Ați admirat deja, presupun, fesele fostului premier Boc în toată sinceritatea lor, după exercițiul bucolic (păi, cum altfel?) de aseară al lui Capatos, la Antena 1. Exercițiu care a consacrat, pentru eternitate, filosofia jurnalistică de proprietate felixiană: dacă nu poți să-l pupi, mușcă-l! Evident, e vorba de cur. Cu simț de răspundere, cu colții și/sau buzele, direct pe epidermă. Nu există nuanțe platonice, nu se practică preludiu, relația cu dosul e pe față. Și la propriu, și la figurat.
P.S. Bănuiesc că, dacă Felix și-ar face rețea de socializare, aceasta s-ar numi facebuci.
Etichetă: emil boc
Dan Tăpălagă s-a săturat. De Udrea. Sau de Băsescu care o alege mereu pe Udrea în defavoarea țării. E de înțeles, era nefiresc să fie altfel. Totuși, Dane, amical îți spun: e cam tîrziu. Ai avut multe ocazii să descoperi că Elena Udrea e un fel de coana Leana, dar capitalistă. Însă le-ai ratat pe aproape toate, cu brio. Acum vreo jumătate de an ți-am și spus-o (vezi ultimul paragraf). Dar tu ai avut motivele tale să o ignori. Așa că nu te mira că acum ai puseuri vomitive, ți le-ai provocat singur. Refularea are efectele ei secundare, sînt sigur că știi.
P.S. Mărturisesc, Dane, că încerc insistent să-ți găsesc o scuză pentru artificiul tău retoric inutil de a nu nominaliza „punctul negru”. Și nu reușesc să găsesc nici una.
9 mai 2007: Cancan titrează sec „Amanta lui Boc”, sub semnătura lui Horia Tabacu.
10 mai 2007: Cancan revine, la fel de sec, cu „Amanta lui Boc (II)”, sub semnătura aceluiași Horia Tabacu. De data asta, textul conține firme, primari PDL, rețele financiar-politice.
17 noiembrie 2011: Horia Tabacu bate cîmpii cu grație, în EvZ, despre ruptura între Ponta și Crin. Despre amanta lui Boc, implicată pînă în gît în cazul de corupție Apostu de la Cluj, Tabacu nu-și amintește nimic. Iar EvZ, cu la fel de multă grație ca Tabacu, observă doar că Apostu a fost penibil luînd șpagă de la pepenari.
Presă, nene!
Copii, ce-a vrut să spună autorul Băsescu Traian în opera literară încadrată în genul interviu, difuzată de postul public TVR acum două zile, atunci cînd ne-a mărturisit că personajul premier Boc Emil știa de cazul penalului Apostu de la Cluj încă de acum șase luni? Ce credeți că a vrut să ne transmită autorul? Că personajele nu-s de capul lor în operă? Că naratorul e și el personaj? Că personajul Boc, dacă se apucă să-și scrie singur dialogurile, intră în conflict cu autorul?
Băsescu a spus aseară la TVR că de cazul Apostu, proaspătul arestat primar de Cluj, se știa de vreo șase luni. De la securiști, desigur. Și, a mai spus președintele, Boc nu se poate să nu fi știut și el. De la aceiași securiști, evident.
Azi, Boc a confirmat, printre dinți, cităm: „Aceste lucruri aparţin de autorităţile abilitate ale statului din justiţie. La nivelul primului-ministru primeşti doar informaţii cu caracter general despre anumite stări cu potenţial infracţional din anumite regiuni, dar niciodată date concrete” (sursa).
Așa, deci. Să ne imaginăm cum era cu caracterul ăsta general, cu potențialul infracțional și anumitele regiuni. Să fi sunat, oare, nota de la securiști așa: „Băi, Emiluț, vezi că, în general, e posibil să se fure de să se stingă, prin contracte publice, undeva prin România, regiunea Transilvania, zona Cluj”? Sau așa: „În atenția dlui prim-ministru Emil Boc. Noi, băieții (ăia, știți dvs care), vă informăm că există, în general, riscul derulării unor activități infracționale profesioniste și hotărîte prin intermediul unor licitații publice la nivelul administrației locale, în regiunea europeană a țării noastre, subregiunea ardelenească a patriei, prin preajma orașului Cluj Napoca. În particular, însă, nu avem nici un fel de date concrete despre cine conduce administrația locală din Cluj. CLASIFICAT SECRET DE STAT CLIENTELAR”?
Așadar, cum ziceam și altă dată, așteptăm răbdători stenogramele din dosarul Apostu. Alea în general, desigur, fără date concrete.
Apostu, primarul de Cluj, a fost arestat pentru că lua șpagă (zic procurorii). Printre șpăguitori, zic tot procurorii, niște turci. Fostă acționară și angajată la turci, Liliana (Călin) Bogdan, o bună prietenă a lui Emil Boc. Pînă aici, clar. Dar ia aruncați voi un ochi aici, în subteranele internetului, să vedeți ce glume circulau pe subiectul ăsta prin vara anului trecut.
Gata, ați citit? Păreri? Comentarii?
P.S. A propos de apariția meteorică a lui Liviu Negoiță, primarul de la sectorul 3, în povestea asta: iată și un preview din 2009.
Cine e Apostu, primarul arestat de Cluj, știți. De Boc ați auzit. Stenogramele convorbirilor dintre cei doi nu există. Nu public. Nu încă. Dar fiecare din cei doi știe ce a vorbit cu celălalt. Iar Boc cred că începe să-și amintească cu foarte multă acuratețe. Și fiecare frază îi sporește hotărîrea de a da șansa Guvernului să fie condus de altcineva. Emile, ține-te tare, dă-i dracu’ de șantajiști: dă-ne ocazia de a citi stenogramele alea, ține-te de scaun!
Am scris, în ultimele două luni, că Boc pleacă de la Guvern și că în locul lui va veni un tehnocrat. Am și identificat tehnocratul, deși nu l-am numit (la ceva vreme după mine, l-au numit alții: Sorin Mîndruțescu de la Oracle România). Am adăugat, cu cîteva săptămîni înainte de alegerile din PDL, că Boc va pleca numai după ce se va vedea cu sacii șefiei PDL în căruța personală. Acum, că asta s-a întîmplat, Boc nu pleacă încă, deși Mîndruțescu are și echipa de lucru constituită și ar putea începe de mîine să conducă Executivul.
De ce nu pleacă Boc? Pentru că, în clipa în care scriu aceste rînduri, pe Blaga încă îl roade frustrarea că nu a fost ales președinte de partid. Așadar, nu riscă nimeni ca activiștii (deputați și senatori) loiali buldogului să trîntească un guvern de tehnocrați în Parlament. Prin urmare, acum se caută febril, la Cotroceni, un medicament pentru frustrarea lui Blaga. Pînă nu va fi găsit, Boc va sta, cumințel, pe scaunul de premier. Nu e, deci, la mijloc, vreun orgoliu al lui Emil de a se duela cu Traian, ci o simplă necesitate calculată, utilă acum tocmai pentru a-i servi intereselor lui Traian.
P.S. Mă uit cu milă cum complicatul joc politic românesc îi încurcă pe activiștii cu tasta și propaganda. Iată, de exemplu, ce schimbare de ton la un băiat de la un site, în funcție de borna alegerilor din PDL. Voila ce scria acest băiat înainte de alegeri, pe 6 aprilie 2011, cînd Boc trebuia neapărat să plece (sau, mă rog, acest mesaj trebuia transmis poporului): „Mesajul catre Traian Basescu a fost clar si repetat: nu demisionez, raman premier pana in 2012 daca am majoritate in Parlament, plec numai daca Guvernul pica la vot, pe motiune de cenzura. Premierul Emil Boc a continuat, marti seara, la Realitatea TV, ce a inceput pe 15 februarie, cand s-a razgandit subit, la fel ca Tariceanu in 2005, si a dat peste cap planul debarcarii sale. Boc se agata mai departe de scaun, desi toate semnalele de la Cotroceni, din propriul partid sau din sondaje i-au aratat usa. Planurile presedintelui de a-l debarca si de a-l inlocui eventual cu un tehnocrat se complica. Ce spera Boc? Care sunt planurile sale? Cum poate iesi Traian Basescu din fundatura?
In interviurile acordate marti seara la Realitatea TV si luni la TVR am vazut un cadavru politic bine intentionat si de buna credinta refuzand sa accepte ca a murit. Boc n-a guvernat pentru el, n-a furat si pare mai departe de buna credinta, dar sansele redresarii sale sunt, pe zi ce trece, tot mai mici. In politica, perceptia bate realitatea. Iar ardeleanul cumsecade Boc a devenit, in Romania, sinonimul crizei.
E nerealist sa visezi la reveniri spectaculoase cand ai de dat inca multe vesti proaste iar vestile bune intarzie. Nu vrei sa fii populist, dar nici sectorul privat nu te prea crede. Mai rau, incepi sa dai mesaje confuze in piata. Cand toata lumea asteapta eliminarea statului din afacerile cu enegie, te apuci sa strigi, la fel ca Ponta, nu ne vindem tara. Tot anunti scaderi dramatice de taxe, dar lumea s-a plictisit deja de alarme false. Vrei sa convingi ca ai salvat natiunea, dar le spui profesorilor sa astepte cumiti drepturile salariale castigate in instante pana in 2012, eventual 2014.
Altfel spus, Boc se impotmoleste tot mai rau in zbaterea sa, omeneste vorbind, cumva de inteles. De neinteles, totusi, ce rotite s-au pus in miscare in capul sau cand se viseaza revenind acoperit de glorie. Stie ca partidul nu-l mai vrea nici premier, nici sef de partid, ca sta catastrofal in sondaje si ca eventuala sa alegere va fi, in realitate, rezultatul regiei anti-Blaga. Stie ca fara sprijinul lui Basescu nu ajunge prea departe, dar intinde coarda. Boc il notifica public tot mai des ca n-are chef sa plece de bunavoie.”
Mie, unuia, îmi e greu să trec peste formulări precum: „cadavru politic”, „refuzînd să accepte că a murit”, „Boc a devenit, in Romania, sinonimul crizei”, „Boc se impotmoleste tot mai rau in zbaterea sa”, „fara sprijinul lui Basescu nu ajunge prea departe, dar intinde coarda”.
Băiatului de la un site, însă, nu-i e deloc greu. Ca dovadă, iată ce a scris ieri, la o lună și un pic după ce Boc era un „cadavru politic”: „Inca doua- trei luni la guvern. Asadar, premierul Boc pare decis sa joace pe o singura carte, riscand totul inainte de marea batalie din 2012. S-ar putea ca, proaspat reales in fruntea PDL, Boc sa accepte cel mult o remaniere, adica schimbarea ministrilor sustinut de vechea garda care oricum au performante modeste. In cercurile apropiate premierului mai circula scenariul potrivit caruia Boc ar fi dispus sa plece, dar peste 2-3 luni, adica undeva spre toamna, dupa ce va adopta o serie de masuri menite sa relanseze economia.
Deja, premierul Boc a amanat de cateva ori momentul plecarii, ajutat si de conjunctura alegerilor interne, pe care nu le-ar fi castigat la fel de usor in absenta resurselor guvernamentale si a hainei de premier.
Este posibil insa ca Emil Boc sa-si tina, totusi, promisiunea ca va demisiona dupa alegerile interne. Ultimele informatii indica un posibil troc intre Basescu si Boc: te ajut sa castigi partidul in lupta cu Blaga, dar pleci de la Guvern dupa alegerile interne din PDL.
Întrebat la postul public de televiziune, a doua zi dupa realegerea sa in fruntea PDL, dacă mai poate conduce partidul ocupând şi postul de premier, Boc a evitat un raspuns clar, comentand doar că un partid poate fi condus şi prin „instituţia delegării de atribuţii”. O mica gafa pentru un presedinte de partid proaspat reconfirmat in functie.
Relevant este ca, in prima sedinta a noii conduceri, PDL a evitat ostentativ sa discute chestiunea sensibila a inlocuirii lui Boc, ci s-a aplecat asupra unei pseudo-probleme – comunicarea deficitara – buna de scos in fata oricand ai o problema reala. Cu asta si-au batut luni seara capul Boc si noua sa echipa.
S-ar putea ca, prin tactica tergiversarii si tragerii de timp, Boc sa-si duca, taras-grapis, mandatul pana la capat„.
Așadar, în prezent, nici vorbă de „cadavrul politic” dinainte de alegerile din PDL, nici un cuvînt despre refuzul acceptării decesului, nimic despre vreo împotmolire sau „sinonimul crizei”. Nu, nene! Acum, cel mult, Boc e criticat, foarte neutru, cum că a făcut o „mică gafă” la TV. Curat consecvență, măi, băiatule de la un site! Cum ar veni, l-ai făcut pe Boc un soi de Lazăr portocaliu, mic, capabil să se scoale din morții politicii și să umble la Guvern ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat.
22 februarie 2011. Elena Udrea: „Nu vreau să discut despre nume (de nou premier – n.r.), dar pentru relansarea economică trebuie ca cetăţenii să aibă încredere în Guvern. Iar în actualul Cabinet nu există încredere!” (sursa)
6 aprilie 2011. Elena Udrea: „Practic, avem premierul Boc în funcţie şi nu există nici o discuţie despre înlocuirea acestuia, o discuţie cu argumente şi serioasă şi actuală. La momentul acesta, nu există o dezbatere în interiorul partidului legată de schimbarea premierului” (sursa)
P.S. Altfel, Boc se pare că va face cum preziceam: stă pînă după Congres.
Urmașul lui Boc are 42 de ani și are studii de economie. Deși a lucrat în mai multe bănci, la vîrf, nu are legătură cu BNR. Iar acum conduce o multinațională dintr-o industrie fără legătură cu sistemul bancar. Numele lui, în cam două săptămîni.