Nu l-ați crezut pe Boc cînd a zis că am ieșit din recesiune, nu? E, rău ați făcut: azi, Doruleț-batistă de la Academia Cațavencu a cumpărat marca scoasă la vînzare de lichidator cu peste 1,6 mil EUR. În nume propriu. Ceea ce înseamnă că, la un profit mediu de 10.000 EUR lunar, își va scoate banii investiți pe achiziția asta în vreo 14 ani. Sau în șapte, dacă profitul mediu lunar e dublu, adică 20.000 EUR. Iar asta presupune ca încasările lunare ale săptămînalului, din vînzare și publicitate, să fie de 70-80.000 EUR. În fiecare lună, fără excepție. Dacă nici asta nu înseamnă ieșire din recesiune, atunci nu știu ce mai e. Sau, mă rog, ar mai putea fi o economie care duduie, vorba lui Tăriceanu.
Privită din alt unghi, povestea e așa: de banii ăștia se plătesc niște salarii restante (mărunțiș) și aproape jumătate din datoria de cam trei milioane euro către ANAF. Restul de 1,5 milioane EUR la Fisc rămîne paguba statului, iar de alte trei milioane euro niște creditori privați se vor linge pe bot. Definitiv. Așa că, după calculul ăsta, batistuță a făcut o afacere foarte bună: avea datorii de peste șase milioane, dar a scăpat cu plata a doar 25% și acum este curată și uscată, numai bună de o nouă muie (conform stenogramelor SOV – Doruleț). Talent, aș zice. Nu chiar har, ca la Vîntu, dar o tehnică bună, în orice caz.
Etichetă: ANAF
Înainte de Crăciun, Guvernul a făcut un cadou posesorilor de averi la negru: o spălătură de furt și șpăgi demnă de cel mai tare paradis fiscal. Cum toți ne dorim să ajungem în rai, am pus și eu un acatist la biserica asta fiscală, în numele penibilului deputat Rizea. Iar acum aș vrea să-l bifez pe al doilea, pentru alt deputat: Brînză (deci „avere afișată”, da?). Sper că acolo sus, undeva, în altarul Fiscului, cineva și-a notat. Și, dacă tot a deschis catastiful, să scrie cu cerneală simpatică și numele fostului șef al ANAF, ministrul Vlădescu. Cu precizarea „Maseratti și Abarth de la niște firme dezinteresate și altruiste care cumpără mașini scumpe doar ca să se afișeze (avere AFIȘATĂ, da?) Sebi cu ele prin oraș și să mai agațe nevaste cîte unui prieten”.
Deci, dragi compatrioți, the war on financial terror has begun! Așadar, ești corupt, hoț, bagabont pă partea economică, a.k.a. bogat? Atît ți-a fost fraiere, noi, statul, te-am pîrlit de nu te vezi: ți-am tras o impozitare cu 16% pe averea din furat de nu se văd procurorii din spatele dosarelor pe care oricum nu aveau chef să ți le facă! Nu vă impacientați, vorbim despre ultima gogoriță de adormit bibilicile degerate a Guvernului.
Și, pentru că-s cetățean model și vreau să ajut statul, îi sar în ajutor. Și îi servesc, pe tavă, primul caz de impozitare cu 16%. E vorba de deputatul Cristian Rizea, săracul bogat al politicii care, din leafa lui de parlamentar, se dă cu un merțan nou prin oraș, are (sau a avut, pînă de curînd) Ferrari și, conform tabloidelor, își face vacanțele pe la Monaco (sau Monte Carlo?). Deci, iaca, Blejnare, avere afișată căcălău (ca să zic așa, că aduce noroc), dar bani cîștigați legal abia de o flatulație anemică. E, ce zici, se încadrează la ilicitul ăsta de tip nou și jigărit? E, lasă, nu-mi mulțumi, știu că o faci din complezență, te pup și eu.
Iar spălarea asta de bani îi va avea ca fericiți și cinstiți beneficiari exact pe ăia care nu au plătit un leu impozite în viața lor, care au făcut meleoane din șpăgi și din funcții publice sau din afaceri murdare. Dar să trecem la partea tehnică a problemei: Guvernul va modifica iar Codul Fiscal (sau așa ceva), ocazie cu care, cică, se vor impozita cu 16% averile nejustificate. Adică acele averi clădite pe venituri dacă nu negre de-a dreptul, atunci cel puțin gri (ce ziceam mai sus: de la evaziune fiscală pînă la șpăgi). Superb, genial, emoționant.
Dar greu de aplicat. Din ce ne-au explicat ministrul Ialomițianu și șeful ANAF, Blejnar, va fi impozitată acea diferență dintre averea AFIȘATĂ și veniturile legale. Deci, dacă omul controlat de ANAF are merțan și gonflabilă vorbitoare în dreapta, dar cîștigă cinci lei pe lună, legal, atunci valoarea însumată a merțanului și a blondei minus venitul legal (ăla de cinci lei) se impozitează cu 16%. Capisci?
Iarăși: superb, genial, emoționant. Dar: dacă omul controlat de ANAF nu are bunurile pe numele lui? Dacă merțanul e pe numele gonflabilei? Dacă yacht-ul e pe numele soacrei? Dar dacă vila în care stă e în proprietatea sereleului unui văr? Atunci e impozitată soacra? I se iau banii vărului?
Dar să zicem că da și să trecem la cea mai mișto consecință a modificării Codului Fiscal enunțată mai sus. Care este albirea șpăgilor luate în timp de funcționari publici și demnitari. Să presupunem că se pune ANAF-ul să verifice un ministru foarte bogat (în funcție sau nu), care toată viața lui a fost un bugetar. Și descoperă ANAF-ul că omul își face concediile la Monte Carlo, că are Ferrari, că face croaziere pe mare cu ambarcațiuni de lux, că are la mînă ceas de enșpe mii de euro, că stă la vilă central șamd. Ei, ce face ANAF în cazul ăsta? Însumează valorile tuturor bunurilor și serviciilor plătite de politician și ajunge la rezultatul X. Apoi însumează veniturile de bugetar ale aceluiași și ajunge la rezultatul Y. Apoi scade Y din X și rămîne cu Z. Iar suma Z rezultată se impozitează cu 16%. Buuuuun! Da’ știți ce înseamnă asta? Că, în acel moment, ANAF A ALBIT AVEREA NEJUSTIFICATĂ A POLITICIANULUI. Fiscul, adică, i-a spălat bugetarului banii negri făcuți din șpăgi sau din trafic de influență.
E, ce ziceți de chestia asta?
Cică toată povestea intră în vigoare la 1 ian 2011. La mulți ani!
P.S. Și mai e o consecință la care Ialomițianu și Boc trebuie să se fi gîndit bine: odată ce ANAF spală banii bugetarilor, prin aplicarea impozitului de 16%, ce șanse mai are ANI (instituție pentru care conceptul de „avere nejustificată” este esențial) să verifice și să confiște (un fel de impozitare cu 100%:D) averile clădite pe venituri negre?
Ștergea posturi de pe blog. De pe blogul lui personal. Dar și public, că nu e cu parolă de acces pentru popor, încă. Deci, treaba lui că le ștergea, dar unii mai iuți de mouse și mai matinali din fire au apucat să le citească înainte. Înainte de a fi șterse, deci după ce Stanca le postase deja. După ce veți citi textul (vezi captura de mai jos, sub care se află o altă captură, care confirmă dispariția postului), vă veți întreba, poate, ca și mine, dacă: 1. Stanca e prea critic cu el însuși și textul i s-a părut de căcat, deci s-a autocenzurat pentru ca posteritatea să nu rețină acel accident de stil; 2. pur și simplu i s-a cerut să scoată acel text de pe blog. Tot din motive de stil, firește.
P.S. Dragoș, nu te-am sunat să te întreb de ce ai scos postul pentru că nu te acuz de nimic, doar observ că nu mai e.
P.P.S. Informația că ANAF s-a apucat de lecturi contabile la Antene a apărut, în premieră, aici.
Cel mai pasionant joc al ultimelor luni, numit „Fisc și zero” (adică zero sau cît mai aproape de zero taxe plătite Fiscului), în care se înfruntă statul cu „o parte a presei” (vorba lui Bombo), trece la a doua etapă. Prima s-a consumat cu succes la grupul lui SOV, iar acum e în faza prelungirilor (și se va tranșa la penalty-uri, pe terenul DNA). A doua e în faza de stretching pe marginea terenului. Echipa gazdă va fi, de data asta, concurenta directă a Realității și are nume de cod „Felix și zero” (tot pentru că taxele către stat tind spre zero). Echipa vizitatoare, favorită în acest meci, este tot Fiscul. Să ne așteptăm, deci, la goluri financiare de kinogramă, accidentări contabile dureroase și tribune de talk show furibunde, cu strigături și urări de peluză.
P.S. Dar unde dragoste e, ce mai contează contactul fizic, fie el și brutal?
Dacă nu îmi spunea un coleg de compunerea ta infantilă, nu aveam ocazia să îți citesc minunăția în ziua asta fabuloasă (meteorologic vorbind) de duminică. Sar peste considerațiile tale fiscal-jurnalistice amuzante și mă opresc la finalul producției tale, unde îți dai cu părerea despre revista Kamikaze. Presupun că ți-ai ținut în frîu sfînta indignare că tocmai noi (ăia de un nivel îndoielnic, cum s-a exprimat SOV) am publicat documentele controlului ANAF de la Realitatea, de ți-a ieșit un ton așa moale. Totuși, ca să nu rămîi confuză, moale și neconsolată, iată și explicația: Kamikaze a publicat acele documente pentru că la revista asta lucrează jurnaliști foarte buni. De aia. E vorba de aceiași jurnaliști care au produs, în nici trei luni de la înființarea revistei, exclusivități preluate de toată presa. Povestea întîlnirii dintre Margareta Costea și Cătălin Voicu, de exemplu, a intrat și la „Ora de foc” a Realității TV, iar afacerea Udrea – Poteraș a ținut, tot la „Ora de foc”, vreo două seri la rînd (fără ca deontologii RTV să ne citeze, desigur). Să-ți mai povestesc despre articolele pe care le-a preluat Tolo de la noi, EvZ sau chiar Antena 3? Sau de parteneriatul cu HotNews.ro? Nu-ți mai povestesc. Oricum, pe scurt, ca să știi data viitoare: e vorba de cît de bine îți faci meseria de jurnalist. Chestiune care nu se învață făcînd conspecte de pe agențiile internaționale de știri sau de pe Goagăl și nici înșirînd bastonașe pe internet, în site-urile de opinii.
Am observat că: 1) nu chiar toată lumea e la mare (sau, dacă e, are acolo internet, între o baie și-o bere) și 2) povestea asta a suscitat dezbateri aprinse (nu numai la Kamikaze, ci și pe HotNews.ro și EvZ). Ceea ce mă face să mă și să vă întreb: cum ar trebui plătiți jurnaliștii? În natură (carne, lapte, ouă, pene)? În șpagă? Pe drepturi de autor? Pe salariu integral pe cartea de muncă? Ar trebui ei să aibă mai multe drepturi decît majoritatea angajaților? Sau, dimpotrivă, mai puține?
P.S. S-au exprimat pe subiect Anne-Marie Blajan și Tolo.
La vreo două luni după ce Kamikaze a scris despre evaziunea fiscală dirijată de sindicaliști la Realitatea TV, ANAF a emis un comunicat de presă în care confirmă povestea. Desigur, Realitatea TV s-a tăvălit pe jos că totul se face la comandă politică. Posibil, în țara în care și portarii de instituții sînt angajați dacă au carnet de membri de partid. Dar mai adevărată decît posibilitatea asta e realitatea contabilă de la Realitatea: milioane de lei noi s-au dus pe cheltuieli reprezentînd consultanță plătite unor firme din Cipru (ce-mi place asta cu consultanța, mor după consultanță! Oare în legătură cu ce o fi fost consultanța asta? Dacă a fost consultanță fiscală, mai bine-și plăteau impozitele, decît să le eludeze prin cheltuieli cipriote, că se vede că au fost inutile), inclusiv pentru achiziția unui avion care nu a mai fost, pînă la urmă, cumpărat. Deci, încă o cheltuială nejustificată, dar care mănîncă din taxe și impozite. Să le fie de bine.
P.S. Acum vreun an, poate chiar doi, un ștab din board-ul RC îmi povestea că nu mai semnează nici un act de administrare a afacerii RC, pentru că nu are deloc încredere în încrengătura de hîrtii manipulate printre off shore-urile cipriote. Și atunci nu era nici o comandă politică la mijloc, era pur și simplu îngrijorarea unui om care simțea răsuflarea penală a trustului, în ceafă.