3 martie 2011: „M-am săturat de telenovela asta ieftină cu Blejnar! Nu-i nici ăsta vreo icoană pe cruce, dar am pretenţia că nu suntem chiar toţi proşti în ţara asta, să punem botul la vrăjeala de televizor cu regi şi regine, arestări în masă şi eliberări pe sub masă. (…) Dar lumea trebuie hrănită cu iluzia că se caută asiduu marele păpuşar. Şi, când punctul critic va fi atins, poporului suveran i se va oferi, pe o tavă de argint, printre struguri din Turcia şi portocale din Iordania, capul lui Blejnar. Iar în timpul momentul poetic vibrant, transmis în direct la televiziunile de ştiri, alte cisterne, containere şi autocamioane burduşite vor lua drumul libertăţii de taxe şi impozite…” (Victor Ciutacu în Jurnalul Național)
5 martie 2011: „Invitat în emisiunea lui Victor Ciutacu de la Antena 3, „Vorbe Grele”, şeful ANAF, Sorin Blejnar a comentat pe marginea acuzaţiilor de luare de mită care i-au fost aduse în ultima perioadă de foşti angajaţi ai vămilor. „Un om care ocupă o funcţie în statul român este vulnerabil la sesizări penale. Eu nu am luat şpagă, nu mi s-a oferit şapgă şi nu voi lua şpagă! Asta este declaraţia mea fermă şi clară!”, a declarat Blejnar.” (din Jurnalul Național)
16 martie 2011: „Jurnalul Național cere demisia lui Sorin Blejnar” (în, firește, Jurnalul Național)
Așadar: ori primim pe adresa redacției, ori pe cea a casieriei?
În acest moment, cam zece filiale județene ale PDL îl mai sprijină pe Blaga. Cine dă mai mult?
Din seria „acești proști neobosiți și faptele lor minunate”, iată ce a făcut unul care se dă ziarist pe la TV: a publicat în ziar un text primit în plic, fără să dea măcar un telefon la cel care se semna pe plic. Să-l întrebe, măcar, de ce. De ce o fi trimis el o scrisoare. Sau de ce la ei și nu la Parchet. Sau de ce a venit primăvara abia acum. Sau de ce chelește. Orice, dacă mă-nțelegeți, dar la final să-l întrebe și dacă a trimis epistola au ba. Da’ de unde? Nu, nene, pac la Răsboiu’ cu scrisoarea. Culmea imposturii a fost atinsă cu acest paragraf, care introduce scrisoarea (asta, desigur, după ce cel căruia i s-a atribuit corespondența a negat că ar fi trimis plicul): „Dat fiind faptul că, asumată sau nu, scrisoarea dezvăluie un mod de acţiune probat de realităţile ultimei perioade, redacţia ziarului nostru a decis publicarea integrală a documentului, pe care-l ţine la dispoziţia organelor penale pentru confirmare.”
Să vă confirme ce, măi, lătrăilor? Că sînteți scribălăi făcuți grămadă? Păi, e evident, ziceți mersi că asta nu e faptă penală, că dîrdîiați toată viața la răcoare.
Și mai e ceva: înțeleg că la RTV a fost cu lacrimi de emoție descris episodul primirii scrisorii, cu oftaturi din rărunchi și ochi peste cap, cu rimmel scurs și îmbujorări palpitante. A văzut cineva momentul? Dacă da, să-mi trimită o scrisoare, promit că o public înainte de cea a reginei șpăgilor din vămi, primită adineauri.
Moment poetic: da’ premierii un’ se duc cînd se duc?
În ciuda trilurilor de păsărici, a celor aproape 20 de grade de afară și chiar împotriva oricărei logici, am ales să accesez, adineauri, site-ul Camerei Deputaților. Nu o să vă plictisesc cu toate mizeriile văzute acolo, o să mă rezum să vi-l arăt pe frumosul ăsta:
Îl știți? E Sergiu Andon, deputat PC și avocat al lui Felix, avocat comunistoid. Ei bine, acest varan cu gușă moale, această fosilă ambulantă înăcrită la Scînteia, este din februarie 2011 membru al Grupului parlamentar PNL. Scrie aici:
Înțelegeți alăturarea între varan și ditamai partidul istoric? Și mai e ceva Andon: secretar al Subcomisiei pentru demnitate umană din Camera Deputaților. La prima lectură, am citit „comisia pentru subdemnitate umană”. Și nu cred că am greșit prea tare, PNL-ule, nu?
De Valentine’s Day, în urma unor promptere-n cap între SOV și Ghiță, Adrian Ursu și Oana Stancu au primit, în semn de iubire, niște blow job-uri. Dar, pentru că un blow job în fund (scuzați suprarealismul licenței) e doar un alt job înainte, cei doi s-au și transferat la Antena 3.
Astea fiind faptele, să analizăm motivațiile și consecințele. Imediat după mazilire, StancUrsu s-au plîns că li s-a tras de la Blejnar, șeful ANAF: „Sebastian era presat de putere, de controale ANAF, că se plângea că a fost discutat cazul lui în CSAT şi că dl. Băsescu le-a reproşat amicilor lui Sebastian din arcul puterii că nu au pus Realitatea cu botul pe labe aşa cum au promis, astfel încât managerul Realităţii a cedat şi a predat televiziunea puterii făcând primul pas: înlăturarea celor doi incomozi de la Ora de foc. Cei care, cu câteva zile în urmă, l-au “şifonat” pe dl. Blejnar, preşedinteleANAF, făcându-l să mărturisească implicări suspecte în cazul Baaklini, cei care au supărat-o pe doamna Udrea cu dosarul ALRO, aducând o serie de documente importante din dosar etc” (de aici).
Deci, ne-am fi așteptat cu toții ca, după plecarea cuplului de aur al scatomediei românești de TV, Blejnar să fie mîngîiat pe cap, pupat în cur și masat la tîmple de RTV. Cînd colo, ce să vezi? Muie, muie și iar muie. Ăsta e doar un caz, dar astfel de pilde sînt zilnic la RTV. Inclusiv aseară a fost la fel: muie, muie și iar muie nu numai la Blejnar, ci și la directorii de sub el. Așadar, cam ce motiv de concediere să fie că te-ai luat de Blejnar, cînd și acum Blejnar e făcut troacă de porci? Păi, nu e, Ursu și Stancu s-au dat eroi în loc de erori.
Dar să trecem la A3, locul în care s-au dus procurorii lui Blejnar. De data asta, ne așteptăm să vedem adevăratele dezvăluiri despre Blejnar, marca UrStancu, continuare de pe RTV. Dar nu vedem, pentru că Antena 3 e foarte preocupată să-i plîngă de milă lui Blejnar și să-i facă PR. Și nu numai A3, ci tot trustul. Iar acest exemplu (ce titlu frumos, dom’le, cîtă forță!) este suficient de relevant.
În concluzie: Ursu și Stancu au plecat de la RTV că nu aveau voie să-l belească pe Blejnar, care e belit, oricum, în continuare la RTV, ca să ajungă la A3, unde Blejnar e protejat. Băi, triștilor, luați-vă un serviciu serios!
Transparency International România are un „cod de conduită” (de găsit aici). Iar acest cod de conduită conține, la articolul 22, următorul paragraf: „Nici o persoană asociată TI-Romania nu se poate implica în activităţi care ar putea aduce atingere credibilităţii şi imaginii publice a TI-Romania, prin crearea impresiei că TI-Romania sprijină indivizi, ori instituţii publice sau private a căror coduită este percepută ca nefiind în acord cu principiile şi valorile TI.”
Asta e teoria. Să vedem practica. Să ne uităm, deci, la poza de mai jos:
La acest prînz public de taină nu s-au mîncat bucate, ci doar căcat. Nici nu e de mirare, dacă luăm în considerare personajele din stînga extrem, centru, respectiv dreapta extrem (adică turnătorul Felix, prostănacul Geoană și incompatibilul Alistar). Dacă chiar vreți să știți ce scatofagie au practicat acolo abia invocații, aruncați un ochi aici.
Așa, dar să nu divagăm: deci, băi, Senatule de doi lei al TI România, ce a făcut Alistar în poza de mai sus a încălcat articolul 22 din codul ăla de conduită al vostru au ba? Cu alte cuvinte, dacă incompatibilul Alistar s-a aliat cu turnătorul Felix – și în spatele lor, pentru toate Antenele prezente să filmeze mărețele bășini ale lu’ șefu’, e un ditai banner-ul cu logo-ul TI – e ok? Sau, și mai pe șleau: băi, dragi TI-iști, vă place asocierea cu turnătorul (definitiv în instanță!) Felix? Că, în cazul ăsta, nu e nici o încălcare de cod, deci vă puteți face de căcat în continuare și nu-l sancționați nici pe Alistar. Nu că ar conține vreo sancțiune codul vostru uitat sub niște reviste vechi, la budă.
A, și încă ceva, dragi senatori ai TI: dacă vă aburește Alistar că Felix nu e turnător și că încă se judecă cu CNSAS, că nu e nimic definitiv, întrebați-l pe colegul de crez oengist MT despre Voiculescu. O să vă spună, sper, ce a scris aici.
Ca o plîngere să fie acceptată la CEDO, cel care o depune trebuie să demonstreze că i-au fost încălcate drepturi fundamentale. Care-s alea? Astea. Dacă voi îl identificați pe ăla care i-a fost încălcat de Justiția română lui Felix, eu vă spun numerele conturilor lui Ceaușescu din Elveția, free of charge. Acu’ să vă văd, fanteziștilor!
Faptele sînt așa: Chirieac i-a dat lui SOV niște bani împrumut (cam un milion de euro), nerecuperați; Chirieac l-a apărat aplicat, meticulos, pe SOV la TV cînd cel din urmă a fost arestat; Chirieac a bătut tot Bucureștiul ca să-i ducă lui SOV, la Otopeni, o sută de trandafiri de 8 martie. Și, cu toate astea, SOV îl ține la poartă pe Chirieac. Cînd ești cu ML-ul plin de trandafiri și afară nu ninge, mai e cum mai e. Dar cînd omul e pe propriile membre inferioare și afară viscolește, cum se cheamă asta? Că nu reușesc deloc să mă prind care e relația dintre cei doi.
Ieri a fost ceas de aniversar bilanț la Parchetul General iar azi e ziua femeii. Și asumarea răspunderii pe Codul Muncii. Deci, tot atîtea prilejuri de sărbătoare sufletească, de erecție spirituală. Apropo de ridicări, femeia Laura Codruța Kovesi s-a sculat ieri și a ținut un discurs despre starea națiunii în dosare penale. Și, printre realizărili din ultimul an, și-a exprimat și un gînd cald pentru viitor: cică „averile persoanelor condamnate, care nu le pot justifica, ar trebui confiscate” (de aici).
Ioi, tulai Domne! Da’ cum așa? Să fie aceeași Laurica ce credea sincer că e suficient, ca să fie curate, dacă averile din furat se pun pe numele bunicuței? Sau să nu fie aceeași? Sau să nu știe Laurica, de exemplu, că pentru a exista condamnări, e nevoie, înainte de toate, de niște urmăriri penale? Mda, e posibil să nu știe, mai ales că în mandatul Lauricii s-a inventat NUP-ul pe „lipsă de intenție” pe bandă rulantă: da, ai făcut aia și ailaltă, da’ n-ai vrut, mă-nțelegi, n-ai avut intenția să, universul a conspirat la nefericirea ta penală.