Dacă Iohannis va candida în 2019 pentru un al doilea mandat și în cursă va mai fi doar un candidat cu șanse iar ăla va fi de la PSD, voi vota Iohannis. Dar sper ca, până atunci, de undeva să apară un al treilea candidat care să nu fie nici pesedist, nici semi-mort, și care să ne reprezinte pe toți cei peste 6,2 de milioane de români care l-au votat pe actualul președinte în 2014.
Chiar nu vreau să spun nimic altceva decât că relația lui Dragnea cu Dăncilă e absolut politică.
Tot aud spunându-se că, dacă președintele Klaus Iohannis nu desemnează drept candidat de premier acea persoană cerută de Liviu Dragnea prin intermediul PSD, va fi suspendat și, astfel, România va fi subjugată pe vecie de forțele răului (în luna până la referendumul de demitere a președintelui Iohannis prin promulgarea de către președintele Tăriceanu a tuturor legilor anti-justiție, apoi prin efectele acelor legi).
Nu știu dacă vă amintiți ce scriam mai zilele trecute: „Tudose este doar un soldat (care nu are în raniță nici un baston de mareșal ci, cel mult, un clondir de trăscău). Și încă unul din cei mai bulumaci din câți a văzut istoria. (…) Așadar, Tudose va face orice i se cere. Mai mult, pentru că nu are nici un fel de ambiție ideologic-politică, actualul premier va fi lăsat (și, poate, chiar încurajat) să își exprime tâmpeniile culese din portul Brăilei pe post de înțelepciuni de demnitar, dar i se va atrage atenția când să se oprească și să citească din punctajul de la “serviciu”.”
Grindeanu s-a agățat până în ultima clipă de scaunul de premier. Și totul a fost bine gândit dinainte: în joc nu era rămânerea persoanei fizice Grindeanu Sorin de la Timișoara la Palatul Victoria, ci demonstrarea faptului că Dragnea, în demența lui, va juca pe cartea moțiunii de cenzură împotriva propriului Guvern.
Joi, 11 ianuarie a.c., pe seară, publicația de mare impact subteran „Național” lansa un oareșce scandal sexual care-i implica pe ministrul Fifor de la Apărare, primărița Gabriela Firea și fosta consilieră de imagine a lui Dragnea, Anca Alexandrescu.
Bătălia pe demisia/cererea de revocare a lui Carmen Dan nu este, de fapt, una politică, deși combatanții urmăresc doar să preia puterea într-un partid. Când premierul Tudose vrea să scape de ministrul de Interne, intenția lui e să-l văduvească pe Dragnea de unul din instrumentele cele mai importante ale puterii politice și executive.
Premierul Mihai Tudose nu a reușit (deocamdată, cel puțin) să deturneze partidul și, astfel, să obțină garanția detronării lui Liviu Dragnea. La rândul lui, Dragnea nu-și poate asuma încă o moțiune de cenzură împotriva propriului premier.
Dacă Tudose nu câștigă PSD-ul de partea lui, Dragnea rămâne lider al partidului și, cumva, premierul va fi adus la ordine. Scenariul este, totuși, puțin probabil (însă nu imposibil, la ce capacitate are PSD de a înghite broaște), pentru că, dacă Tudose nu cedează, se poate ajunge la alegeri anticipate (aici, argumentele constituționale).
În decembrie 2016, Eugen Stan a fost acuzat de tentativă de viol în scara unui bloc din București. Povestea e deja cunoscută: colegii lui, polițiștii de la Secția 18, l-au protejat, adică au cerut clasarea cazului (după cum reiese dintr-un comunicat de presă al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5).