PSD și-a activat rețelele de pensionari din București și din câteva orașe din țară și le-a încolonat către Piața Constituției pentru a umple spațiul din fața scenei instalate de Antena 3.
rîsu’-fîsu’
Președintele Klaus Iohannis ne-a asigurat pe toți că ANAF nu e un bau-bau rău care vrea să ne ia bănuții munciți cu greu din „banale motive administrative”, ci e o instituție care are „deschidere” către contribuabili pentru a se găsi „soluții convenabile”.
Mai există încă în nemărginirea internetului programul electoral al prezidențiabilului Klaus Iohannis (aici). La pagina 26, stă scrisă o promisiune pe care, ieri, președintele Iohannis a micționat sănătos, nemțește, fără rest.
Inclusiv oameni inteligenți și de bună-credință au căzut răpuși sub tristețe și lacrimi, de sare cămeșa de pe ei, în urma exercițiului grețos de manipulare la care îi supune de 24 de ore Antena 3. Lor, dar nu numai lor, vreau să le aduc aminte ce crede despre ei, despre publicul Antenei 3, fiica lui Felix, Voiculescu Camelia – Rodica.
Citiți, înainte de orice, subiectul de teză de mai jos (limba română, clasa a IX-a).
De la înălțimea unor venituri de câteva zeci de mii de euro lunar, a unor cercuri de băieți deștepți (pe care-i consilia pentru o „optimizare fiscală” cât mai de succes) și, mai recent, a unui post de secretar de stat la Finanțe (deh, avea omul nevoie și de un blazon etatist ca să compenseze vreo lipsă), Gabriel Biriș s-a repezit, ca orice arivist care se respectă, asupra celor atât de mulți încât nu pot fi tratați decât ca numere mari: săracii, trăitorii de pe o zi pe alta.
Mai multe declarații (de aici) ale lui Gabriel Biriș, secretarul de stat de la Finanțe, m-au pus pe gânduri. Cel mai mult, admit, mi-a displăcut tonul de Jupuitu’ din „Moromeții”. Dar să trecem de la chestiuni psihanalizabile la unele de-a dreptul cuantificabile.
Un grup de 35 de senatori (de la mai toate partidele) a depus o sesizare de neconstituționalitate a legii anti-fumat. Argumentele sînt, cel puțin la o primă vedere, de bun-simț.
În lipsa lui totală de discernămînt, Gabriel Oprea a rămas și la dreapta premierului interimar Sorin Cîmpeanu, deși acum două zile zicea că-și asumă demisia împreună cu Ponta. Doar Ponta chiar a dispărut din Guvern, Oprea e încă acolo.
Acum exact un an, pe 29 septembrie 2014, candidatul Klaus Iohannis dădea un interviu pentru Adevărul. Îl puteți citi aici. E lung și plicticos, plin de generalități călduțe și inofensive. Nu mult s-a schimbat de atunci, deși candidatul a devenit președinte. Aproape nimic, de fapt: Iohannis a rămas același împăciuitor autist și absent. O schimbare ar fi, totuși: cînd a avut de-a face cu capcane politice și teme importante, Iohannis a greșit ca un ageamiu. Doar trei exemple: a fost de acord cu un nou Cod Fiscal pe care, ulterior, l-a contestat; a acceptat voios triplarea salariului său, apoi s-a sucit cînd l-a înjurat poporul; a fost dur și radical cînd a refuzat cotele obligatorii de refugiați dar a pierdut lamentabil bătălia la Bruxelles.