Ce să nu ratați în presa scrisă de azi:
Nu mai ninge de o săptămînă, dar în județul lui Dragnea încă sînt drumuri blocate: „Deszăpezirea ar fi trebuit să fie realizată de firma Tel Drum, în spatele căreia s-ar afla, potrivit relatărilor din presă, liderul PSD. Societatea a câştigat în 2013 un contract de 68 de milioane de lei, pentru patru ani, tocmai pentru lucrări de deszăpezire a drumurilor judeţene din Teleorman” (România liberă)
Etichetă: adevărul
Se fac aproape doi ani de cînd, din somptuosul lui living în care se afla un întreg car de reportaj al Realitatea TV, Dinu Patriciu transmitea națiunii că Traian Băsescu, președintele candidat la al doilea mandat, ar fi lovit un băiat cu pumnul în față. A doua zi, pe site-ul defunctului Gardianul apărea și filmul care proba agresiunea. Ceva zile mai încolo, Băsescu rostea celebrele vorbe „Un pas mic pentru om…”. Nu, nu astea, ci alelalte: „Să-ți fie rușine, Dinu Patriciu!”. Cu, desigur, lacrimi abia ținute în frîul pleoapelor, una mai căzută ca ailaltă.
Acum, vede orice chior, chiar și Traian Băsescu, că lui Patriciu i-a fost rușine. Atît de rușine, încît Adevărul e, de luni bune, un fel de EvZ ceva mai spălat, mai gros și mai cu carte (cînd nu e cu Rahan). Dar portocaliu cu acte în regulă. Iar episoade jurnalistice de mare respirație etică, de tipul „Crin e un chiulangiu, hai să-i facem poze cînd nu se duce la serviciu, iar nevastă-sa face bani dubioși și apără Roșia Montană, după ce a înfierat-o, mai demult, hai să o dăm la gazetă și să-i facem pe amîndoi de căcat”, sînt doar vîrfurile cele mai vizibile ale acestui iceberg.
Deci: ce dracu’ vrea Dinu Patriciu și de ce? Cine răspunde rezonabil și veridic la întrebările astea primește un croissant de la mic.ro. Nu cu rahat, că n-au. Ci cu Rahan, că și așa au returul mare.
P.S. Off topic: v-am zis că, acum cîteva seri, la un mic.ro de lîngă casa mea, mi-au dat o pîine gratuit? Cică era „discount”. La ce, maică? La țigările, apa și dulciurile pe care le luasem? Poate „bonus”? În fine, v-am povestit asta ca să nu mai ziceți că nu e adevărat ce se zice. Despre mușcatul mîinii care te hrănește, desigur.
Ieri, la 12.33, revista Kamikaze a scris despre Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu care vrea să-și cumpere o limuzină de 105.000 EUR. După nici jumătate de oră, la 12.57, realitatea.net a preluat știrea și a citat, cinstit. Vreo nouă ore mai tîrziu, Adevărul și-a băgat plua și a rescris știrea fără să citeze pe nimeni. Iar azi, Realitatea TV a dat știrea și la TV, dar a citat Adevărul. Rîdeți.
Adevărul, ambalajul ăla din ce în ce mai gros în care Patriciu învelește rahanul cu apă rece și cărțile pentru midălclasul care cumpără de la mic.ro, are pretenții de profesionalism. Deci, acum nu doar că are sute de pagini pe zi, dar are și conținut prin și printre ele. Nu credeți? Păi, o atestă ditamai organizația profesională de breaslă, prestigioasa organizație anonimă de bîrfit și lins pișcoturi care răspunde la numele de Clubul Român de Presă (CRP). Care CRP a decis că cea mai tare anchetă din presa scrisă a anului 2010 ar fi a unui băiat de la Adevărul căruia îi cad dosare în cap de pe birourile șefilor, Alex Nedea. Probabil că e vorba de acest text, care în ediția online a Adevărului nu poartă titlul pentru care a primit premiul (sau te pomenești că o fi introdus Patriciu plata pe conținutul site-urilor din holding, cum bălmăjea mai an?).
În fine, să trecem la lucruri serioase. Mai întîi: compunerea lui Nedea nu face decît să redea ceea ce colegii lui mai fraieri de la ziarul local Unirea din Alba Iulia deja scriseseră cu niște luni înainte. Deci, eticheta „EXCLUSIV” se potrivește cam ca etica-n perete la Adevărul. În al doilea rînd, cuplul care a decis, din partea CRP, să-l premieze pe Nedea, îl conține pe Ovidiu Nahoi. Iar Ovidiu Nahoi lucrează și el pentru Adevărul. Ceea ce, după toate regulile de bun-simț, trebuia să-l facă pe Nahoi să se abțină de la a-și premia colegul. Nu s-a întamplat, după cum ne spune chiar CRP aici.
În al treilea rînd, e foarte de căcat acest concurs la care se iau în calcul doar textele înscrise, nicidecum să se facă vreo monitorizare generală a producțiilor jurnalistice. Nu că ar conta, dar dacă tot veni vorba:).
P.S. Nu am participat niciodată la vreun concurs CRP și nici nu o voi face vreodată. Aș înșira foarte multe motive pentru decizia asta, dar e tîrziu și mi-e silă. Oricum, pe scurt, e simplu: CRP e de căcat și concursurile organizate de CRP sînt și mai de căcat.
În Adevărul de azi, un redactor (împrumutat de la departamentul advertoriale plasticate și limbi de lemn de amator) scrie un articol intitulat „De azi se deschide sezonul <Cațavencilor>!”. După emoția din titlu, indicată de semnul de exclamare regulamentar (deh, colegi de trust, solidari cu salariul plătit de același mogul), urmează un profesionalism rece, de corporatist tastangiu de Pipera. Dacă vreți să-i faceți trafic lui Patriciu (pînă decide să pună taxă pe site, cum a promis acum vreun an), citiți voi tot articolul. Eu vreau să vă rețin atenția cu un singur fragment. Iată-l: „Echipa care a consacrat satira în presa autohtonă de după 1989 a decis să schimbe brandul, preferând formula mai concisă, „Caţavencii”, în locul „Academiei” de până mai ieri”.
E, ce ziceți? Vasăzică, nici vorbă de faliment, batiste, hidranți, SOV, pîrnaie, Securitate, Ivanciuci etc. Nu! E, simplu, vorba doar despre CONCIZIE. Atît și nimic mai mult. Concizie și gata. Și, hai, poate și banii lui Patriciu, dar concizia a primat, să fie clar!
Dinule, Adevărul nu e ziar, e produs de mic.ro. Adică s-a făcut de băcănie. Concis de băcănie.
12 mai 2011. Revista Kamikaze scrie, în pustie, că fonduri de vreo nouă miliarde euro sînt în pericol să nu mai fie. Să nu mai fie la noi, adică, ci să rămînă la ei, la EU. Pentru că sîntem corupți și lacomi și nesimțiți, de aia. Articolul din revista Kamikaze prezintă scrisori oficiale ale UE, amenințări cu întreruprerea iminentă a plăților, mustrări. Printre miniștrii trași de urechi, Elena Udrea. Care, deși întrebată de jurnaliștii de la revista Kamikaze despre neregulile constatate la cheltuirea fondurilor UE prin ministerul condus de ea, se face că plouă și dă un răspuns vag.
31 mai 2011. Oroarea nereperată (și maculată de nenorociții ăia de la revista Kamikaze) a virginei Udrea începe să fie curățată, metodic și sincronizat. Primele scame sînt culese de pe clitorisul (atenție, metaforă! a nu se lua în calcul sensul propriu!) neatins ale Udrei, într-un interviu, și transportate pe organul copulator roșu de partid al lui Liviulică Dragnea de la Teleorman. Cităm:
„Programul Operaţional Regional (POR) ar putea fi suspendat de către Bruxelles dacă se descoperă nerguli?
E.U.: Da, fie că e vorba de nerguli în procedurile de achiziţii, fie că e vorba despre evaluarea proiectelor, fie dacă e vorba despre partea de implementare. E posibil ca plăţile pe acest program de 800 milioane de euro să fie suspendate pe tot programul sau doar anumite axe. În acest moment ştim că un control al Comisiei Europene a descoperit nereguli făcute de Consiliile Judeţene în procesul de achiziţii pe axa 2, axa de drumuri.
În ce judeţe?
E.U.: N-am primit încă raportul oficial, în cazul nostru ministerul aduce doar banii, nu se ocupă de licitaţii, achiziţii etc., de toate acestea sunt responsabile autorităţile locale. Există în aceste cazuri tentaţia de a direcţiona licitaţiile către firme apropiate de autoritatea contractantă.
Care ar fi judeţele cu probleme?
E.U.: Au fost controale în mai multe locuri, dar raportul de control nu e încă gata?
În Teleorman, sub parohia lui Liviu Dragnea?
E.U.: Pot să vă confirm doar că au fost controale de la UE şi pe contractele încheiate de CJ Teleorman pentru reabilitări de drumuri judeţene prin POR.” (de aici)
Futu-i jurnalismul mă-sii de jurnalism care e el limba dulce-ntre fese mult aduce! Cum, măi, oameni buni, să te faci că Udrea nici fonduri nu a monitorizat și distribuit, nici mandatul de ministru nu-i miroase a incompetență? Cum să muți TOTAL buba pe derma lui Dragnea, iar pe Nuți s-o virginizezi pînă la asexuare? Păi, da’ POR-ul ăla european degeaba o fi fost în parohia Ministerului Dezvoltării? Adică ea, Nuți Prima și Întîia a Patriei, a stat în gineceu la croșetat cămășuțe din lacrimi pentru marinel, în timp ce falicul Liviulică penetra sălbatic fondurile europene iar EU nu știa nimic de UE. Păi, nu?
2 iunie 2011. Repararea himenului udrist continuă, de data asta în Adevărul. Care titrează sec și decisiv: „Blat cu fonduri UE pe moșia lui Dragnea”. A fost doar primul articol dintr-o serie care continuă inclusiv azi. Cum apare Udrea în această poveste? Iată încă o nouă mostră de jurnalism (din articolul citat): „Ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Elena Udrea, susţine că ştia de aceste controale, dar că responsabilitatea le revine consiliilor judeţene. „Vă asigur că vom colabora cu instituţiile europene pentru remedierea situaţiei. Banii publici, fie că vin de la bugetul de stat, fie de la Uniunea Europeană, trebuie cheltuiţi respectând cu stricteţe şi responsabilitate toate prevederile legii”, a declarat Elena Udrea”.
Da? Ați priceput, da? Ea, sărăcuța, inocenta, habar n-avea!!! Doar banii ajungeau la Dragnea prin telepatie, dematerializați, și se transformau în asfalt și plăți abia în Teleorman, Udrea nu a pus niciodată ochișorul ei pur pe documente.
7 iunie 2011. Un contrast face întotdeauna bine cînd ai de demonstrat o teză. Și, dacă ai de pus o lumină îngerească pe o fecioară, ce scoți în față? O bagaboantă, evident: puterea antitezei își va face treaba. Iată și un titlu relevant în acest sens: „Bombonica lui Liviu Dragnea, luată în vizor de ANAF” (sursa). Unde Bombonica este nevasta lui Dragnea, nenorocitul care fură banii UE , huoooo!!! Banii ăia pe care UE ar putea să nu ni-i mai dea și de care Udrea nu știe nimic, ea fiind un heruvim care plutește în slavă deasupra Ministerului Dezvoltării.
P.S. Da, dezvăluirile colegilor din presă despre Dragnea reflectă realitatea. De altfel, revista Kamikaze s-a ocupat în mai multe rînduri de Liviulică de la Teleorman, n-avem vreun motiv să-l protejăm. Dar Dragnea nu e singura curvă politică din țară, tovarăși!
Ați fi zis că Vanghelie abia s-a întors din SUA, nu? Unde a fost „foarte excelent”, desigur. Păi, Marean chiar s-a întors, dar uite că azi de dimineață s-a dus înapoi. Probabil ca să se vadă și cu Obama, la care nu a avut acces din cauză de președinte chinez cu care s-a suprapus pe sol american. Sau cel puțin așa ne spune Adevărul (uitați-vă cu atenție la data articolului):
Sau, mai clar:
P.S. Aici și link-ul articolului, dacă nu l-or scoate, totuși, de pe site, că o fi și Vanghelie obosit după un zbor dus-întors ca să mai zboare încă o dată așa repede.
Sînteți la curent cu valul de proteste împotriva scumpirii benzinei, presupun. Sau, și mai rău, aveți o mașină. BNR cică nu înțelege despre ce e vorba, de unde vin prețurile astea umflate (cu pompa la pompă), boboru’ e furios. Dar chiar nu aveți nici un motiv, serios, nu vă mai alintați! Uite, vă citesc din Adevărul, e perfect normal. Pentru că: cursul de schimb e defavorabil benzinarilor, taxele (inclusiv TVA au crescut), prețul barilului pe piețele internaționale e sus. Ați înțeles? Deci nu pentru noi e nasol, ci pentru Petrom, Rompetrol și alții! A, și ca să vedeți cît de urîtă a devenit treaba, aflați că, în 2010, petroliștii au trebuit să-și reducă profiturile. Groaznic, vă dați seama? Mai mult, băi, plîngăcioșilor, noi în România avem printre cele mai mici prețuri la carburanți din Europa. Deci? Aud? Ia, hai, marș în mașini și conduceți în tăcere, că v-a dat Adevărul în gît nesimțirea voastră de atîrnători!
Iar dacă, totuși, nu aveți bani de o peliculă de benzină/motorină de bandajat fundul rezervorului (că sînteți leneși, de aia, nu că benzina de la Rompetrol – de exemplu, na! – ar fi scumpă), mergeți la mic.ro și cumpărați un Adevărul și o brichetă, cu banii ăia mulți pentru pompă. Cică rezultă un șomoiog care poate fi aprins eficient, numai de voi depinde unde vă scapă șomoiogul ăsta.
Un român a lucrat pentru un britanic. Britanicul e parlamentar. Pentru parlamentar a lucrat și o rusoaică. Serviciul secret britanic spune că rusoaica e spion și o arestează. Un ziar britanic găsește niște est-europeni care au lucrat pentru parlamentarul britanic și scrie despre ei. Printre aceștia, și românul de care am zis la început. Ziarul britanic nu zice că românul a fost spion, doar arată că e un tip interesant: are afaceri de lobby și cu armament, la nivel guvernamental.
Ăsta e tabloul general. La noi în țărișoară, însă, presa are multe certitudini. Pe care și le întemeiază „decît” pe cîte o declarație. Adevărul, de exemplu, știe că românul nostru a fost „băgat fără să vrea într-o poveste cu spioni ruși”. Iar „fără să vrea” se traduce prin „fără să aibă vreo implicare”, dacă citiți textul. Eu l-am citit, căutînd proba pe care se sprijină autoarea articolului. Și am găsit doar o declarație, pe care o citez (a lui Humă, desigur): „Contactat de „Adevărul”, Călin Humă a explicat că nu are nicio legătură cu scandalul de spionaj. „Acum zece ani după ce am terminat Ştiinţele Politice în Marea Britanie, am decis să fac un stagiu de pregătire la cabinetul lui Mike Hancock. Rolul meu acolo era strict administrativ. Mă ocupam de relaţia dintre domnul deputat şi oamenii din circumscripţia sa”, a declarat el. „Informaţiile secrete sau sensibile nu au ajuns la mine, există proceduri stricte în Parlamentul britanic”, a adăugat el precizând că în ultimii ani nu a mai ţinut legătura cu deputatul britanic. „Pe Hancock l-am cunoscut în circumstanţele oficiale pe care le oferă munca de asistent parlamentar. Cred că este un om deosebit şi se pare un politician iubit, a fost ales a treia oară”, a declarat Humă pentru „Adevărul”.”
Aha: Adevărul, deci, nu a făcut vreo anchetă pe cont propriu, nu are informații de la serviciile secrete britanice, nu a vorbit nici măcar cu parlamentarul britanic să vază cu ce se ocupa Humă pe acolo, dar știe, exclusiv pe baza declarației lui Humă, că acesta din urmă nu are nici o implicare în povestea de spionaj. Și poate că nu are. Însă certitudinea Adevărului nu se sprijină pe nimic. A, ar fi ceva, totuși: se sprijină pe relația extrem de amicală și de afaceri între patronul Dinu Patriciu și un nene pe numele lui Marian Victor Popa. Cum, care Popa? Ăsta! Păi, vedeți că nu e greu să faci presă adevărată în România?