Conform site-ului Ministerului Justiției, ultima conferință de presă a ministrului Cătălin Predoiu a avut loc acum aproape o lună, pe 13 decembrie 2010. De atunci, Predoiu a dispărut fără urmă. Anterior, totuși, părea că lucrează: în octombrie se temea că Europa o să ne da cu MCV-ul la gioalele lui Schengen iar în august, deci înainte de octombrie, dădea declarații de vară cum că o să bea cafele mai des pe tema MCV. Și nu întîmplător: conform sursei citate anterior, Predoiu e unul din cei care ar fi trebuit să ne scape de mecanismul ăsta. Pentru că, printre altele, „La începutul lunii februarie 2010, a fost înfiinţată Comisia inter-instituţională pentru monitorizarea îndeplinirii obiectivelor cuprinse în Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV), comisie care funcţionează sub coordonarea ministrului Justiţiei şi este formată din reprezentanţi ai tuturor instituţiilor care au responsabilităţi în îndeplinirea obiectivelor stabilite în cadrul MCV”.
Rugăm deci Poliția Română ca, avînd în vedere cele de mai sus – și numai după ce scapă de trauma pricinuită de atacul feroce al lui Vadim asupra unor purtători de cașchete – , să sesizeze Interpolul în legătură cu dispariția ministrului Cătălin Predoiu. Sau, dacă le e prea greu, măcar să dea un telefon la Resursele umane de la Ministerul Justiției și să întrebe dacă ministrul mai ia salariu au ba.
Uncategorized
UPDATE: am cîștigat și pariul ăsta.
Diplomatul Teodor Baconschi, întîmplător ministru de Externe al unei țări din estul Europei, și-a dat cu mucii românești în fasolea europeană ca un răcan aflat prima oară la popotă. Cu cuvintele lui, a amenințat că România poate să-i lase pe europenii ăia plicticoși în soare cu monitorizarea lor pe Justiție cu tot: „există posibilitatea de a denunţa unilateral Mecanismul de Cooperare şi Verificare” (sursa).
Ce mai, o fudulie demnă de patru fudulii diplomatice! Atîta că, în ambuscada asta ministerială, săracu’ Baconschi a uitat că aiasta nu se poate. Sau, cu cuvintele lui Mark Gray, purtătorul de cuvînt al Comisiei Europene, „În mod procedural, suprimarea Mecanismului de Cooperare şi Verificare ar fi bazată pe o decizie a Comisiei Europene, după ce vor fi împlinite cele patru jaloane ale reformei justiţiei care sunt corelate. (…) Este decizia Comisiei” (sursa).
Deci, România nu poate denunța MCV-ul ăsta unilateral nici dacă răcanul Baconschi e avansat caporal și nici dacă acest caporal se transformă în Rambo în ie și ițari tradiționali, pentru că renunțarea la MCV este exclusiv dreptul Comisiei Europene.
Iar dacă ministrul nostru de Externe nu a înțeles engleza lui Mark Gray, iată și varianta în română a președintelui Băsescu: „Romania nu poate denunta MCV” (sursa).
Așadar, nu e vorba că denunțarea unilaterală a MCV ar fi o decizie ineficientă, ci că e imposibilă! Deci nu se poate! Ceea ce, după toate evidențele, Baconschi nu știa. Că el nu e decît ministru de Externe al României, o țară care a fost și bolnavă cînd era mică.
Deși v-ați luat Bac-ul la 24 de anișori (sau poate tocmai de aia), sînt convins, domnule ministru de Interne, că înțelegeți că școala vieții trebuie dublată măcar de cea primară. Mai ales în cazul polițiștilor. În acest caz, polițiștii ar fi în stare să scrie și chiar să citească. Ceea ce i-ar ajuta mult pe unii din ei chiar să scrie și să citească. Să vă dau și un exemplu: polițiștii care au participat ieri la evacuarea cu repetiție a lui Vadim ar fi fost în stare să citească legea care spune că ce le-a făcut Tribunul se cheamă ultraj, deci l-ar fi reținut pe diliu și, apoi, cu cunoștințele avansate căpătate în clasele I-IV, ar fi putut scrie o plîngere la Parchetul General în acest sens. Ceea ce nu s-a întîmplat, după cum a spus un alt mare polițist cu școala vieții în viață, Ciocan de la Capitală. Noroc cu o doamnă mai bărbătoasă de la Parchet, care s-a autosesizat că polițiștii și-au luat-o pe cașchetă de la Vadim și a deschis ea un dosar penal. Și asta pentru că s-a uitat la TV ieri, toată ziua, ca noi toți ăilalți fraieri care ne așteptăm de la polițiști să-și facă treaba. Dar dacă nu erau camere acolo, vă dați seama, domnule ministru de Interne, că rămîneau polițiștii cu cașchetele nereperate?
E tîrziu și nu mai are nici un haz ospiciul ăsta vadimist. Nu și dacă vă cad ochii pe Cancan. Care, azi, titrează așa: „Sexy-polițista a făcut gardă la Vadim”. Sub titlu, o poză cu o doamnă pe care uniforma de polițistă stă umflată suspect în zona taliei (centură de explozibil? arme automate? andrelele și puloverul la care tricota înainte să ajungă acolo fotografii Cancan?), cu plete bălaie lăsate libere sub chipiu și cu o mină tristă, încercănată. Lasciv de-a dreptul. Cu Vadim în rol de Hugh Heffner și ăilalți polițiști pozînd în iepurași.
UPDATE 20.00: cică nu-l anchetează nimeni.
Dereglatul Vadim a reușit, pentru a doua oară, să împiedice aplicarea unei hotărîri judecătorești de evacuare a PRM dintr-o clădire retrocedată proprietarului de drept. Printre metodele de luptă ale europarlamentarului cu legea s-au numărat împroșcarea cu apă a executorului judecătoresc și bruscarea unor polițiști. În termeni juridici, chestiunea asta se cheamă „ultraj” și se pedepsește cu închisoarea. Iar polițiștii fac mare caz de asta. Tocmai de aia, mă întreb: de ce nu l-au săltat pe Vadim, dus la secție, legitimat și cercetat? Sau te pomenești că doar o să-l dea în judecată, pentru daune morale? Deci nu Vadim e nebun, ci polițiștii ăia sînt pămpălăi.
Cunoscut ca un tip mobilat la mansardă, unde deține și o bibliotecă serioasă pe care încă nu s-a pus praful, Teodor Baconschi s-a schimbat de cînd a devenit ministru de Externe al României. Contrar expresiei neaoșe referitoare la atitudinea cazonă față cu viața, Baconschi nu a dat milităria jos din pod/mansardă, ci a urcat-o acolo. A luat-o de pe jos, unde stau bocancii și periuțele de dinți cu care se spălau budele de către pifani la ordinele unor superiori oligofreni, a cărat-o cu el o vreme (de și-a făcut de căcat sacourile alea elegante de diplomat) și, recent, i-a dat un brînci pînă a cocoțat-o taman în buza podului. Apoi a îndesat-o toată, gîfîind și bălind, cu gîndul la Nuți. Firește, pentru asta, a trebuit să scape de mobila de la mansardă și, mai ales, de cărțile de acolo. Tot procesul ăsta de demenajare și reamenajare ulterioară explică de ce, zilele astea, ditamai ministrul de Externe, rafinatul Baconschi, s-a apucat să răcnească la Europa, ca un caporal isteric și suficient, că o pune să facă trenulețul pe continent cu valiza Croației.
P.S. Eu v-am zis de anul trecut de prin octombrie că ministrul nostru de trebi externe a devenit cam belicos și are o relație cam prea afișat strînsă cu mămuca țărișoară.
Înainte de Crăciun, Guvernul a făcut un cadou posesorilor de averi la negru: o spălătură de furt și șpăgi demnă de cel mai tare paradis fiscal. Cum toți ne dorim să ajungem în rai, am pus și eu un acatist la biserica asta fiscală, în numele penibilului deputat Rizea. Iar acum aș vrea să-l bifez pe al doilea, pentru alt deputat: Brînză (deci „avere afișată”, da?). Sper că acolo sus, undeva, în altarul Fiscului, cineva și-a notat. Și, dacă tot a deschis catastiful, să scrie cu cerneală simpatică și numele fostului șef al ANAF, ministrul Vlădescu. Cu precizarea „Maseratti și Abarth de la niște firme dezinteresate și altruiste care cumpără mașini scumpe doar ca să se afișeze (avere AFIȘATĂ, da?) Sebi cu ele prin oraș și să mai agațe nevaste cîte unui prieten”.
În timp ce părerologii lăsaseră sticla TV în plata petardelor și comelor alcoolice de a doua zi ca să se pregătească pentru sticlele de la cheful de Revelion iar Băsescu îi cerea lui Turcan să mai facă o corectură pe discursul de final de an, una dintre consilierele președintelui, Alexandrina Gătej, trimitea către presa în vacanță o scrisoare prin care își anunța demisia. Deși CNSAS decisese că Gătej nu făcuse poliție politică (semnase un angajament, în 1989, însă nu dăduse nici o informație Securității), consiliera lui Băsescu s-a retras din funcție. După ceea ce ea a considerat, probabil, ca fiind cel mai mare atac cu flegme de presă produs asupra propriei persoane.
Nu discut sensibilitățile Alexandrinei Gătej și nici procesele de intenție pe care unele ziare i le-au făcut acesteia (de tipul „normal, dom’le, că nu a dat informații Securității, că nu a mai avut cînd, da’ dacă nu-l împușcau pe Ceaușescu?”). Admit, însă, că semnarea unui angajament cu Securitatea era, pentru imaginea Administrației prezidențiale, o vulnerabilitate. Și că demisia, în acest context, nu a fost cea mai proastă idee.
Și totuși: la doar cîteva ceasuri de la anunțarea demisiei de către Gătej, Realitatea TV ne-a regalat cu un chiolhan scris și regizat de Mircea Dinescu, în care rolul principal i-a revenit tot lui Mircea Dinescu. Sub titlul (aproximativ) „Revelion cu Mircea Dinescu”, RTV a lăsat să curgă pe ecran scene cu niște nenea și tanti aproximativi și la minte și la trup, care se distrau nevoie mare la moșia lui Dinescu de la Cetate. Dacă nu aș ști că joacă teatru ieftin pentru impozite scumpe neplătite, aș crede că tot circul ăsta penibil al lui Dinescu se datorează tîmpirii premature a personajului. Dar nu, deloc: Dinescu a devenit un specialist în marketing personal de afaceri. Și ar face orice pentru asta: de la protecție politică, ca să nu dea la stat impozite de peste 600.000 de euro, pînă la pupat pe gură cu Iliescu.
Nu mă înțelegeți greșit: nu vreau să sugerez, să insinuez, să las să se creadă că Dinescu e de căcat pentru că se folosește de CNSAS ca să: 1. îi mai dea jos de pe tablă un pion lui Băsescu; 2. nu-și plătească dările la stat; 3. să spună prostii la TV. Nu. Ce vreau să spun e că Dinescu e de căcat pentru că nu găsește timp la CNSAS decît pentru pionii lui Băsescu, dar nu și pentru mogulii care-i plătesc salariul. Da, de Nuș vorbesc, dosar cu care Dinescu stă sub cur (nu la propriu, maestre, e doar o licență poetică la mijloc) și de care se face că uită, deși există o cerere a HotNews.ro depusă la CNSAS, încă de astă vară, referitoare la calitatea (sau cantitatea, vom afla cîndva) de turnător a lui SOV.
Altfel, maestre, fi-v-ar mahmureala de Revelion televizat cît mai grea. Și senilitatea cît mai aproape. Altfel, sigur o să ți se pară și matale de foarte mare căcat că, în 2010, la 21 de ani de la vînzoleala din studioul 4, ai ajuns să te pupi cu Iliescu, în timp ce Caramitru spune (tot la televiziunea publică, cîteva minute la știri, că el n-are nici emisiune săptămînală de gargară la Vîntu, nici toleranță maximă la îngurgitarea de rahat) că nea Nelu a cam dat prestat loviluție de stat, nu revoluție.
Hai să vă salut cu o mantră de sezon, mai cunoscută și ca „la mulți ani, băăăăăă!!!”, și să-mi urez o relație foarte strînsă cu niște cititori de-ai mei. Cu niște oameni, deci, cu care pînă acum am avut relații strict virtuale. Și mă refer la oamenii ăia de la Bank of America. Care, din motive numai de ei știute, au intrat la mine pe blog anul ăsta. Uneori zilnic, alteori săptămînal. Judecînd după ce au citit (și anume ce scrisesem în ziua aia), înțeleg că nu căutau ceva anume, ci doar să mai uite de milioanele alea de USD cu care trebuiau să lucreze zilnic citind ceva despre lei noi (via politică românească, se înțelege).
Nici nu știu ce să zic: poate intrau pe blog pentru că voiau să-mi propună să-mi pun economiile la ei? sau doar ca să-mi ceară sfaturi despre salvarea economiei mondiale afectate de criza globală, dar n-au îndrăznit? ori, zic și eu, ca să se laude la colegi că în țara lui Dracula există internet și oameni care-l utilizează ca să scrie într-o limbă bizară despre prostii politico-tribal-bugetare?
Habar n-am! Dar rămîn deschis la sugestii și oportunități, cer și ofer seriozitate. Și, desigur, aștept provincia!
P.S. Conform Google Analytics, bancherii ot America cu cele mai multe vizite la mine pe blog sînt din Charlotte, New York, Los Angeles, San Marino și Beverly Hills. Așa să-mi ajute In God we trust de pe biletele de bancă!
Deci, dragi compatrioți, the war on financial terror has begun! Așadar, ești corupt, hoț, bagabont pă partea economică, a.k.a. bogat? Atît ți-a fost fraiere, noi, statul, te-am pîrlit de nu te vezi: ți-am tras o impozitare cu 16% pe averea din furat de nu se văd procurorii din spatele dosarelor pe care oricum nu aveau chef să ți le facă! Nu vă impacientați, vorbim despre ultima gogoriță de adormit bibilicile degerate a Guvernului.
Și, pentru că-s cetățean model și vreau să ajut statul, îi sar în ajutor. Și îi servesc, pe tavă, primul caz de impozitare cu 16%. E vorba de deputatul Cristian Rizea, săracul bogat al politicii care, din leafa lui de parlamentar, se dă cu un merțan nou prin oraș, are (sau a avut, pînă de curînd) Ferrari și, conform tabloidelor, își face vacanțele pe la Monaco (sau Monte Carlo?). Deci, iaca, Blejnare, avere afișată căcălău (ca să zic așa, că aduce noroc), dar bani cîștigați legal abia de o flatulație anemică. E, ce zici, se încadrează la ilicitul ăsta de tip nou și jigărit? E, lasă, nu-mi mulțumi, știu că o faci din complezență, te pup și eu.