Furie? Ură? Resemnare? Umilință? Silă? Disperare? Ce poți simți când, la 28 de ani după evenimentele din decembrie 1989, pentru prima oară, statul român își asumă că, de fapt, nimeni nu trebuia să moară în numele „revoluției”? Că, de fapt, tovarășul Ion Iliescu a regizat, împreună cu generali și securiști, o preluare de putere de la Ceaușescu?
Cunoscută numai printr-un dosar penal din galaxia dosarelor de familie și prin pictoriale semidezbrăcate, Andreea Cosma a mai căpătat o calitate publică acum un an: a devenit deputat. Performanțele anterioare nu ar fi calificat-o pentru o astfel de poziție, dar Parlamentul României a văzut chiar și mai rău.
Cu o lună înainte de moarte regelui Mihai I, binomul infracțional Dragnea – Tăriceanu a depus un proiect de lege „pentru reglementarea statutului juridic al Casei Regale a României”. Practic, acest proiect este o mare (deși nu știm cât de mare, încă, proiectul legislativ nu precizează) mită de la puterea politică pentru Casa Regală.
Că Radu Duda ajunsese, la un moment dat, un fel de „prens pol” cu titulatură de Hohenzollern-Veringen este cert, dar e încă subiect de dezbatere dacă era și regulamentar (după regulile monarhice, aristocratice etc.).
La funeraliile tale, tovarășe, poate va veni Gorbaciov. Sau poate nu. Și nu se va arunca cu flori. Decât dacă-s flori de mină. Iar pe marginea cortegiului vor sta, de o parte, învinșii gângavi care te-au privit în ’90 ca pe un Ceaușescu cu față umană, iar de cealaltă parte învingătorii grași, tupeiști și corupți precum Iordache, Șerban Nicolae, Dragnea și tot neamul lor cel blestemat.
Când candidează pentru un loc în Parlament, potențialii deputați și senatori își fac campanie electorală în colegiile pe care ar urma să le reprezinte. Nu știu ce i-au transmis alegătorii din colegiul în care a candidat lui Șerban Nicolae, dar, când vine vorba de interpelările depuse în calitate de senator, deduc că pesedistului i s-a transmis să facă orice să fie sluga lui Dan Voiculescu Felix.
Doar teoretic, dar improbabil practic, toate modificările legislative (legi și coduri) pot trece și de Senat anul acesta. Doar săptămâna viitoare mai este timp pentru ca blitzkrieg-ul PSD – ALDE – UDMR să fie definitivat parlamentar și, astfel, să plece spre Cotroceni pentru promulgare.
Legea partidelor politice (14/2003) prevede ce rigori de constituționalitate trebuie să respecte partidele, dar și în ce condiții pot fi partidele desființate, dacă nu le respectă.
Acum trei zile, am scris că, în legea 303/2004, „Unul din amendamentele votate în comisia comună de modificare a legilor care reglementează justiția sună foarte bizar: “ART. 9 După alineatu (2) se introduce un nou alineat, alin. (3) cu următorul cuprins: (3) Judecătorii și procurorii sunt obligați ca, în exercitarea atribuțiilor, să se abțină de la manifestarea sau exprimarea defăimătoare, în orice mod, la adresa celorlate puteri ale statului – legislativă și executivă. ALDE, PSD”. (“ALDE, PSD” înseamnă că cele două partide au propus amendamentul)” (sursa)
„La articolul 4, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alin. (3) și (4) cu următorul cuprins:
”(3) În cursul urmăririi penale și al judecării cauzei în procedură de cameră preliminară sunt interzise comunicările publice, declarațiile publice precum și furnizarea de alte informații, direct sau indirect, provenind de la autorități publice sau orice alte persoane fizice sau juridice referitoare la faptele și persoanele ce fac obiectul acestor proceduri. Încălcarea acestei obligații reprezintă infracțiune și se pedepsește, potrivit legii penale.
(4) În cursul procesului penal este interzisă prezentarea publică a persoanelor suspectate de săvârșirea unor infracțiuni purtând cătușe sau alte mijloace de imobilizare sau afectate de alte modalități de natură a induce în percepția publică că acestea ar fi vinovate de săvârșirea unor infracțiuni.””