Mare vuiet mare și groaznică dezbatere națională după ce Traian Băsescu a stat la o șuetă cu niște unii în direct la Realitatea TV. Fanii lui Băsescu reclamă victoria și-i văd pe restul din studio întinși pe jos și plini de sînge, ăia care nu l-au suportat niciodată pe Băsescu îl acuză pe fostul președinte de grobianism.
Etichetă: realitatea tv
La 42 de ani, a pierdut – cel mai dezastruos în istorie pentru partidul său – prezidențialele și, totuși, rămîne premier, însă își ia vacanță (cică) pentru familie ca să ajungă într-un club în Dubai cu băieții (evident, Daciana și plozii sînt buni numai în campanie și la secția de vot, pentru televiziuni și fraieri). Tipul ăsta de 42 de ani arată, prin ieșirea în club în Dubai, o nonșalanță arogantă vecină cu nebunia care te rupe de orice realitate. De unde vine nonșalanța asta arogantă?
Marți, 11 noiembrie 2014, Realitatea TV: „dezbatere” prezidențială cu reguli doar aparente, fără fair play, cu moderator partinic care i-a tolerat bădărăniile lui Ponta și întrebări „jurnalistice” venite de la soția unui ministru PSD, realizatoare de emisiuni la Realitatea TV; atmosferă generală de ceartă în spatele blocului; cîștigător, prin grobianism, Victor Ponta; audiența: uriașă (în special datorită faptului că celelalte televiziuni de știri – Antena 3, România TV, B1 TV și Digi 24 – au preluat, integral sau parțial, dezbaterea).
Acum vreun an de zile, cînd moderam o emisiune la TVR Info („Plus unu”, de la 20.00) și Cozmin Gușă nu deținea o televiziune pro-USL (Realitatea TV), se mai spuneau și lucruri interesante la televiziunea publică.
La sfîrșitul lunii mai 2012, l-am avut invitat pe Cozmin Gușă. Printre declarațiile lui de atunci, iată cîteva (de pe site-ul TVR, pe lîngă cea din titlul postării): „Eu l-am adus pe Ponta în partid. Era un tânăr competent în procuratură care merita să capete funcţia de şef al Corpului de Control. Nu era membru de partid. El a fost o propunere care mi s-a părut foarte bună. L-am găsit în cercul de cunoştinţe. I s-a părut interesantă propunerea pentru funcţia administrativă, nu i-am propus de la început o funcţie politică„. (sursa)
În aceeași emisiune, Gușă a zis niște adevăruri și mai nasoale: „Crin Antonescu a acceptat toată viaţa lui tutele, indiferent de la cine. Este un om talentat, însă cu puţină autoritate, nu foarte harnic, asta nu este un mit, ci este problema lui, dar nu l-a împiedicat să aibă succes şi a acceptat tot timpul tutele. Penultima tutelă a fost Dinu Patricu, ultima tutelă a fost Dan Voiculescu. În mod firesc, întâlnirile pe care le are, felul în care acţionează este sub influenţa lui Dan Voiculescu, care în mod evident este mult mai şiret decât el. (…) Un om ca mine, care-i cunoaşte şi pe Dan Voiculescu şi pe Crin Antonescu nu poate să nu-şi pună întrebarea care poate să fie argumentul hotărâtor. Răspunsul meu logic nu ar putea să fie decât un eventual dosar pe care Dan Voiculescu îl are despre Crin Antonescu, pentru că altfel, să te faci de râs… nu ştiu, dosar de informator, de Porumbacu, de ce zicea Băsescu la televizor, habar n-am. (…) Eu nu pot să-mi închipui altfel cum un om ca şi Crin Antonescu acceptă această tutelă, pentru că este evident că o acceptă. Nu poţi să accepţi o asemenea tutelă decât dacă eşti şantajat”. (sursa)
Cozmine, poate-i zici și lui Rareș Bogdan care e părerea ta despre Crin, nu-l lăsa în bezna ignoranței.
Vîntu a zis, la judecarea cererii de arest în cel mai nou dosar penal al lui, că miza păstrării lui la beci o reprezintă Budureasa. Mai exact, mina de calcar cu brucit din comuna Budureasa din Bihor. Obținută cu ajutorul colegului de arest, Liviu Luca. O fi, n-o fi, cine o vrea să-i ia boii de la bicicleta minieră lui SOV nu știm, nici el n-a spus.
Pînă ne lămurim, însă, să observăm că, pe modelul RTV vs Realitatea TV, bunul prieten al lui Vîntu, adică Ghiță, are și el Budureasa lui. Doar că e Budureasca. Și nu e o exploatare de subteran, ci una de suprafață. Are și reclamă pe rtv.net. Și are marele avantaj că te încălzește, mai ales de la cîteva pahare în sus, spre deosebire de Budureasa, care te ia la răcoare.
Priviți-l pe Chirieac, imediat după minutul 3 al acestui film, cum îi explică Drăgoteascăi despre „grăsuțul” de Vîntu și despre cum a preluat „briliantul” emisia Realitatea TV. Priviți-i fața de marmotă expandată, transpirată și mioapă. Vi se pare că nu știe că e o cameră la doi metri de el, care-l filmează? Mie mi se pare că abia se abține să nu se uite în obiectiv. Drăgoteascăi, parcă, îi iese și mai puțin, e conștientă de prezența camerei, ar vrea să fie mai rece, dar nu-i iese decît o replică constipată care intră în jocul lui Chirieac. Pielea pulii joacă un rol, Drăgoteasca face figurație, dar în aceeași piesă.
Cît timp piesa se joacă între marele banalist, Drăgoteasca și cine mai e în studio, Chirieac îl admiră pe Vîntu. „Grăsuțul” e „genial”, e „briliant”. Cînd filmarea scenetei, însă, devine publică, falsetul e deplin și evident: Chirieac îl deconspiră pe SOV cu aerul că-i linge mîna. Eu nu m-am hotărît pentru ce să vomit mai întîi: pentru capacitatea fantastică a lui Chirieac de a băli la comandă în timp ce-i mușcă mîna lui SOV sau pentru abilitatea lui extraordinară de a se suporta pe el însuși în timp ce bălește la comandă.
Cam în cheia asta, Sorine, ar trebui să citești desele vizite (pe omăt, cu trandafiri sau într-o însorită zi de toamnă) ale lui Chirieac la matale acasă.
P.S. A propos, Sorine, datoria aia a lu’ matale către Chirieac, de vreun milion de euro, nu a fost, cumva, cesionată de cel din urmă? Și, dacă da, cui? Cu alte cuvinte, la cine te-a făcut dator?
La propriu, zic. Bănuiesc că acel cort din care zice lumea că se emite e pentru botezuri de prematuri, nu pentru nunți. Deci nu ne lăfăim, da?
Haios e că se văd și umbrele invitaților pe perete, de parcă s-ar filma în garaj, la un bec de 40w.
Fără nici o legătură cu titlul, Tiberiu Lovin a scris, zilele trecute, că Mircea Dinescu încasează lunar de la Realitatea TV 33.835 RON, net. Tot fără nici o legătură cu titlul, în declarația de avere a lui Dinescu nu figurează nici un venit de la Realitatea, ci doar salariul de la CNSAS. Ceea ce, după toate regulile de bun-simț (și dacă Lovin are informații corecte), ar trebui să însemne un nou dosar la ANI pe numele lui „Mircea, fă-te că lucrezi cu turnătorul de Ivanciuc de la Cațavencii!”. După cel deja vechi, de incompatibilitate.
Altfel, să le reamintim fanilor cam cum îmbină Dinescu poezia fiscală cu afacerile: cam așa*. Nu de alta, dar să nu ne facem o impresie greșită despre om.
* textul pe care l-ați văzut în poză a fost publicat de revista Kamikaze în martie 2010; dar, din cauza unor probleme tehnice ale site-ului revistei, link-ul aferent articolului nu poate fi accesat, deocamdată; chestiunea va fi remediată în cel mai scurt timp.
Într-un iglu înghețat, ședință a Partidului Comunist din Antarctica. Participă toți membrii. Toți trei. Stau ciuciți pe jos. Unul din ei se ridică. Are o mină gravă.
– Tovarăși…
Tăcere, priviri întrebătoare de jos în sus.
– Tovarăși…
Îngrijorare, tensiune.
– Tovarăși… ne-a murit elanul!
P.S. Cam așa va fi și la RTV cît de curînd.