Pe vremea cînd, poate, Biju nu visa la consulate color.
Etichetă: it morar
Pe 13 octombrie 2010, miercuri cu noroc, premierul Boc a semnat Hotărîrea de Guvern prin care personalitatea excepțională a lui Ioan T. Morar a fost numită consul general la Marseille, France. Firește, odată cu personalitatea se va transfera în Franța și corporalitatea aceluiași Morar. Mă refer la corporalitatea aia care lunea, la bule, la Cațavencu, strîmba din nas la glume cu Băsescu sau Udrea, se tăvălea pe jos doar-doar le-ar fi întors din pagină și îi aplica lui Bușcu un masaj salivar la coarda sensibilă. Merita să încerce, nu?
Ei bine, despre chipul cioplit al lui Morar, el presidente Băsescu, șeful lui Biju a opinat recent că s-ar fi dedat la perversiuni auriculare cu ziariștii lui SOV: „Războiul dintre Băsescu şi Vântu nu are nimic din clarificările de început ale capitalismului. E o trîntă golănească în care doar unul poate fi golan, fiindcă celălalt e şeful statului. Un stat curios, care trage cu urechea la convorbirile private, un stat publicist-comentator, care publică şi editează aceste convorbiri, un stat abuziv, care calcă peste drepturile omului, în fine, un stat care îşi ascultă şeful şi pocneşte din călcîie la ordinele lui.”.
Ceea ce mă face să cred că următoarea stenogramă a unei discuții SOV – Bușcu va arăta așa:
„SOV: Doruletu’, e in firescul lor povestea asta, dar nu mai vreau de acuma sa-mi spui ca nu ai putut sa strunesti organizatia, ca nu stii cine ce a zis, ca nu ai putut sa-l tii pe ala sa nu faca scandal. Ma doare in p…a, il dai afara. In momentul in care unul isi permite sa incalce strategia grupului de presa Realitatea Catavencu, ala pleaca acasa fara niciun fel de alta dispensa, de interventii, de rugaminti, de stai, domnule, ca se potoleste… mi se rupe p…a! Aia cand isi lanseaza consulul la Marsilia?
DB: Acuma ies cu el.
SOV: Vezi tu, la astia care au plecat la PDL, trebuia sa le atasezi si un om de incredere al nostru, sa fim si noi inauntru, acolo.
DB: Este, dar este si unul de-al lor aici, il stiu. Abia a asteptat sa plece Biju, repeta aport-uri si gudurari de cînd a aparut zvonul in presa cu consulatul.
SOV: Da.
DB: Mie imi displac chestiile astea.
SOV: Dupa cum ai vazut, nu trebuie sa-ti displaca, trebuie sa fii foarte atent la chestiile astea.”
Imaginați-vă: în tranșeele presei meschine și rele, micuțul IT Morar luptă cu îndîrjire să evite proiectilele devastatoare care îi fac găuri mari în imagine. Încet, încet, șansele ca numirea lui la consulatul de la Marsilia scad, scad, scad. Viața de diplomat, nici măcat începută, e pe final. Și, atunci, de nici unde, apare SOV, fioros, acoperindu-l pe micuțul cercetaș burtos. „Concentrați-vă pe mine, eu sînt subiectul, nu ăsta micu’!”, răcnește SOV, dintre polițiștii care-l escortează în arest. La ordin, răii din presă schimbă unghiul, încarcă și mitraliază tot ce prind. Aproape mort, Morar respiră încetișor. A scăpat, deocamdată. Abia auzit, îngînă marseieza: SOV l-a salvat și de data asta.
Cît de ironică și de nesimțită poate fi viața de lingău: ieri i-o tragi unui ziarist că a acceptat să fie consul (exact la Marsilia!), azi accepți (ca ziarist) să fii consul la Marsilia! Ce ar mai fi de zis? Înainte să ziceți orice, însă, ascultați interviul sen-za-țio-nal cu ITM, pe HotNews.ro.
S-a dus dracu’ de tot și diplomația asta românească dacă a ajuns urechistul de IT Morar consul. Și mă gîndesc numai la nenorocirile alea de texte de la rubrica „Fincă”, din Cațavencu, pe care nu și le-a asumat niciodată sub semnătură proprie. Nu de alta, dar erau numai zvonuri și bîrfe de doi lei, cel mai adesea reglări de conturi ale unor prieteni de-ai lui, care îi dădeau lui Morar textele de-a gata. Iar el, săracu’ studențel comunist crescut mare la cursurile de judo cultural, uneori nici nu punea diacritice sau virgule, le livra pentru publicare așa anemice și agramate cum le primea. Sper, deci, ca acel consulat de la Marsilia să aibă un corector bun. Sau, dacă nu există așa ceva, rog MAE să angajeze de urgență un astfel de specialist. Sigur, cum va scrie Morar pe acolo e cea mai mică problemă; aia uriașă e, de fapt, ce va scrie. Și din ce surse.
Să notăm, însă, ce e cu adevărat grav pentru redacția Cațavencu, pe care Morar o lasă în urmă. În primul rînd, Bușcu nu va mai avea ecou, deci vocea deontologului naționale cianurat va fi din ce în ce mai stinsă în lipsă de clonă. În al doilea rînd, ăia micii care mai scriu texte de informație pe acolo își vor lua mai puține mui de la subiecții fincă-urilor lui Morar. Pe care subiecții le-ar da lui Morar, dar nu v-am zis că omul nu semnează?
P.S. Salutăm exclusivitatea JN și ne cocoșăm de rîs la opiniile RTV. Păi, de aia am murit noi la loviluție și, b) s-au împăcat studentul comunist Morar cu propagandistul comunist Tatulici în Noua Zeelandă, ca să se pișe RTV pe noul consul al României la Marsilia?!
Printre alții, Bușcu s-a plimbat și el pe banii investitorilor (vedeți ce politicos sînt?) în aur de la Roșia Montană pînă în Noua Zeelandă și înapoi. Dacă aș fi fost atît de subinginer la cap ca Bușcu, aș fi zis că excursia lui și a colegilor lui seamănă cu vizitele de lucru ale tovarășului suprem de pe vremuri. Vizite în care împușcatul era însoțit de presa de partid de la Scînteia și Agerpres, care să spună poporului despre mărețele realizări și neprecupețitele eforturi ale liderului maxim. Firește, în poza asta, Bușcu & co ar fi fost jurnaliștii (fie vorba între noi, IT Morar ar fi putut juca cu succes rolul ăsta, doar are experiență în domeniu). Sigur, pe vremea aia ziariștii nu erau plătiți cash, ca acum, ci în Pepsi, portocale și carne peste rînd. Dar recompensa era, în fond, aceeași.
Însă, pentru că joaca meschină de-a „mă-ta-i curvă care a făcut avort în ciuda decretului și tac-tu’ activist comunist” nu mă pasionează, nu am performat în acest sens. Bușcu, însă, da. În vila lui din Dorobanți luată ieftin de la RAAPPS, el se și vede în arest la domiciliu și acuză comuniștii că l-ar trage ideologic pe roată pentru un gest de normalitate democratică, pînă la urmă: nu a făcut decît să ia niște bani de la capitaliști ca să le ia cianura-n gură, fără să pățească nimic, parampaaammmpaaaam!!!
Captiv încă în ’88, în căminul de Politehnică în care visa la o repartiție mai acătării, Bușcu delirează (na, că-mi luă vorba din tastă) „anacronic”: „Violenţa cu care aceşti iacobini de maidan s-au năpustit să înnegrească pagini şi să condamne în contumacie un grup rezonabil de jurnalişti voiajori are ceva din zelul anilor ‘50. Pe vremea aia, cînd chiaburii erau trimişi la Canal şi profesorii erau alungaţi din universităţi cu un simplu denunţ, un mare scriitor, dat jos de la catedra de Litere, a fost oprit de un student proletar. „Tovarăşe“, i-a zis studentul, „eu vă apreciez ca scriitor, să ştiţi, dar ca om vă consider anacronic.“ „Băiete“, i-a răspuns bătrînul, „eu ca scriitor nu te cunosc, iar ca om, te bag în pizda mă-tii!“” (de aici)
Nu am înțeles exact din pasajul de mai sus dacă Bușcu se consideră chiabur trimis la Canal sau un mare scriitor. Dar are dreptate în oricare variantă: chiabur a ajuns tocmai pentru că e mare scriitor. Adică scriitor cu un tarif foarte mare, în special la advertoriale nemarcate și dosare servite.
Altfel, nu am pomenit încă nimic de IT Morar pe subiectul RMGC – NZ, pentru că el e un scriitor mic. Și la operă, și la tarif. Însă și el dă cu basca comunistă* de pămînt cînd vine vorba de cianuri.
* cacofonie (pentru Arletty)
Cotidianul așa zice. Dar, cum acolo e tartor „prietenul” lui ITM, Nistorescu, care nu-l iartă pe culturistul cultural cu nici o ocazie, o luăm doar așa, pe inventar. Sigur, ce coincidență, ITM a plecat, taman acum, în vacanță. Ne-a anunțat și pe blog, citez (din postul „O săptămînă de vacanță”): „În principiu. Dacă voi avea timp şi acces la internet, voi scrie şi în săptămîna asta de vacanţă.”
S-a reținut, da? ITM nu e în vacanță decît așa, „în principiu”. Presupun că e vorba de principiul ăla plin de dolari canadieni (suficient de mulți încît să nu-și facă ITM probleme că nu-s dolari americani sau euro europeni) conform căruia nici o călătorie de vacanță nu e prea departe și prea lungă dacă, la întoarcere, turistul „în principiu” mănîncă și puțin răhățel cu cianură pe unde are ocazia, mai ales dacă-s mulți oameni de față.
P.S. Dacă ITM nu va avea, totuși, timp să scrie pe blog despre noile lui învățături neozeelandeze, vă recomand un jurnal de călătorie la Floriana Jucan. Sper doar să nu pună și poze de la plajă, mai ales dacă e și colegul ei ITM prin preajmă. Deși, dacă mă gîndesc mai bine, o imagine cu cei doi împărțind un prosop pe nisip și admirînd un apus ar face carieră în cartea de aur a pișcotarilor breslei.
P.P.S. Un gipălău pentru Zoso de la RMGC? E glumă? Eu nu m-am prins. Dacă e glumă, e bună. Dar dacă nu e? Îi admir pe oamenii cu principii, chiar dacă unele principii sînt de căcat. Dar, orice principii ai avea, nu poți să primești cadouri pentru ele. Nu? Sau da, că pînă la urmă și cîinii au impresia că au principii după ce le-ai dat cîte un oscior după fiecare aport! reușit.