Sorin Roșca Stănescu minte calificat. Adică nu doar emite minciuni, dar le mai și însoțește de diverse documente ori plastografiate, ori parțiale. După ce s-a făcut de rahat cu documentele falsificate referitoare la finanțarea Alianței DA în 2004, SRS recidivează: azi a prezentat documente conform cărora, a afirmat senatorul (încă) liberal, Horia Georgescu, președintele ANI, ar fi incompatibil. Argumentele lui SRS: Georgescu încă este administratorul unei firme. Dacă ar fi așa, într-adevăr, Georgescu ar fi incompatibil.
Etichetă: ani
Senatorul PSD Niculae Bădălău, pus sub urmărire penală de DNA pentru trafic de influenţă, ar putea părăsi Parlamentul înainte ca Justiţia să decidă, chiar nedefinitiv, dacă Bădălău e vinovat au ba. Motivul: Bădălău este incompatibil cu calitatea de senator. Explicaţia: între noiembrie 2012 şi martie 2013, Bădălău a deţinut şi funcţia de membru în Consiliul de Administraţie al Companiei Naţionale „Administraţia Porturilor Dunării Fluviale” SA Giurgiu, simultan cu mandatul de senator.
Acum două zile, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis, definitiv și irevocabil, că deputatul PSD Aurel Nechita este incompatibil, așa cum a decis Agenția Națională de Integritate (sursa). Urmarea, simplă: conform legii, Nechita și-a pierdut calitatea de deputat iar Camera Deputaților trebuia să ia act de această pierdere de mandat chiar în ședința de plen de azi. Tocmai de aceea, în Comisia Juridică a Camerei Deputaților de ieri s-a discutat proiectul de hotărîre de vacantare a poziției de deputat a lui Nechita.
Era o formalitate elementară: trebuia întocmit un document în care să se menționeze doar că ÎCCJ a decis că Nechita e incompatibil și că legea cere, în astfel de situații, retragerea mandatului de deputat. Apoi, acel document întocmit de Comisia Juridică trebuia citit azi în plenul Camerei Deputaților (după cum se vede și în poza de mai jos) și, gata, Nechita nu mai era deputat.
Ce au făcut, însă, membrii Comisiei Juridice ieri? Au decis să AMÎNE cu o săptămînă redactarea documentului, deci azi acel document nu a fost citit în plen. Motivația membrilor Comisiei Juridice, stupefiantă: au decis să-l audieze și pe deputatul incompatibil Aurel Nechita, săptămîna viitoare, pentru ca abia apoi să întocmească documentul care să ducă la pierderea mandatului.
Alo, megajuriștilor din Comisia Juridică, Aurel Nechita este incompatibil definitiv și irevocabil prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție! Deci, nu mai are nici un argument pe care să vi-l aducă în ședința Comisiei și care să întoarcă verdictul Justiției! Mai mult, cu fiecare zi care trece, încălcați decizia ÎCCJ și încălcați și separația puterilor într-un stat democratic: judecătorii au decis că Nechita nu mai e parlamentar, voi, colegii lui, îl țineți în Parlament.
Practic, e ca și cum deputații din Comisia Juridică ar fi decis ca și Gigi Becali să rămînă parlamentar, deși Justiția a decis definitiv și irevocabil să fie condamnat la închisoare cu executare.
Crin Antonescu nu are nici o șansă, niciodată, să fie mai mult decît șef de scară. Sau de stînă, hai, avînd în vedere dragostea lui nețărmurită față de Gigi Becali, dar nicidecum președinte de țară. Ar fi o apocalipsă. O declarație a șefului Senatului de săptămîna trecută arată cît de autoritar și cît de puțin democratic gîndește președintele PNL atunci cînd vine vorba de instituții ale statului care nu le plac liberalilor. Iată declarația (despre Agenția Națională de Integritate): „Las la o parte faptul, nu are rost… vedem cu toţii cum continuă în formă nouă povestea coincidenţelor. Eu vă reamintesc că în zona politică de vârf activitatea ANI este monocoloră de o bună bucată de vreme: Hellvig, Mihalache, Silaghi şi aţi mai fost dumneavoastră, Iohannis şi probabil că vor mai fi.
Am discutat lucrul ăsta şi cu partenerii din PSD şi domnul Dragnea a spus că într-adevăr are o anumită iniţiativă. Rămâne să vedem şi să revedem dacă va fi vorba de o OUG sau de un proiect de lege pe care să îl aprobăm în Guvern, dar în orice caz va fi un demers retroactiv care sigur nu poate opera retroactiv, dar care va clarifica nişte criterii care eventual să poată ajuta judecătorii dacă e vorba de judecată” (sursa).
Voi înțelegeți ce a spus aici, de fapt, Crin Antonescu? Că, nici mai mult, nici mai puțin, vicepremierul Liviu Dragnea are „o anumită inițiativă„. Ce inițiativă? Păi, „Rămâne să vedem şi să revedem dacă va fi vorba de o OUG sau de un proiect de lege pe care să îl aprobăm în Guvern”. Deci, ordonanță de urgență! În orice caz, ceva repede, că doar e ultraurgență, ne decimează ANI cu metodele ei europene, pe care tocmai a anunțat și Franța că le va aplica.
Dar care să fie scopul acestei „inițiative”? Să-l cităm iar pe Crin: „să poată ajuta judecătorii„. Să poată ajuta judecătorii să ce?! Există legi, judecătorii judecă pe baza lor, nu par deloc neajutorați. Deci, Crin Antonescu, să-i ajute „inițiativa” asta pe judecători să ce?
Da’ nu mai bine, Crinuțe, institui direct legea marțială ca să faci ce-ți trece prin capul ăla numai bun de bustul unui dictator? Ce zici?
Gigi Becali este la Rahova, condamnat la trei ani de închisoare cu executare. În materie penală, deci, cazul Becali s-a tranșat (cel puțin pe situația schimbului de terenuri cu Armata). Dar acesta ar trebui să fie doar începutul. Multe alte instituții ar trebui să continue demersul „dreptății pînă la capăt” invocate de USL în campania electorală:
1. Agenția Națională de Integritate trebuie să aibă în vedere declarațiile de avere completate în bătaie de joc de Gigi Becali de cîțiva ani încoace, declarații din care lipsesc cu desăvîrșire veniturile, dar apar cheltuieli fabuloase, de zeci de milioane de euro (în special în împrumuturi acordate în nume personal). Cum dracu’, deci, se poate ca unul care nu cîștigă nimic niciodată să aibă zeci de milioane de euro de dat cu împrumut? Nu se poate, corect, deci un caz de avere nejustificată s-ar putea coace. În cel mai bun caz, Becali a avut venituri personale, dar nu și le-a declarat. Așadar, dacă ANI nu va avea un dosar de avere nejustificată, va putea sesiza procurorii, care să cerceteze un fals în declarații;
2. Agenția Națională de Administrare Fiscală este obligată să cerceteze nu numai situația veniturilor lui Becali, dar și cît de fiscalizate au fost tranzacțiile imobiliare ale aceluiași; cu alte cuvinte, ANAF trebuie să lămurească situația impozitelor și taxelor plătite de Becali de-a lungul anilor (și ar trebui să vorbim de milioane de euro taxe);
3. Corpul de control al premierului are datoria să ne comunice tuturor ce s-a ales de privatizările făcute de stat cu Gigi Becali, prin intermediul AVAS, de exemplu (și nu au fost puține); ca să vedeți ce ironică e viața: în 2012, Becali a intrat în Parlament ca membru PNL, dar în 2007 liberalul Teodor Atanasiu, șef al AVAS, atunci, îl fugărea pe Becali să-i ia Uzina de armament de la Drăgășani înapoi (sursa).
Am văzut, în ultima vreme, cum Corpul de control al premierului a fost foarte activ în a demasca furturile guvernărilor anterioare. Am văzut, de asemenea, că Ponta îl simpatizează pe Becali și că asta nu e infracțiune. Dar furtul, Victor Ponta, este infracțiune? Evaziunea este? Zic să cercetați, nu?
Varujan Vosganian nu numai că e ministru al Economiei, dar înțeleg că, uneori, chinuie o pianină pe la sediul ministerului de pe Calea Victoriei, scrie cărți și e chiar vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România (e important în USR, deci, că în USL e doar clovnul cunoscut ca ăla care se joacă de-a Plafaru’).
Ei bine, rafinatul ăsta de Vosganian tocmai și-a dat în petec precum ultimul șmecheraș autodidact de la colțul blocului și a produs un articolaș pe propriul blog, intitulat „O stafie bîntuie prin Europa: ANI” (aici). Din producția vosganianului, iată un citat: „ANI este o descoperire românească, nimeni nu ne-a silit să o inventăm, dar după ce am inventat-o, nimeni nu ne-a mai permis să-o îngrădim atribuţiile. Şi iată că ANI face prozeliţi, în Europa încep să apară tot felul de Anişoare de felul celei franceze”. De ce credeți că s-a opărit Vosganian așa? Pentru că, iată, Franța tocmai s-a descheiat puțin la nasturii averilor personale ale demnitarilor, pe model românesc. Vasăzică, iarăși nu e bine: pînă acum ANI era de căcat pentru că nu exista nicăieri în Europa, acum e de căcat pentru că marile state vest-europene încep să preia modelul ANI. Cum ai da-o, pentru capete pătrate ca Vosganian nu e bine.
Dincolo de bășcălia la adresa vosganianului la care m-aș deda pînă mîine, am două observații tehnice:
1. inclusiv la nivelul UE, nu doar în unele state, se vorbește, de cîțiva ani, de o instituție de integritate, care să verifice en gros și en detail averile demnitarilor de pe continent, după ce analize economice au arătat că există corupție instituționalizată, birocratizată în Europa care este greu de urmărit penal dar care produce pagube la nivelul bugetului european de miliarde de euro; mai mult decît atît, studii similare ale Băncii Mondiale ridică miza la zeci de miliarde de euro anual corupție în lume, în special corupție a gulerelor albe cazate prin guverne și parlamente din state de pe tot globul; pînă și ONU recomandă politici de integritate mai dure, mergînd pînă la confiscarea extinsă a bunurilor obținute din corupție, ca antidot pentru corupția din ce în ce mai agresivă și mai păguboasă a funcționarilor și politicienilor din toată lumea; pe scurt, principiul e următorul: chiar dacă nu poți demonstra cu instrumente penale că un funcționar/demnitar a furat (pentru că e greu să probezi o mită care se dă la valiză, într-un subsol, de exemplu), e suficient să demonstrezi (cu inspectori de integritate, cum face ANI) că funcționarul/demnitarul are o avere mai mare decît veniturile lui legale, așa că, pac, îi confiști averea; e simplu, e eficient și, mai ales, sperie al dracului de tare nenorociții de politicieni;
2. chiar Vosganian are o problemă de integritate care ar explica brusca lui iritare anti-ANI; nu, nu vorbesc de un dosar la ANI, ci de o dezvăluire din revista Kamikaze care, asta e, ar putea face obiectul unei investigații a inspectorilor de integritate; conform Kamikaze, Vosganian nu și-a declarat un credit bancar; după apariția articolului, Vosganian a scris revistei și a explicat că e vorba de un card de credit (de parcă un card de credit nu ar fi tot un… credit!); întrebat care e limita de creditare și de ce a preferat un card de credit cînd deține un depozit bancar bunicel, Vosganian nu a mai răspuns niciodată.
Agenția Națională de Integritate a descoperit că, numai în perioada 2008-2011, Vanghelie care este de la 5 nu poate justifica peste 180.000 euro (sursa). În 2008, anul în care Vanghelie a cîștigat doar puțin peste 25.000 RON, a cheltuit aproape 1.000.000 (un milion) RON. Din acest milion de lei noi, 90.000 RON s-au dus la PSD, ca donație.
Informația este oficială și publică (Monitorul Oficial 215/2009). Ceea ce înseamnă, practic, că Vanghelie a băgat bani negri în PSD, bani pe care nu-i poate justifica legal. Dar asta nu-l deranjează pe Ponta, care tocmai l-a acceptat vicepreședinte la PSD, în ciuda relației foarte apropiate cu proaspăt condamnatul Cătălin Voicu.
La cererea mea, Agenția Națională de Integritate a explicat pe larg de ce Daniel Morar poate fi procuror general interimar pînă își preia mandatul de judecător al Curții Constituționale. Mai jos, răspunsul complet al ANI:
Urmare a solicitării dumneavoastră adresată Agenției Naționale de Integritate în temeiul prevederilor Legii nr.544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu modificările și completările ulterioare, vă aducem la cunoștință următoarele:
Prin Decretul nr. 326 din 25 martie 2013 privind numirea unui judecător la Curtea Constituțională se dispune numirea în funcția de judecător la Curtea Constituțională a domnului Daniel Marius MORAR, începând cu data de 09 iunie 2013, pentru un mandat de 9 ani.
Art. 62 din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionaleprevede faptul că, în cazul în care candidatul ocupă o funcţie incompatibilă cu aceea de judecător al Curţii Constituţionale sau face parte dintr-un partid politic, acordul trebuie să cuprindă angajamentul candidatului de a demisiona, la data numirii, din acea funcţie sau din partidul politic al cărui membru este.
De asemenea, art. 63 din același act normativ prevede faptul că: ,,(1) Judecătorii Curţii Constituţionale vor depune, în faţa Preşedintelui României şi a preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, următorul jurământ: „Jur să respect şi să apăr Constituţia, îndeplinindu-mi cu bună-credinţă şi fără părtinire obligaţiile de judecător al Curţii Constituţionale. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!” ; (2) Jurământul se depune individual. Judecătorii Curţii îşi vor exercita funcţia de la data depunerii jurământului.″
Regimul incompatibilităților incident în speță este cel reglementat de legea aplicabilă instituției publice în care persoana își desfășoară activitate.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 33 alin (15) din Legea nr. 303/2004 republicată privind statutul judecătorilor şi procurorilor, judecătorii Curţii Constituţionale care, la data numirii, aveau funcţia de judecător sau de procuror au dreptul, la încetarea mandatului, să revină la postul deţinut anterior.
Din interpretarea sistematică a textelor de lege, rezultă următoarele:
Luna februarie a început bine: Agenția Națională de Integritate l-a găsit în conflict de interese pe unul dintre personajele anchetelor din revista Kamikaze. Este vorba despre Marcel Piteiu, fost director general al Romgaz. Pe 6 februarie, într-un comunicat trimis presei, ANI preciza că Piteiu, în calitate de director general al companiei de gaze, a fost implicat în atribuirea de contracte unei societăți la care era și administrator. În urma comunicatului Agenției, Piteiu și-a dat demisia din funcția pe care o ocupa la acel moment, respectiv aceea de director de explorare. Ar fi trebuit să fie finalul carierei unui director de companie de stat cu o avere de milionar în euro, după cum vă vom arăta ceva mai încolo. Ei, aș, ți-ai găsit: douăsprezece zile mai târziu, Marcel Piteiu semna o nouă declarație de avere, în calitate de „consilier“ al managerului de la Romgaz. Procedeul nu este nou, a mai fost întâlnit și la alte companii de stat. Dinozaurii politici din sistem pleacă doar de ochii lumii și rămân pe funcții călduțe de consilieri la cabinetele șefilor instituțiilor. Continuarea, aici.
Deși nu par, sinucigașii sînt niște tipi raționali, foarte practici. Pînă la urmă, sinuciderea este rezolvarea unei disfuncționalități, de acolo și caracterul ei practic. Sinucigașii care mai sînt și ucigași sînt încă și mai inteligenți si practici: se sinucid abia DUPĂ ce ucid pe altcineva. Orice ați spune, e o dovadă de IQ ridicat să înțelegi că, după ce te sinucizi, nu mai poți ucide pe altcineva, deci ordinea pragmatică a operațiunilor trebuie să se bazeze pe politețe: mai întîi moartea altora, abia apoi cea proprie.
Victor Ponta, însă, este un sinucigaș idiot. El nu a priceput că, dacă nu voia ca noi să îl vedem mort (ca personaj politic, desigur, ca persoană privată îmi doresc să trăiască o mie de ani, poate va înțelege cîndva cam pe unde a greșit), trebuia să ne omoare înainte. Nu, Victor Ponta a făcut altceva: mai întîi, și-a tras niște gloanțe în picioare, în mîini, în gîtul lui Năstase și în alte părți anatomice personale, de partid și de stat. Pomenesc aici, pe scurt, unele din gloanțe, deși le cam știți: plagiatul la doctorat, masacrarea comisiilor care trebuiau să cerceteze plagiatul, ignorarea deciziei Curții Constituționale referitoare la prezența premierului/președintelui la Bruxelles, ordonanțele de urgență, obrăzniciile la adresa oficialilor UE etc. Așadar, după ce s-a rănit grav politic, singur, după ce s-a automutilat în public (și nu doar la București, ci și la Bruxelles), Ponta și-a dat singur lovitura de grație (tot politic): a semnat pe un document care prevedea, principial, desființarea unor instituții precum Curtea Constituțională, ANI, DNA, CNSAS și altele (amănunte, aici).
De azi, Victor Ponta nu mai există. El e doar un mort ambulant care a avut nefericita inspirație să vrea să fie premier.
Din păcate, însă, după această sinucidere spectaculoasă, Ponta, ca un sinucigaș idiot ce se află, ne va omorî și pe noi. Fabulos, nu? De ce? Păi, simplu: nu văd prea mulți lideri politici europeni și mondiali care să colaboreze cu un mort. Ar da prost pentru ei, desigur. Or, dacă mortul e chiar premierul, nu-i văd prea bine pe locuitori. E, nasol e că noi sîntem locuitorii ăia. Deci, fuga la cimitire: nu pot ei să scoată atîția morți la vot cîte gropi putem noi să ne săpăm nouă înșine din cauza lui Ponta.