Pe 8 aprilie, scriam așa: „Azi a venit rîndul PNL, prin magnificul turnător la Securitate Sorin Roșca Stănescu. Cel care a inițiat demersurile ca în Senat să fie votată o hotărîre care permite înființarea “Comisiei de anchetă privind interceptările telefonice ale magistratului Corneliu Bârsan, judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, interceptat în baza unui mandat de siguranţă naţională”. Într-o fraternitate demnă de mafioții care luptă cu procurorii, peneliștii, pesediștii și pepedediștii au votat (103 “pentru”, 15 “împotrivă” și 9 abțineri) înființarea comisiei de anchetă. Nu e foarte clar ce ar trebui să facă această comisie de anchetă, dar e evident că ar trebui să chestioneze interceptările telefonice ale judecătorului CEDO Bârsan, ar trebui să cheme la ordine procurorii de caz (de la DNA), ar trebui să-i ia la întrebări pe judecătorii (de la Înalta Curte de Casație și Justiție) care au acordat mandatele de interceptare. Cu alte cuvinte, puterea legislativă (reprezentată de turnătorul penal SRS) ar lua la rost puterea judecătorească (reprezentată de procurorii DNA și judecătorii ÎCCJ). Pentru uzul lui Crin Antonescu: asta e încălcarea separației democratice a puterilor în stat și constituie un caz grav de neconstituționalitate”. (sursa)
Azi, la o lună și o săptămînă de la acel text, comisia asta de anchetă are o ședință. Nu se știe unde, nu se știe ce se discută. Senatul, în marea lui transparență, nu a comunicat nimic despre asta: nici locul de desfășurare, nici componența comisiei, nici subiectele de discutat, nici dacă sînt invitați la audieri. Nimic. Firește, presă ioc.
Așadar, Crin Antonescu: se poate să nu mai ascundeți prin Senat tot felul de turnători la Securitate care încalcă flagrant Constituția? Iar dacă tot o încalcă, măcar să fie cu public, să știm și noi ce fac aleșii neamului cu majoritatea aia de 70%.
După ce a plătit 760.000 euro către Inspectoratul de Stat în Construcții, Adrian Năstase vrea să-și repereze onoarea: a dat în judecată ISC (sursa). Acum cîteva luni, avocatul lui Năstase, Ion Cazacu, a spus pentru B1 TV că Năstase a luat banii cu împrumut, pe baza unor contracte încheiate la notariat. Și am o curiozitate: cine or fi fost altruiștii care l-au creditat pe Năstase? Și pe ce perioadă? Dar dobînda, cît e dobînda?
M-am săturat pînă peste cap de ipocrizia unora și altora care își rup hainele de pe ei că Nițu, Bica, x, y etc nu merită să fie șefi de parchete. Da, confirm, NU merită: unii sînt mediocri, alții sînt gri la CV și integritate. Dar ăștia pe care tocmai i-am enumerat au ajuns acum aproape să fie numiți la șefia PG, DNA, DIICOT etc pentru că au susținerea colegilor lor, ăia rupți din soare, din sistem. Vorbim de o COMPLICITATE de căcat, toxică, care corupe tot. Iar majoritatea celor din Justiție care se dau fecioare sînt la fel de gri spre negri. În contextul ăsta minunat, mă întreb:
1. de ce dracu’ stă dosarul lui Dragnea de peste 8 (opt) luni la DNA cu urmărirea penală începută? Că nu e un dosar așa complicat, probe sînt cu basculantele. Ok, am înțeles, toată lumea se întreabă ce va face Kovesi cu dosarul, după ce va fi numită. Ok, o să vedem ce va face Kovesi, dar acum la DNA nu e Kovesi șefă, sînt alții. Acum e șef interimar Nistor Călin, înaintea lui a fost adjuncta lui Morar. Niște explicații, aici;
2. e sau nu Oana Schmidt Hăineală șantajabilă? În ianuarie 2012, exact asta se întreba Ondine Gherguț (România liberă): „Cea mai mare parte a activităţii de procuror ( 2004-2007) Oana Hăineală şi-a desfaşurat-o la Parchetele din Bacău, fiind specializată pe spălari de bani. Nu se cunosc rechizitorii deosebite de trimitere in judecată, de notorietate fiind doar achitarea fostului prim-procuror Stelian Olteanu de la Parchetul tribunalului Neamţ, arestat preventiv de secţia Militară din DNA. Olteanu a fost acuzat pentru falsificări de acte şi pentru folosirea abuzivă a ştampilei Parchetului cu scopul de a obţine retrocedarea pădurii de pe muntele Dămoc, defrişată ulterior. În acest dosar, atât prim-procurorul Olteanu, cât şi judecătorii şi poliţiştii implicaţi în retrocedări şi-au recunoscut faptele, dând detalii în declaraţiile făcute în faţa procurorilor militari anticorupţie. După schimbarea competenţelor, dosarul a ajuns la secţia civilă, instrumentarea fiind continuată de Oana Hăineală. Dosarul s-a soldat cu achitarea prim procurorului Olteanu, care a fost ulterior despagubit cu suma de circa 5 miliarde de lei vechi prin semnătura fostului procuror general adjunct al Romăniei, controversatul Marcel Sâmpetru,în prezent consiler al fostului vicepreşedinte CSM George Bălan” (sursa).
Pe scurt: cînd era procuror la Bacău, Hăineală a fost adusă, în mandatul de procuror general al lui Ilie Botoș, pentru numai patru luni și jumătate la Parchetul General ca să spele un procuror corupt. Iar Hăineală a prestat. Apoi s-a întors la Bacău, dar ca șefă: prim-procuror la Parchetul de pe lîngă Tribunalul Bacău.
Deci: Hăineală a spălat corupți din magistratură și apoi a fost recompensată cu funcția de șefă? Că, al dracului coincidență, așa pare.
În concluzie: Nițu și ăilalți nu-ș de pus șefi la parchete, e corect. Dar nu mi-i mai lăudați pe ăilalți, complici la carierele lui Nițu & comp. Sînt toți la fel.
P.S. Daniel Morar este, cu adevărat, singurul procuror dintre cei de la vîrf care nu a vînat funcții și care a înțeles să-și facă meseria, cu adevărat.
Două dintre găselnițele de pradă ale lui Ponta în a doua lui descălecare la Palatul Victoria (post 9 decembrie 2012) au fost DPIIS (Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine), condus de Dan Șova, și Departamentul pentru Energie, condus de Constantin Niță. Șova și Niță sînt ambii pesediști, desigur, și au rolul unor terminatori de Fenechiu, respectiv Vosganian.
DPIIS-ul lui Șova este una din cele mai eficiente scule pontace de controlat bugetul de investiții al României. Pînă acum nici o săptămînă, asupra DPIIS domnea o beznă grea, o lipsă de transparență la fel de nord-coreeană pe cît suna și porecla DPIIS: „ministerul marilor proiecte naționale”. La vreo cinci luni după ce a început să funcționeze, „ministerul” lui Șova a căpătat și o interfață publică (vezi aici). Ceea ce nu s-a întîmplat, încă, cu Departamentul pentru Energie al lui Niță. Care nu există decît prin augusta figură a ministrului delegat de pe site-ul Guvernului (aici). Totuși, în vreo două zile, Departamentul pentru Energie ar trebui să devină autonom și independent de Ministerul Economiei condus de Vosganian (sursa). Cu ocazia asta, poate, și-o clăti și românul plătitor de taxe și impozite ochii și neuronii cu niște informații publice despre activitatea lui Niță. Nu, domnule premier Victor Ponta?
Deși liberalilor le displace cu totul să audă de o eventuală nominalizare a Monicăi Macovei pentru postul de judecător CEDO din partea României, Victor Ponta ia în calcul destul de serios opțiunea europarlamentarului PDL. Ce e drept, dacă MM ar ocupa locul pe care-l lăsa vacant Corneliu Bârsan, o colonie de iepuri ar fi împușcată dintr-un foc, atît în relația României cu UE, cît și în relația lui Ponta cu electoratul mai simandicos și nehotărît care nu iese la vot. Mai ales acum, după ce Ponta s-a bătut cu CSM la Curtea Constituțională ca să obțină dreptul de a trimite la CEDO ce nominalizări vrea. Și a și cîștigat.
P.S. Scenariul unei lupte în trei pentru postul de la CEDO nu e nici măcar veridic: Pivniceru și-a dat măsura incompetenței la nivel european cît a fost ministru (iar Ponta mai degrabă ar trimite-o în Apuseni la stînă decît la CEDO) iar Motoc e mai preocupată de latura flower power a vieții.
După unele surse, procurorul Bogdan Licu a plagiat în proiectul său managerial depus la CSM pentru funcția de adjunct al Parchetului General. De aici și dezamăgirea unora de după avizul pozitiv pentru Licu. Aviz pozitiv cu unanimitate (sursa). Deci, inclusiv șefa CSM, adică Oana Andrea Schmidt Hăineală, l-a votat pe Licu. Ceea ce, firește, a declanșat un nou val de spasme în rîndul celor care deja o sanctificaseră pe Hăineală. Lucrurile, însă, stau mult mai simplu. Ia uitați-vă mai jos.
Ce ați citit? Că în mai 2009, cînd conducea secția de procurori a CSM, Licu i-a permis Oanei Andrea Schmidt Hăineală să lucreze cu vicepremierul PSD Dan Nica (hotărîrea CSM se găsește aici), actual ministru al Comunicațiilor (tot de la PSD, firește) și unul din cei mai dubioși pesediști în viață. Păi, vedeți ce simplu e? E foarte simplu, dragi copii, așa că încetați să mai vedeți idealism și integritate în mișcările Oanei Andrea Schmidt Hăineală: e simplu calcul, e pragmatism, e pe funcții și leuți. E procedură de „sistem”, cum v-am mai zis.
Procurorii CSM s-au făcut de căcat, cum era de așteptat, cînd l-au spălat pe Nițu ca să-l poată aviza pozitiv pentru șefia Parchetului General (vezi motivarea). Prin comparație, acum vreo cinci ani, cînd s-au limitat la formulele standard ale limbii de lemn cesemiste, a ieșit ceva mai decent (aici e avizul din 2008, mai jos un fragment relevant) și, culmea, nu s-a mai opărit nici un purist că penibilul (că de penibil e penibil în mediocritatea lui, nu e nici o îndoială) Nițu îi devenea adjunct profesionistei fără cusur Kovesi.
P.S. În atenția tuturor întristaților de jalnica prestație a CSM: „Nu, eu îmi menţin punctul de vedere: ministrul Justiţiei propune, CSM face interviuri, dă un aviz, apoi preşedintele decide, potrivit legii pe care am iniţiat-o în 2005. Sunt consecventă şi o susţin în continuare, pentru că este foarte importantă răspunderea individuală. Lumea trebuie să ştie că eu, Monica Macovei, l-am propus pe Daniel Morar şi că dna Pivniceru îl propune pe succesorul acestuia. Ministrul trebuie să-şi asume răspunderea pentru numirea procurorilor-şefi şi pentru ceea ce vor face aceşti oameni. Fiecare partid ar trebui să numească în funcţia de ministru al Justiţiei oameni care chiar să dorească procurori care să-şi facă treaba imparţial. În multe ţări numirile magistraţilor le face ministrul Justiţiei. De exemplu în Germania, ministrul Justiţiei este un om politic şi numeşte şi judecători şi procurori, dar nu se întâmplă ca aceste numiri să fie viciate, iar acei oameni să nu-şi facă treaba. Aş vrea să ne îndreptăm spre aceste reguli democratice, iar una dintre cele mai importante este răspunderea” (Monica Macovei, 1 octombrie 2012 – sursa).
Oricîte bisnisuri clădite pe relațiile securiste de dinainte de ’89, oricîte televiziuni private, oricîte proptele politice ar avea acum, securiștii bătrîni au nostalgia școlii vechi de îndobitocire și teroare. Așa că se întorc, din cînd în cînd, în locul în care pot să respire în aceiași parametri ceaușiști, unde pot să melancolizeze și să-și aminteasc de vremurile în care propaganda se făcea centralizat, orwellian, temeinic. Se întorc la TVR. A fost, recent, Felix, acum i-a venit vremea lui Ioan Niculae (sursa). În astfel de momente, televiziunea publică face figură de codoașă bătrînă, nărăvită fără speranță. Dar este și o veste bună: TVR a învățat că trebuie să facă și bani din privat, nu doar să ia de la plătitorii de taxă radio-tv. Vestea și mai bună va fi cînd privații nu vor fi aceiași securiști care nu mai mor.
P.S. În televiziunea publică lucrează și jurnaliști admirabili, apăsați constant de mîrlăniile cîte unor politruci montați temporar la șefia TVR.
Uitați-vă pe CV-ul Oanei Schmidt Hăineală (mă rog, o cheamă și Andrea – da, cu un singur „e”, nu cu doi, ca să poată merge și în Italia, ca bărbat) – despre care am scris aici – și apoi gîndiți-vă: ce să fi avut așa de special Onuța de a chemat-o, în mai 2007, ministrul Chiuariu (da, penibilul ăla cu idei cretine despre cum se fac legile) să lucreze în Ministerul Justiției? Dar în 2009, ce stea avea în frunte Andrea (cu un singur „e”) de a chemat-o Dan Nica (unul din cei mai sulfuroși și unși cu toate alifiile pesediști), pe atunci vicepremier, să-l consilieze la Guvern? Ei, ce credeți?
Dar despre actualul ministru al Justiției, Robert Cazanciuc, ce răspuns v-ați da dacă v-ați întreba cum a supraviețuit sub multe guvernări la Externe? Sau dacă v-ați întreba cum a ajuns procuror la Parchetul General pe model Ponta, după numai trei ani (nu opt, cum cerea legea!) la cel mai de jos parchet (sursa)?
Dar Kovesi de ce credeți că a ajuns la Bruxelles, pe semnătura lui Ponta, iar acum se întoarce ca șefă de Parchet?
Și ar mai fi niște cazuri, nu multe, poate cît degetele de la mîinile a cinci, hai, șase oameni. Iar degetele astea pot strînge foarte tare, uneori, chiar și de gît. Alteori, închise în căuș, compun un pumn de toată frumusețea. Sau chiar mai mulți. Care, dacă-s bine țintiți, doboară orice le stă în cale.
Azi, la CSM, ați văzut, de fapt, puterea unui astfel de pumn. Iar în rolul fiecărui deget din pumn a stat cîte un băiat sau o fată de sistem: un cazanciuc, o hăineală, o kovesi, o bică, un nițu.
Mii de procurori și judecători din țara asta nu au văzut vreun minister nici măcar pe dinafară, darmite să fie detașați în Executiv să lucreze alături de politicieni. Cîteva zeci de magistrați, însă, infiltrați strategic prin parchete și instanțe, s-au integrat în „sistem”. Cum altfel vă explicați că ajunge ministru al Justiției unul precum Cazanciuc iar șefă la CSM una ca Hăineală, mai preocupată de slujbe în Guvern și studii de securitate decît de anchete penale? Iar cînd le vine vremea, băieții și fetele astea prestează. Pentru „sistem”.
Zilele astea sînt niște audieri plicticoase pe la CSM: candidații sînt mediocri iar procurorii din CSM fac un balet penibil astfel încît nici să nu pară din cale-afară de mămoși, dar nici să nu fie zbiri. Ceea ce e plicticos pentru că nu există altă cale. Și nu există altă cale dintr-un motiv pe care l-am mai expus: propunerile și numirile se fac pe o lege în vigoare din 2005, susținută de Monica Macovei, chiar dacă unora nu le place deloc să-și amintească. Deci, asta e, băieți și fete: ați susținut legea asta, spălați-vă cu ea pe cap.
Dar să revenim: eroina Justiției din ultimele luni este, indubitabil, noua șefă a CSM, Oana Schmidt-Hăineală. Ea este cea care a ținut steagul sus pînă recent, cînd s-a predat cu arme și bagaje în fața legii, vai. O așa eroină merită și un CV pe măsură. Îl găsiți aici. Eu am selectat partea referitoare la studii.
Așadar, după cum se poate vedea, Hăineală a fost mai preocupată de științe militare, informații, securitate națională, terorism și chiar limba arabă. A făcut cursuri, un master și e chiar doctorand în domeniu. Ceea ce e foarte frumos, lăudabil, dar nu prea văd legătura cu anchetele penale. Sau, în fine, poate Hăineală vrea să se dedice, după ce i se termină mandatul la CSM, anchetării teroriștilor Al Qaeda.