S-au dus vremurile în care șeful PSD își putea schimba premierii ca pe șosete și Iohannis să nu spună „nein” nici formal. Azi, Dragnea se confruntă cu un pericol care nu poate fi ignorat: PNL a urca pe valul încrederii unor sondaje care nu știm încă dacă sunt corecte, dar sigur au pompat ceva viață în lehamitea galben-albastră; USR – PLUS se încheagă, în ciuda sincopelor, și amenință să facă majoritate împreună cu PNL în ipoteza parlamentarelor; PRO România sapă la voturile pesediste; președintele Klaus Iohannis nu mai are timp și este obligat să muște din PSD dacă vrea să obțină al doilea mandat în toamna acestui an.
Din toate cele de mai sus, Dragnea nu poate forța acum demiterea Vioricări Dăncilă. Și nici măcar pe a lui Tudorel Toader, care este – oricât ar susține Dragnea că Justiția este în panoplia social-democrată – omul lui Călin Popescu Tăriceanu; or, a renunța acum la sprijinul ALDE este sinucigaș politic.
Tocmai de aceea, o OUG pe Justiție nu pare probabil să fie emisă, așadar Dragnea trebuie să aștepte fie un verdict al CCR în chestiunea completelor de trei (un astfel de complet l-a și condamnat, de altfel, în dosarul angajărilor fictive din Teleorman), fie să se bazeze pe o ipotetică lașitate a judecătorilor de la Înalta Curte care nu ar vrea să-și asume condamnarea liderului PSD.
În acest moment, însă, pare un miracol ca Dragnea să iasă liber din 2019.
