UPDATE: Asta cam sună a premeditare , dacă mai aveați, cumva, dubii.
După ce, anul trecut, europeanul Frunda Gyorgy s-a făcut de căcat cu discursul lui anti-ANI (poate vă amintiți episoadele alea în care Frunda susținea, vehement, că e nedemocratic să se verifice averile demnitarilor și funcționarilor publici), un alt demnitar UDMR cu alură de tip rezonabil se murdărește puțin. Pe mînuțe. De, zice DNA, șpagă. Sigur că, pînă la un verdict definitiv al Justiției, noi îl credem nevinovat pe Borbely. Dar, pentru că colegul Frunda nu a reușit (încă, cel puțin) să îngroape declarațiile de avere, să ne uităm puțin în cea a lui Borbely. Ultima poate fi vizualizată aici.
Și ce vedem noi în această declarație? Că în patru ani consecutivi (2006-2009), actualul ministru și deputat UDMR a adunat, în două bănci, aproape 287.000 RON și peste 54.000 EUR. Deci, cam 120.000 EUR cu totul. Ceea ce înseamnă, pe an, vreo 30.000 EUR. Lunar, patru ani la rînd, se tot fac vreo 2.500 EUR. Economisiți, lună de lună, și aruncați în răcoarea unor conturi bancare.
În toată această vreme, însă, salariile familiei Borbely (singura sursă de venit, de altfel, conform acelorași declarații de avere), adică ale lui Laszlo și ale soției Melinda cumulat, au pendulat între aproape 3.000 și 3.500 EUR lunar. Ceea ce înseamnă că, în lunile nasoale, cuplul Borbely a trăit cu cam 500 EUR lunar, iar în cele mai bănoase cu cam 1.000 EUR lunar. Iar asta pare perfect în regulă pentru cetățenii care încasează lunar un salariu minim pe economie. Dar, pentru un cuplu de deputat/ministru – șefă în radioul public, pare cam puțin. Fie și numai dacă ne uităm la costumele lui Laszlo, ca să nu mai zicem de Lexus-ul pe care și l-a cumpărat de curînd.
P.S. Sau, te pomenești, ministrul Borbely trăiește din finanțările obținute de la fundațiile „Communitas” și „Dr. Gyorgy Bernady”?
Etichetă: ani
Fără nici o legătură cu titlul, Tiberiu Lovin a scris, zilele trecute, că Mircea Dinescu încasează lunar de la Realitatea TV 33.835 RON, net. Tot fără nici o legătură cu titlul, în declarația de avere a lui Dinescu nu figurează nici un venit de la Realitatea, ci doar salariul de la CNSAS. Ceea ce, după toate regulile de bun-simț (și dacă Lovin are informații corecte), ar trebui să însemne un nou dosar la ANI pe numele lui „Mircea, fă-te că lucrezi cu turnătorul de Ivanciuc de la Cațavencii!”. După cel deja vechi, de incompatibilitate.
Altfel, să le reamintim fanilor cam cum îmbină Dinescu poezia fiscală cu afacerile: cam așa*. Nu de alta, dar să nu ne facem o impresie greșită despre om.
* textul pe care l-ați văzut în poză a fost publicat de revista Kamikaze în martie 2010; dar, din cauza unor probleme tehnice ale site-ului revistei, link-ul aferent articolului nu poate fi accesat, deocamdată; chestiunea va fi remediată în cel mai scurt timp.
Nici nu știu cum să încep, sînt distrus, ființa mea e decimată, vorba lui Cătălin Voicu, de cînd am aflat că unul din pilonii oengismului românesc s-a retras în munți, ca să mediteze. Mai prozaic, Codru Vrabie, că despre el e vorba, a decis să nu mai facă parte din structura de conducere a Asociației Române pentru Transparență (ceea ce ART-iștii numesc, de fapt, „Transparency România” – o denumire frauduloasă, cînd corect e, poate mă repet, „Asociația Română pentru Transparență”; dar să nu ne împiedicăm în detalii). În biletul de adio lăsat posterității pe yahoo.groups, după ce s-a sinucis ca oengist, Codru ne spune că a făcut-o din cauza lui Victor Alistar. Cităm: „draga Victor, datorita afilierii noastre comune la TI, interventia ta telefonica de mai devreme, la a3, imi diminueaza capacitatea de-a reprezenta eficient interesele organizatiilor societatii civile in CNI…Â pacat :(Â in urmatoarele zile, imi voi evalua optiunile si voi anunta cum cred ca pot solutiona problema reprezentarii eficiente…Â o zi buna, tuturor! –Codru”. Iar rezultatul e sfîșietor de-a dreptul: „dragi colegi, am reflectat, am evaluat, am decis si-am actionat…Â ieri, 17 feb, la 2 zile dupa ce-am implinit 9 ani de activitate in cadrul TI-Romania, mi-am prezentat demisia din consiliul director si mi-am suspendat calitatea de membru al asociatiei…Â va doresc un weekend placut! –Codru” (mesajele originale, aici).
Vasăzică, Codru Vrabie nu poate reprezenta oengismul românesc în Consiliul Național de Integritate pentru că-l încurcă tocmai calitatea de oengist. Păi, dacă s-a suspendat ca oengist, cum mai poate fi reprezentant al oengiștilor în CNI? Sau mai e oengist și-n altă parte?
Dar, mai nasol, pe Codru Vrabie nu-l deranjează calitatea de oengist, de fapt, ci calitatea de membru al ART și, chiar mai tare, alăturarea de guru-ul ART, Victor Alistar. Care Alistar face declarații la TV și-l jenează pe Vrabie. Cum anume, Vrabie nu a precizat, dar e cert că suficient de grav încît să se retragă din ART.
Să fie vorba, cumva, de conflict de interese? Păi, dacă da, Vrabie și-a dat seama după cam trei ani în CNI că e în conflict de interese? Sau, pînă acum, nu l-a deranjat, dar i s-a întărit fibra morală între timp?
Ori nu e vorba de conflict de interese? Dar, atunci, despre ce e vorba? O fi aflat, cumva, Vrabie că Alistar e cercetat penal și dat afară din CSM, unde intrase cu votul Senatului, deși e incompatibil definitiv? Și, deci, în situația asta, Vrabie consideră că e imoral să mai fie asociat cu Alistar? Păi, dacă de asta e vorba, îi amintesc că Alistar a fost declarat incompatibil în iulie 2009 și tot cam de pe atunci e și cercetat penal.
Deci? Ziceți, dragă Vrabie, de ce vă delimitați de omul care v-a întins o mînă caldă cu euroi de la societatea civilă? Nu vă e rușine să-l renegați taman pe binefăcătorul dumneavoastră, pe omul pentru care ați cerut documente ale Agenției Naționale de Integritate cînd era cercetat pentru incompatibilitate și domnia voastră augustă erați membru în CNI, ca și acum?
„Decît” întreb, desigur, nu cred că veți și răspunde public. După cum am auzit recent de la un coleg al dumneavoastră de crez și de euroi, reprezentați „interesul public”, deci musai că înarmat cu așa ideal sacrosanct nu aveți cum să vă scoborîți la astfel de fleacuri.
Totuși: ce v-a făcut, dom’le, Alistar de vă e rușine cu el, mai nou? Fiți sincer, fiți transparent, nu vă jenați. Forța oengismului fie cu dvs!
Săptămîna trecută, o gravă împerechere contra firii s-a produs între niște oengiști farisei și niște sindicaliști antamați de SOV. Mai exact, ONG-urile Transparency International România | Asociația Română pentru Transparență, Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC), Centrul de Asistență pentru Organizații Neguvernamentale (CENTRAS), Asociația Pro Democrația (APD), Agenția de Monitorizare a Presei – ActiveWatch, Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI), Centrul pentru Resurse Juridice (CRJ) și Federaţia Română a Jurnaliştilor MediaSind au semnat un document împreună cu sindicatele următoare: Confederaţia Sindicală Naţională MERIDIAN, Confederaţia Naţională Sindicală „Cartel ALFA” și Blocul Naţional Sindical (BNS). Documentul, care poate fi găsit aici, este menit să înjure decizia de scoatere a lui Victor Alistar din CSM.
Este evident că e dreptul oricui să înjure orice. Iar oengiștii români știu asta foarte bine, din moment ce există și sînt foarte vocali. Nu? Că, dacă n-ar fi voie, i-ar alerga miliția pe stradă să-i bage la beci. Dar asta nu se întîmplă, nu-i așa?
Este, iarăși, evident că oengiștii se pot asocia cu oricine, într-o democrație e permis (ba chiar încurajat) acest act.
Dar, ca oengiștii care se pretind liberi de orice influențe mogulești și politice să se asocieze într-un demers public tocmai cu lacheii mogulilor (sau nu știți nimic despre ce făcea Dumitru Costin pe la Realitatea, dragi activiști civili?), care sînt, în același timp, și lachei politici (sau n-ați auzit niciodată, oengiștilor, de colaborarea BNS – PSD?), este vomitiv.
Cum vomitiv este că, în aceste momente grele pentru sindicaliști, oengiștii nu întorc și cealaltă fesă către public, prin semnarea unui document de sprijin pentru Maricii, Costinii și Petcii țării. Să fie reciprocitate, zic.
P.S. Abia ce-am terminat de scris postul ăsta, că Alistar s-a și executat, în direct la Antena 3: a opinat că ANI nu are credibilitate, deci să o lase mai moale cu verificarea sindicaliștilor. Mă scuzați, lipsesc un pic, mă duc să vomit cele două cafele băute deja. Promit să vomit și prînzul.
Iar spălarea asta de bani îi va avea ca fericiți și cinstiți beneficiari exact pe ăia care nu au plătit un leu impozite în viața lor, care au făcut meleoane din șpăgi și din funcții publice sau din afaceri murdare. Dar să trecem la partea tehnică a problemei: Guvernul va modifica iar Codul Fiscal (sau așa ceva), ocazie cu care, cică, se vor impozita cu 16% averile nejustificate. Adică acele averi clădite pe venituri dacă nu negre de-a dreptul, atunci cel puțin gri (ce ziceam mai sus: de la evaziune fiscală pînă la șpăgi). Superb, genial, emoționant.
Dar greu de aplicat. Din ce ne-au explicat ministrul Ialomițianu și șeful ANAF, Blejnar, va fi impozitată acea diferență dintre averea AFIȘATĂ și veniturile legale. Deci, dacă omul controlat de ANAF are merțan și gonflabilă vorbitoare în dreapta, dar cîștigă cinci lei pe lună, legal, atunci valoarea însumată a merțanului și a blondei minus venitul legal (ăla de cinci lei) se impozitează cu 16%. Capisci?
Iarăși: superb, genial, emoționant. Dar: dacă omul controlat de ANAF nu are bunurile pe numele lui? Dacă merțanul e pe numele gonflabilei? Dacă yacht-ul e pe numele soacrei? Dar dacă vila în care stă e în proprietatea sereleului unui văr? Atunci e impozitată soacra? I se iau banii vărului?
Dar să zicem că da și să trecem la cea mai mișto consecință a modificării Codului Fiscal enunțată mai sus. Care este albirea șpăgilor luate în timp de funcționari publici și demnitari. Să presupunem că se pune ANAF-ul să verifice un ministru foarte bogat (în funcție sau nu), care toată viața lui a fost un bugetar. Și descoperă ANAF-ul că omul își face concediile la Monte Carlo, că are Ferrari, că face croaziere pe mare cu ambarcațiuni de lux, că are la mînă ceas de enșpe mii de euro, că stă la vilă central șamd. Ei, ce face ANAF în cazul ăsta? Însumează valorile tuturor bunurilor și serviciilor plătite de politician și ajunge la rezultatul X. Apoi însumează veniturile de bugetar ale aceluiași și ajunge la rezultatul Y. Apoi scade Y din X și rămîne cu Z. Iar suma Z rezultată se impozitează cu 16%. Buuuuun! Da’ știți ce înseamnă asta? Că, în acel moment, ANAF A ALBIT AVEREA NEJUSTIFICATĂ A POLITICIANULUI. Fiscul, adică, i-a spălat bugetarului banii negri făcuți din șpăgi sau din trafic de influență.
E, ce ziceți de chestia asta?
Cică toată povestea intră în vigoare la 1 ian 2011. La mulți ani!
P.S. Și mai e o consecință la care Ialomițianu și Boc trebuie să se fi gîndit bine: odată ce ANAF spală banii bugetarilor, prin aplicarea impozitului de 16%, ce șanse mai are ANI (instituție pentru care conceptul de „avere nejustificată” este esențial) să verifice și să confiște (un fel de impozitare cu 100%:D) averile clădite pe venituri negre?
A trecut legea ANI, în sfîrșit. Într-o formă ceva mai întremată decît la anterioarele tentative. Și cu niște prevederi nou-nouțe geniale: sindicaliștii (liderii de sindicat, adică) vor trebui să-și declare și ei averile și, b) toți cei care completează declarații de avere vor trebui să menționeze dacă au contracte cu statul (prin firmele lor proprii sau prin cele deținute de familiile lor). Cred că angajaților la stat le va face o plăcere masochistă nebună să enumere, cu voce tare, viloaiele, conturile și gipanele șefilor lor de la sindicat sau să calculeze cît cîștigă politicienii din afaceri cu același stat care le-a tăiat lor, angajaților simpli, lefurile.
Constituția României prezumă averile ca fiind licite. Obținute legal, deci. Conform Constituției, pentru ca statul (prin orice instituție a lui) să confiște o avere (sau o parte a ei), tot statul (prin intermediul unui Parchet) trebuie să demonstreze că aceasta e ilicită. Deci obținută ilegal. Frumos, mi se umflă peptu’ de mîndrie că avem o țară democratică, în care se respectă drepturile omului. Da’ mi se umflă și mai tare cînd văd demnitari sau funcționari de stat, plătiți toată viața lor din salarii de căcat de la buget, care au averi de antreprenori, de oameni de afaceri, de cîștigători la loto. Ăia despre care vorbesc nu pot justifica în nici un fel cum au strîns căși, mașini și conturi. Dar nici nu există vreun procuror care să fi demonstrat că banii au provenit din infracțiuni. Așadar, conform Constituției (dar și conform principiului strămoșesc „hoțul neprins, negustor cinstit”), acești băieți sînt curați, uscați, imaculați. Și bogați.
Pe de altă parte, pînă să fie declarată neconstituțională, legea de funcționare a ANI prevedea că se pot confisca averile NEJUSTIFICATE, nu „ilicite”. Așadar, dacă ANI constata că tu, x, demnitar sau funcționar, ai cîștigat (din salarii, moșteniri sau orice altă sursă de venit la vedere) trei lei, dar ai o avere estimată la cinșpe lei, ți se confiscă (după ce e sesizată Curtea de Apel) diferența de 12 lei. Huuooo, băăă, e neconstituțional!!! Huuuooo, Constituția zice că se pot confisca NUMAI averile ilicite, băi, comuniștilor! Deci, ia probați voi, bă, „ciumpalacilor” de la ANI, că a fost o infracțiune la mijloc și după aia cereți confiscarea celor 12 lei, da?! Că, altfel, vă ia mama dracului de la Curtea Constituțională.
Pe scurt: varianta confiscării averilor ilicite e degeaba, că nu am văzut încă procurorii care să și demonstreze că unele cîștiguri au fost obținute ilegal. Iar varianta confiscării averilor nejustificate e neconstituțională, deci a fost și asta omorîtă.
A zis cineva ceva de Fisc? Măcar să punem niște impozite pe furăciunile astea.
Bă, dragi parlamentari, acum aveți posibilitatea să dați înapoi averile. Adică să le expuneți public, ca pînă acum, că nu mă aștept să le donați, doar sînt făcute din muncă cinstită. Și, iată, aveți și șansa: Băse v-a trimis legea ANI la reexaminat. Că cică nu-i transparentă, că face blat cu voi la ascuns vile, conturi, artă etc. În continuare, noi stăm cu popcornul în brațe și ne uităm, printre pauze de publicitate și greve, la meciul ăsta.
Întoarsă în Parlament. La legea ANI ne referim, masacrată în prima repriză. Deocamdată, doar o promisiune. Ne-am luat popcorn și bere și ne uităm la televizor, să vedem ce se întîmplă în repriza a doua și dacă urmează prelungiri.