Ministerul Afacerilor Externe susține că nu găsește în propriile arhive datele trimise Curții Constituționale a României despre alegătorii din străinătate. Nu este vorba, însă, despre alegerile prezidențiale din 2014, ci despre referendumul din 2012 de demitere a fostului președinte Traian Băsescu.
Etichetă: referendum
Grecii au zis „nu”, toată lumea știe, vor să-și plătească datoriile cînd și cum vor sau deloc. Asta a împărțit poporul (și al lor, și al nostru și al altora) în două tabere, nuanțații sînt minoritari.
Biserica Ortodoxă Română nu s-a pronunțat pe subiect. Totuși, am o vagă impresie că ai noștri clerici țin partea ălora care l-au luat pe „nu” în brațe la referendum.
Zilele astea, mulți români verzi au vibrat pentru soarta Greciei și au înfierat oculta finanță masonică mondială. Ok, treaba lor. Nu mai e doar treaba lor, însă, atunci cînd simțămintele progrecești au crescut din ditamai clasicismul grec: s-au invocat, vrac, legendele Olimpului, Acropole, Homer, Platon, Aristotel, Socrate, Praxitele (nu, glumesc, de Praxitele nu am citit nimic) și alți greci morți de mult trupește dar, ce bine pentru turism, vii în posteritate.
Imediat ce a apărut anunțul că Sevil Shhaideh este nominalizarea lui Ponta pentru portofoliul de la Dezvoltare Regională, Dragnea a declarat că azi își va și înregistra demisia din funcția de președinte executiv al PSD. Nu, nu este doar o coincidență.
În ziua votului, campania electorală este interzisă. În ziua votului, orice presiune pusă pe alegător să voteze (sau să nu voteze) este interzisă. Campania electorală în ziua votului și presiunea asupra alegătorului în ziua votului constituie infracțiuni.
În cazul particular al referendumului de demitere a lui Traian Băsescu din 29 iulie 2012, campania electorală era echivalentă cu presiunea asupra alegătorului și invers. Cum miza era ca la urne să se prezinte 50% + 1 din numărul total de alegători pentru validarea referendumului (știut fiind că majoritatea celor care s-ar fi prezentat la vot ar fi votat pentru demitere), eforturile USL (cu vîrf de lance Liviu Dragnea) s-au concentrat nu pe influențarea votului („pentru” sau „împotriva” demiterii), ci pe influențarea votantului, care trebuia convins, presat etc. să iasă la vot.
# Mediocrul Nițu, procurorul general al României, a îngropat dosare de fraudă la referendumul de demitere a lui Băsescu din 2012.
# Liviu Dragnea, un Ceaușescu cu mustață, fascinat de China comunistă.
# Noua constituție, o imbecilitate.
# Ponta a inaugurat austostrăzi care nu există.
# Șova, bolnav de boala șefului lui de partid și de Guvern: mitomanie. De asfalt.
Constituțional, România e o democrație, adică un regim politic în care majoritatea decide și minoritatea se supune. Practic, însă, sub guvernare USL, este perfect legal ca 12,5% din români să decidă pentru restul de 87,5%. Și nu oriunde, ci la referendum, adică în chestiuni naționale de importanță majoră.
Pentru lacrimile butaforice de curvă bătrînă, de codoașă centuristă care vrea un mandat la un bordel mai central, primarul Sorin Oprescu ar trebui scos cu șuturi în cur din Primărie și din viața publică. Cu șuturi în cur, îndesate, și cu palme peste cap, apăsat, acompaniat de înjurături grele. Cum, mă, nenorocitule, să piși ipocrit ochii ăia de șmecheraș ieftin, de fiu de securist crescut în hailaiful putred al politrucilor bucureșteni, pentru un copil pe care nu l-ai cunoscut niciodată, pentru care nu ai făcut nimic, de care nu te-a durut nicăieri? Cum e, mă, hahalero, posibil? Iaca e: primarul Oprescu, chintesența miștocărelii de băiat de centru, de leneș care o freacă în pat pînă la amiază, s-a dat cu poporul. Pe cadavrul făcut terci de colții unui maidanez, care maidanez lui Oprescu i-a sugerat doar o nouă idee de supt niște bani de la buget. Atît a făcut Oprescu în cinci ani de Primărie în chestiunea maidanezilor: l-a întrebat pe fi-su dacă nu are niște prieteni pe numele cărora să treacă niște bugete pentru, sanchi, „dogtown”. În timpul ăsta, pînă și legiștii care văd cadavre zilnic au avut ocazia să se cutremure autopsiind bucureșteni vînați de maidanezi sălbăticiți.
Dar matroana tuturor curvelor mai mici sau mai mari care au de luat cîte o halcă din stîrvul de un miliard de euro anual al PMB nu s-a oprit aici. Ci, ca orice curvă politică fără nici o urmă de discernămînt a decis să pluseze: să hotărască bucureștenii prin referendum dacă el, marele primar, poate rezolva problema maidanezilor au ba. Ce idee simplă, dar genială, nu? Da, da, așa este, acum toți ne rotim în padocul referendumului lui Oprescu, întocmai ca niște maidanezi hămesiți și ne mușcăm de cur unii pe alții, fiecare în funcție de convingerea personală: cum votezi, bă, la referendum?
Ce a făcut, de fapt, Oprescu cu ideea referendumului? S-a ferit de orice responsabilitate care i-a revenit după ce a primit votul bucureștenilor: e primar cu puteri depline, dar se poartă ca un maidanez sterilizat care nu poate decît să muște, cu dinții ăia noi puși în Portugalia acum cîțiva ani (cu care a fonfăit ca un măgar cîteva luni), dar nu poate să procreeze nimic pentru capitala țărișoarei. Că nu poate, el doar dirijează bugetele Primăriei, nu administrează pentru cetățeni.
Dar a mai făcut ceva Oprescu prin acest prezumtiv referendum: ne-a dat ocazia să ne exprimăm ura, neputința, frustrarea. Ura că ne mănîncă maidanezii copiii, ura că sîntem prost administrați și bine furați, neputința de a schimba ceva, frustrarea că sîntem închiși într-un dogtown condus de miserupiști.
Și ne-a mai dat ocazia Oprescu să ne exprimăm durerea și frica. Teama că, poate, mîine sau chiar azi, în seara asta, un maidanez sau mai mulți ne vor alerga pe stradă. Pe noi sau pe niște oameni care ne sînt apropiați. Și durerea pentru copilul ucis care putea fi al oricui. Cu cinism feroce, mai dur decît al maidanezului ucigaș, Oprescu se joacă cu noi, cu ce simțim. Dar e altruist: ne dă șansa să decidem, nu-i așa?
Oprescule, tu însuți ești un maidanez. Unul din specia cea mai rea, aia politică. Din păcate, noi nu am găsit referendumul eficient să te eutanasiem politic. Așa e, bă, e vina noastră, că te hrănim cu voturile noastre (nu, eu nu te-am votat) cînd cerșești de foame și faci, în campania electorală, figurile alea ieftine de cîine fără stăpîn (independent, ce dracu’!) drăgălaș, bătrîior și simpatic. Dar tu, de fapt, ți-ai pus dinți noi, cu care să hărtănești Primăria încă patru ani, după ce te ghiftuim cu voturi.
La instalarea recentă a șefilor de parchete (PG, DNA, DIICOT), premierul Ponta a dat o declarație de un grobianism politic și nedemocratic rar întîlnit: „Eu nu vreau să mai văd așa cum am văzut anul trecut, scene din anii ’50, cu procurori din vacanță care cercetează oameni de la țară” (sursa). Desigur, premierul se referea la dosarele penale pentru fraude la referendum, dosare deschise atît de către Parchetul General, cît și de către DNA. Evident, o astfel de declarație este impardonabilă, cîtă vreme Inspecția Judiciară (singura instituție căreia legea îi permite să analizeze munca și comportamentul magistraților) nu a decis că vreuna dintre anchetele din vara și toamna lui 2012, referitoare la referendum, a fost făcută cu încălcarea legilor.
Așadar, declarația lui Ponta este inadecvată, periculoasă și toxică. Nu doar că încalcă separația puterilor în stat, dar e o dovadă clară de autoritarism. Totuși, declarația premierului este al dracului de relevantă: de ce s-o fi referit Ponta tocmai la dosarele referendumului? Răspunsul e unul singur: Liviu Dragnea. Nu fraierii de prin PSD și PNL care au picat în dosare îl interesează pe Ponta, nu vreun primar de comună sau de oraș prins în anchete de procurori. Nici măcar ideea că, prin aceste dosare, se probează că referendumul a fost o mare minciună nu-l deranjează pe Ponta. Ci, o repet, doar Liviu Dragnea este obiectul supărării și frustrării premierului.
De ce, totuși? Pentru că, dacă dosarul lui Dragnea e trimis de DNA în instanță, Dragnea pleacă din Guvern, suspendat automat de către președintele Băsescu (așa zice Constituția României, cum am mai scris aici). Iar dacă Dragnea pleacă din Guvern, Ponta are o problemă uriașă în a mai controla PSD (mai ales acum, cînd USL stă să se încaiere). Tocmai de aceea, Daniel Morar, cel care și-a asumat public (fără precedent în mandatele lui la vîrful DNA!) comunicarea datelor despre fraudarea referendumului nu ar fi fost niciodată tolerat de Ponta la șefia Parchetului General (ceea ce, de asemenea, am scris aici).
Acum, dosarul lui Liviu Dragnea se află încă la DNA și vicepremierul României este urmărit penal. Au trecut opt luni și jumătate de cînd Dragnea este urmărit penal (sursa). Cum s-a ajuns aici? O cronologie ar fi foarte utilă:
29 iulie 2012: are loc referendumul de demitere a lui Traian Băsescu;
august 2012: Parchetul General deschide dosare penale referitoare la referendum pe mai multe fronturi (sursa);
6 septembrie 2012: DNA emite un comunicat prin care confirmă începerea urmării penale împotriva lui Liviu Dragnea pentru infracțiuni la legea referendumului (sursa);
9 septembrie 2012: într-o ieșire publică fără precedent în ambele lui mandate din fruntea DNA, Daniel Morar își asumă, în cursul cercetării penale, declarații năucitoare pentru USL: votul a fost fraudat în procentaje de 5-15%, DNA a putut investiga infracțiuni electorale (de competența parchetelor „obișnuite”) pentru că fusese implicat un înalt lider de partid (PSD): Liviu Dragnea (sursa);
1 octombrie 2012: Daniel Morar devine șef interimar al Parchetului General, după ce îi expiră și cel de-al doilea mandat Laurei Codruța Kovesi (sursa);
2 octombrie 2012: Laura Oprean devine șefă interimară a DNA, în locul lui Daniel Morar, ajuns interimar la PG (sursa);
9 octombrie 2012: alte 67 de persoane sînt urmărite penal pentru fraude la referendum coordonate de Liviu Dragnea (sursa);
7 martie 2013: Laura Oprean renunță la interimatul DNA, în locul ei este numit interimar Nistor Călin (sursa).
15 mai 2013: la șefia DNA este numită, prin decret prezidențial, Laura Codruța Kovesi (sursa).
Un calcul simplu arată că, la nici o lună după ce împotriva lui Liviu Dragnea a început urmărirea penală de către DNA (6 septembrie 2012), Daniel Morar a părăsit DNA (1 octombrie 2012). Din momentul în care Morar a părăsit DNA au trecut peste șapte luni și doi interimari: Laura Oprean și Nistor Călin. Nici unul din cei doi interimari, ambii loiali ai lui Daniel Morar, nu a reușit să trimită în judecată dosarul lui Liviu Dragnea. NICI UNUL! Și despre ce dosar vorbim? Despre un dosar în legătură cu care foarte calculatul și foarte zgîrcitul cu aparițiile publice Daniel Morar a vorbit la televizor la doar trei zile de la începerea urmării penale. Un eveniment pe cît de rar, pe atît de surprinzător: ca șeful DNA (acest șef al DNA, adică Daniel Morar) să vorbească despre un dosar aflat în lucru. Iar declarațiile lui Morar au fost dure și fără echivoc: „In toate sectiile verificate pana acum in dosarele DNA au fost constatate nereguli; sunt zeci de sectii de pe raza a cinci judete; in toate acestea s-au descoperit indicii sau probe ca votul a fost fraudat in proportie de 5%-10%-15%. (…) Infractiunile din legile electorale nu sunt de competenta DNA, ci a parchetelor obisnuite; daca in afara de aceste infractiuni gasim si unele de competenta DNA, atunci le putem instrumenta, pe principiul conexitatii; in cazul de fata este acel articol 13, pentru ca, asa cum reiese din actul procurorilor, s-a ajuns, cel putin in acest moment, la o concluzie ca lucrurile acestea nu au avut loc intamplator, semanau.” (sursa)
Practic, declarațiile lui Morar de la TV și comunicatele DNA l-au îngropat pe Dragnea. Dar numai la televizor. Pentru că, în DNA, nu s-a mai mișcat nimic. Cel puțin pînă acum. Sau, dacă s-a mișcat, nu s-a mișcat suficient de relevant încît Dragnea să fie trimis în judecată nici după opt luni și jumătate de la începerea urmării penale.
De ce nu l-au trimis nici Laura Oprean, nici Nistor Călin în judecată pe Dragnea? Sînt doar două răspunsuri: 1. dosarul e foarte complex și procurorii mai au nevoie de timp să adune probe; 2. dosarul e ținut la sertar din motive politice (am explicat mai sus ce tsunami ar fi pentru Ponta trimiterea în judecată a lui Dragnea).
Să cercetăm prima variantă: dosarul e foarte complex și procurorii mai au nevoie de timp să adune probe. Pentru orice om cu o inteligență medie și cu bun-simț, varianta aceasta nu stă în picioare. E suficient să citiți comunicatul DNA din 6 septembrie (aveți link-ul mai sus) și declarațiile lui Daniel Morar din 9 septembrie (link-ul mai sus, de asemenea). Sînt (și în comunicat și în declarațiile lui Morar) basculante de informații. Sînt adevărate lacuri de acumulare de la Vidraru de informații, de probe. Nu sînteți convinși? Atunci, ia aruncați-vă un ochi asupra unui articol din Gândul din 30 septembrie 2012 (aici). Ați citit? Dacă da, ați observat că e descris în amănunt sistemul informatic și telecomunicațional de fraudat referendumul. Ei, de unde credeți că sînt informațiile din articol? Ei, nu contează de unde sînt, important e că le aveau și procurorii DNA. Care erau blindați cu probe. Atît de blindați încît (atenție, EXCLUSIVITATE) își puneau foarte serios problema arestării lui Liviu Dragnea. Da, Dragnea a fost la un pas să fie arestat. Știți ce presupune cererea de arestare adresată de către un procuror instanței? Presupune un volum zdrobitor de probe. Ei bine, pe aceste probe, Liviu Dragnea o freacă bine mersi în continuare la DNA, fără să fie trimis în judecată.
De amuzament, să discutăm și a doua variantă: dosarul e ținut la sertar din motive politice. Sigur că eu nu cred în această variantă, Doamne ferește! Doar că, după analiza primei variante, cea de-a doua pare plauzibilă.
Concluzia e una singură și e tristă: „moștenitorii” Laura Oprean și Nistor Călin l-au trădat pe Daniel Morar, l-au făcut să pară ridicol și de rea-credință. L-au lăsat în offside: după ce Morar a pledat la TV vinovăția lui Dragnea și a strîns toate probele necesare la DNA, Oprean și Călin au ținut dosarul la sertar.
P.S. Acum, la mutare e Laura Codruța Kovesi. Faceți pariurile.