O cercetare extinsă a sute de contracte finanțate de UE dezvăluie cum Uniunea plătește echipament militar folosit de Turcia pentru a-i împiedica pe refugiați să scape de războiul civil din Siria. Uniunea Europeană este, astfel, complice la încălcarea drepturilor omului, spun experții.
Producătorii acestui film nu sunt bogați, nu au resurse pentru ca munca lor să ajungă la cât mai mulți cetățeni ai patriei.
Ieri, la paranghelia PSD, păsăreaua lui Livache a furat show-ul, cum se zice în țara lui Trump.
Analfabet nu pare a fi, la celebra conferință de presă transcrisă apoi într-un simulacru de raport citea de pe niște foi care conțineau, din ce s-a văzut, semne grafice cunoscute drept litere.
Cînd, în sfîrșit, după călătoria prin labirintul tridimensional din beton masiv, gigantesc, imaginat de un arhitect care n-a putut să se hotărască dacă să fie mai degrabă baroc decît enorm sovietizant sau invers, ajungi în biroul senatorului, te așteaptă ultima încercare spațio-temporală pre-interviu: parcurgerea distanței de la ușa biroului pînă la fotoliul pe care se află augustul politician, cît lungimea a patru mașini aliniate una în spatele celeilalte.
Nu știu alții cum sunt, dar eu îmi închipui că o țară cu un ritm de creștere ca al României ar trebui să bubuie de firme noi, de start up-uri care să investească în tehnologie, în mari proiecte imobiliare, industriale și tot așa. Că de acolo ar trebui să vină creșterea economică, nu? Și, dacă ar fi așa, slujbele de pe piață ar trebui să fie în ton cu fenomenul: să fie nevoie de cetățeni cu studii superioare solide, tehnice, cu CV-uri impresionante, care să producă surplus.
Da, și o slugă poate fi înșelată. Da, și unei slugi i se poate promite că, dacă se preface că va crede toate tâmpeniile îndrugate de către stăpân, va primi mai multă mâncare. Sau poate un rând nou de haine. Ori poate o zi liberă pe lună, în care să nu muncească.
Tel Drum intră în insolvență, cu tot cu opoziția DNA. Asta înseamnă că, practic, cone controlează compania nu va mai putea scoate bani de acolo fără ca totul să fie public și, mai ales, controlat. Așadar, vremea purcoaielor de bani de la Tel Drum s-a dus.
Întocmai ca pe vremea Partidului Comunist Român, miniștrii sunt doar lacheii partidului, oameni montați la Palatul Victoria numai ca să execute ordine venite pe filieră politică, indiferent de consecințe, de reguli, cutume și context.
„Noi am depus o plângere la DNA zilele trecute, săptămâna trecută, pentru că eu, practic, nu pot să am acces la dosar. Să vă spun de ce, şi nu numai la mine e problema asta – practica, din câte ştiu, la parchet în general, este că, atât timp cât dosarele sunt scanate, sunt pe un suport electronic, îţi dă un CD, un stick sau mai multe, pe care le plăteşti, care au costuri mici. Am făcut solicitarea de la început şi, din câte am înţeles, nu numai eu, ci toţi cei care suntem chemaţi pe acolo, să ne pună la dispoziţie dosarul în formă electronică. S-a refuzat şi au zis că numai în formă scrisă, care durează foarte mult şi care costă foarte mult. Eu ca să iau toate zecile sau vreo sută şi ceva, nu ştiu câte bibliorafturi sunt. Nu ştiu câte mă privesc pe mine, dar trebuie să le iau pe toate că nu ştiu ce-o fi pe acolo. Nu ştiu ce alţi denunţători mincinoşi mai apar. Ca să iau o copie scrisă, în formă scrisă, pe hârtie, mă costă peste un miliard de lei. Singurul venit pe care îl am este indemnizaţia de la Parlament. Nici aia întreagă, două treimi.”