Ce vedeți voi mai jos este eticheta de pe cutia unui aspirator cumpărat de niște oameni ai muncii în ’80, la Moscova. Costa 58 de ruble. Cutia mai există și acum, cred că și aspiratorul, care seamănă cu un R2-D2 din Star Wars, doar că ceva mai colțuros.
Nu, USL nu a cerut grațierea pușcăriașilor. Deci, titlul acestui post este ficțiune. Dar, la cum s-au exprimar capii USL în ultima vreme, eu nu aș fi surprins dacă ficțiunea asta ar deveni realitate. Zilele astea, Voicu din PNL aruncă cu rahat în DNA. Sigur, un fel de marcare a interesului pe care USL îl arată pentru UDMR. Săptămîna trecută, Ponta de la PSD s-a oțărît că bieții elevi de clasa a doișpea nu au fost lăsați să copieze la Bac. Mai acum cîteva luni, toată suflarea pesedistă făcea zid uman împotriva săltării lui Nicolescu de la Argeș. Așadar, de ce nu s-ar putea cere și o grațiere generală a închișilor din pușcării? Gîndiți-vă ce potențial electoral! Și nu vorbim doar de pușcăriași, ci și de familiile lor. Nu-i de colo, nu?
P.S. A nu se înțelege că pedeliștii ar avea o relație mai bună cu Justiția. Deloc, e același pămînt de flori, îngrășat natural cu căcat.
UPDATE: Asta cam sună a premeditare , dacă mai aveați, cumva, dubii.
După ce, anul trecut, europeanul Frunda Gyorgy s-a făcut de căcat cu discursul lui anti-ANI (poate vă amintiți episoadele alea în care Frunda susținea, vehement, că e nedemocratic să se verifice averile demnitarilor și funcționarilor publici), un alt demnitar UDMR cu alură de tip rezonabil se murdărește puțin. Pe mînuțe. De, zice DNA, șpagă. Sigur că, pînă la un verdict definitiv al Justiției, noi îl credem nevinovat pe Borbely. Dar, pentru că colegul Frunda nu a reușit (încă, cel puțin) să îngroape declarațiile de avere, să ne uităm puțin în cea a lui Borbely. Ultima poate fi vizualizată aici.
Și ce vedem noi în această declarație? Că în patru ani consecutivi (2006-2009), actualul ministru și deputat UDMR a adunat, în două bănci, aproape 287.000 RON și peste 54.000 EUR. Deci, cam 120.000 EUR cu totul. Ceea ce înseamnă, pe an, vreo 30.000 EUR. Lunar, patru ani la rînd, se tot fac vreo 2.500 EUR. Economisiți, lună de lună, și aruncați în răcoarea unor conturi bancare.
În toată această vreme, însă, salariile familiei Borbely (singura sursă de venit, de altfel, conform acelorași declarații de avere), adică ale lui Laszlo și ale soției Melinda cumulat, au pendulat între aproape 3.000 și 3.500 EUR lunar. Ceea ce înseamnă că, în lunile nasoale, cuplul Borbely a trăit cu cam 500 EUR lunar, iar în cele mai bănoase cu cam 1.000 EUR lunar. Iar asta pare perfect în regulă pentru cetățenii care încasează lunar un salariu minim pe economie. Dar, pentru un cuplu de deputat/ministru – șefă în radioul public, pare cam puțin. Fie și numai dacă ne uităm la costumele lui Laszlo, ca să nu mai zicem de Lexus-ul pe care și l-a cumpărat de curînd.
P.S. Sau, te pomenești, ministrul Borbely trăiește din finanțările obținute de la fundațiile „Communitas” și „Dr. Gyorgy Bernady”?
Acum, Fiscul român e ca un elev la seral care vine la școală după orele de slujbă, eventual una la negru, deja obosit, fără chef și, oricum, fără prea mare convingere că îi trebuie la ceva patalamaua aia pe care o va lua, poate, peste niște ani. Și n-aș vrea să mă întrebați ce presupune slujba Fiscului (aia pentru care neglijează școala), că deja ar trebui să vorbim de slujba DNA-ului și încurcăm instituțiile.
Dar să revenim: poate ar fi vremea, zic, ca Fiscul să-și dea „examenul de maturitate” (ce sintagmă deosebită, dom’le!) și să-și ia Bac-ul. Adică să fiscalizeze, nene, că de aia e Fisc (sau, dacă preferați mai oficial, Agenție Națională de Administrare Fiscală). Adică, ce să facă? Păi, în prima fază, ar fi bine să calculeze ce venituri LEGALE (adică impozitate) are fiecare cetățean (asta e suma X). Apoi, în faza a doua, ar trebui să verifice pe ce bunuri plătește taxe și impozite cetățeanul respectiv (operațiune din care află, evident, ce bunuri deține cetățeanul și care e valoarea acestora – asta e suma Y). În al treilea rînd, Fiscul ar trebui să compare cele două sume, X și Y, obținute. Dacă Y e mai mare sensibil decît X (dacă, deci, cetățeanul verificat are bunuri clar mai valoroase decît veniturile legale), să purceadă la o confiscare a diferenței. Nu din alt motiv decît acela că reiese fără dubiu că diferența de care am vorbit e NEFISCALIZATĂ, în sensul că banii investiți în acele bunuri au provenit din venituri neimpozitate (la negru). Vi se pare suficient? Vi se pare normal? Vi se pare un abuz?
Care ar fi impedimentele? În primul rînd, Fiscul nu pare să-și propună așa ceva. Dar, chiar și dacă și-ar propune, pentru asta ar fi nevoie de o lege, iar asta e deja treaba politicienilor parlamentari. Deci, e nevoie de sprijin politic.
În al doilea rînd, e nevoie de scoaterea nenorocitei de prevederi din Constituție care prevede că averea se prezumă a fi licită. Prin urmare, asta înseamnă că orice avere care nu (se demonstrează că) provine din infracțiuni nu poate fi confiscată. Dar nefiscalizarea veniturilor nu e infracțiune? Parcă e, nu? Chiar și-n țărișoara noastră neatentă la astfel de mizilicuri.
Vasăzică, v-am dat o veste bună, băi, analfabeților care ați luat bac-ul unul din doi: o să ajungeți oameni mari! Nu la sfat, desigur, ci la stat. Ca un Prigoană, de exemplu (da’ ăsta măcar muncea, băi, loazelor, și mai e și simpatic), sau, cel mai de căcat – că și-a luat pe șpagă și permisele auto – , Piedone de la sectorul 4. De ministrul de Interne Igaș, ăla cu bac-ul luat la 23 de ani, nu mai zic, că săracu’ n-are nici o vină că trebuia Falcă să aibă un nimeni prin Guvern pe care să-l tragă de bretele.
Dar vă felicit! Pentru că, cu ocazia asta, ați reușit să dați și ditamai gaura în bugetele universităților, care nu vor avea suficienți candidați la depunerea dosarelor, deci nici la achitarea taxelor aferente. Și, așa, poate se mai închid o parte din ele, că oricum nu contau decît ca și casierii de taxat fraierii.
Nu-s chiar păsările lui Hitchcock, dar sînt niște porumbei mîncători de carne.
Sau cel puțin asta se poate înțelege din pozele de mai jos, foarte inspirate, cu un președinte CSM confuz vorbind despre noul Cod civil în fața unei frapiere plasate strategic. Sau e doar o întîmplare.
Azi, de 1 iulie, am un invitat special la mine pe blog: Excelența Sa Consulul României la Marsilia, Franța, Ioan T. Morar. L-am invitat pe diplomat aici cu un text mai vechiuț, din decembrie 2009, despre cel mai nou lider al colectivului pe care tocmai l-a părăsit pentru un post în MAE. Textul se numește „Cine-i scria textele lui Dinescu pentru Cațavencu” și este redat, integral, mai jos (cu tot cu erori de tastare):
„Acuma, daca Mircea Dinescu tot i-a povestit lui Tănase, la Realitatea, faze la care nu a fost şi a răstălmăcit întîmplari la care a fost, să vă spun şi eu nişte adevăruri despre poetul-portofel. care are ca studii civile doar liceul. Că la Facultate trece Ştefan Gheorghiu. Dinescu avea un tip care scria pentru el, un poet foarte talentat, DinuAdam. care l-a preţuit destul de mult pe Dinescu, a fost consilierul lui atunci cînd Poetul-Portofel avea imaginea onorabilă. Dinu Adam a fost luat în arendă de Mircea Dinescu. Nu ştiu cum îl plătea, nu cunosc convenţia dintre ei. Cert este că, atunci, în perioada Caţavencu, Dinescu avea texte coerente, ceea ce nu mai e cazul acum.
Ca să fie cît mai exact consemnat în istorie, noi l-am luat pe Dinescu imediat după ce înjurase Piaţa Universităţii (faza cu sucul propriu în care meritau să fiarbă “golanii” ). Atunci a apărut şi Dinu Adam, care i-a scris de la bun început textele. Dinescu venea şi după ce fusese învinuit că a furat o tipografie, iar noi l-am spălat la Caţavencu. Normal să ne înjure, acum!”
Textul poate fi găsit și aici, în original. Totuși, ca să preîntîmpinăm o eventuală defecțiune tehnică a blogului ioantemorarian, aveți mai jos și captura foto a postului.
P.S. Citiți și comentariile, mai ales cele semnate „ioan t morar”: sînt foarte relevante.
Fără nici o legătură cu titlul, Tiberiu Lovin a scris, zilele trecute, că Mircea Dinescu încasează lunar de la Realitatea TV 33.835 RON, net. Tot fără nici o legătură cu titlul, în declarația de avere a lui Dinescu nu figurează nici un venit de la Realitatea, ci doar salariul de la CNSAS. Ceea ce, după toate regulile de bun-simț (și dacă Lovin are informații corecte), ar trebui să însemne un nou dosar la ANI pe numele lui „Mircea, fă-te că lucrezi cu turnătorul de Ivanciuc de la Cațavencii!”. După cel deja vechi, de incompatibilitate.
Altfel, să le reamintim fanilor cam cum îmbină Dinescu poezia fiscală cu afacerile: cam așa*. Nu de alta, dar să nu ne facem o impresie greșită despre om.
* textul pe care l-ați văzut în poză a fost publicat de revista Kamikaze în martie 2010; dar, din cauza unor probleme tehnice ale site-ului revistei, link-ul aferent articolului nu poate fi accesat, deocamdată; chestiunea va fi remediată în cel mai scurt timp.
