gravă a legislației rutiere. Nu mai spun că, din cînd în cînd, aflăm că nu știu ce fotbalist (Benzema e ultimul de care am aflat – amendă de 18.000 de euro pentru viteză) primește o amendă „galactică” prin Europa. Ba chiar se dau amenzi de un milion de euro (!!!), tot pentru viteză (în Elveția, de exemplu).
Nu mai vorbesc de cazuri ca al lui Huidu: la bordul unei hardughii Mercedes, a omorît trei oameni. Deci: să scăpăm de cocalarii cu mașini de zeci sau sute de mii de euro care omoară oameni, inclusiv prin a le suspenda pe viață permisul auto și prin a le confisca mașinile. E ok.
P.S. Problema lui Ponta e cu totul alta: chiar și atunci cînd spune lucruri bune, nu le face, aproape niciodată. Și mai e ceva: are un talent fenomenal de a umple agenda publică cu subiecte lipicioase la popor, dar mai puțin importante pentru bunăstarea aia iluzorie care a fost promisă în 2012.
P.P.S. Pînă la urmă, mașina poate fi și o armă. Și, așa cum obții permis de portarmă pe care poți să-l și pierzi dacă rănești sau omori oameni, așa poți să-ți pierzi mașina în aceleași condiții.
Ponta descoperă periodic că se fură de la stat. Nu știu cum dracu’ se face, da’ Ponta descoperă că se fură numai de către „ăilalți”. Vezi, de exemplu, și mega-măgăria de azi: deși poporul însetat de bunăstare și dreptate pînă la capăt aștepta bilanțul triumfalist al premierului minune, Ponta a dat-o cotită că nu i s-a încheiat guvernarea, deci nu are ce bilanț să prezinte, așa că să ne mulțumim cu ce mărgică a mai ouat Corpul lui de control la Complexul Energetic Oltenia. Adică un raport cu eventuale fraude (disponibil aici), dar fără prea multe informații în el, să nu ni se aplece (întreb și eu: unde dracu’ s-au dus sponsorizările alea de aproape 20 de milioane RON?). Și, chiar mai mișto, un raport care se referă la perioada 2010 – 2012, nu și la perioada de dinainte de 2010, cînd Dan Șova întorcea banii cu lopata de la Turceni, Rovinari și ce mai e pe acolo (sursa).
A propos de Dan Șova: la „ministerul” păcăliciului delegat pentru „proiecte naționale” (adică la DPIIS – Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine) lucrează pe un post de consilier un tip care se numește Iulian Onciu. Onciu era (nu știu dacă mai este) un fel de secretar pe la UNPR, ceea ce i-a adus în guvernele Boc și Ungureanu funcția de consilier la Seceratariatul General al Guvernului (unde nu știu ce mentă tradițional românească freca, în condițiile în care SGG e varză cu carne stricată). Dar, surpriză, așa un talent de viitor nu se făcea să rămînă pe afară, deci a fost preluat și de echipa Ponta la DPIIS, adică la „ministerul” lui Șova. Unde ce credeți că face Onciu? Ce făcea și pînă acum: are grijă ca firmele mă-sii (nu e glumă, chiar sînt firmele mamei lui, Rita Onciu) să facă niște milioane de lei noi prin contracte cu statul. Niște contracte în 2010, altele în 2011, dar și unele useliste, numai bune, în 2012.
Să mai spunem că Iulian Onciu este prieten la cataramă cu alt dorohoian din politică: Andrei Dolineaschi, deputat PSD și proaspăt secretar general al PSD, deci omul de încredere oarbă al lui Ponta. Atît de oarbă, încît l-a scăpat pe săracu’ premier de un leasing înrobitor la un Mitsubishi pe care nu-și mai permitea bietu’ doctor să-l plătească (sursa).