După unele surse, procurorul Bogdan Licu a plagiat în proiectul său managerial depus la CSM pentru funcția de adjunct al Parchetului General. De aici și dezamăgirea unora de după avizul pozitiv pentru Licu. Aviz pozitiv cu unanimitate (sursa). Deci, inclusiv șefa CSM, adică Oana Andrea Schmidt Hăineală, l-a votat pe Licu. Ceea ce, firește, a declanșat un nou val de spasme în rîndul celor care deja o sanctificaseră pe Hăineală. Lucrurile, însă, stau mult mai simplu. Ia uitați-vă mai jos.
Ce ați citit? Că în mai 2009, cînd conducea secția de procurori a CSM, Licu i-a permis Oanei Andrea Schmidt Hăineală să lucreze cu vicepremierul PSD Dan Nica (hotărîrea CSM se găsește aici), actual ministru al Comunicațiilor (tot de la PSD, firește) și unul din cei mai dubioși pesediști în viață. Păi, vedeți ce simplu e? E foarte simplu, dragi copii, așa că încetați să mai vedeți idealism și integritate în mișcările Oanei Andrea Schmidt Hăineală: e simplu calcul, e pragmatism, e pe funcții și leuți. E procedură de „sistem”, cum v-am mai zis.
Etichetă: csm
Procurorii CSM s-au făcut de căcat, cum era de așteptat, cînd l-au spălat pe Nițu ca să-l poată aviza pozitiv pentru șefia Parchetului General (vezi motivarea). Prin comparație, acum vreo cinci ani, cînd s-au limitat la formulele standard ale limbii de lemn cesemiste, a ieșit ceva mai decent (aici e avizul din 2008, mai jos un fragment relevant) și, culmea, nu s-a mai opărit nici un purist că penibilul (că de penibil e penibil în mediocritatea lui, nu e nici o îndoială) Nițu îi devenea adjunct profesionistei fără cusur Kovesi.
P.S. În atenția tuturor întristaților de jalnica prestație a CSM: „Nu, eu îmi menţin punctul de vedere: ministrul Justiţiei propune, CSM face interviuri, dă un aviz, apoi preşedintele decide, potrivit legii pe care am iniţiat-o în 2005. Sunt consecventă şi o susţin în continuare, pentru că este foarte importantă răspunderea individuală. Lumea trebuie să ştie că eu, Monica Macovei, l-am propus pe Daniel Morar şi că dna Pivniceru îl propune pe succesorul acestuia. Ministrul trebuie să-şi asume răspunderea pentru numirea procurorilor-şefi şi pentru ceea ce vor face aceşti oameni. Fiecare partid ar trebui să numească în funcţia de ministru al Justiţiei oameni care chiar să dorească procurori care să-şi facă treaba imparţial. În multe ţări numirile magistraţilor le face ministrul Justiţiei. De exemplu în Germania, ministrul Justiţiei este un om politic şi numeşte şi judecători şi procurori, dar nu se întâmplă ca aceste numiri să fie viciate, iar acei oameni să nu-şi facă treaba. Aş vrea să ne îndreptăm spre aceste reguli democratice, iar una dintre cele mai importante este răspunderea” (Monica Macovei, 1 octombrie 2012 – sursa).
Uitați-vă pe CV-ul Oanei Schmidt Hăineală (mă rog, o cheamă și Andrea – da, cu un singur „e”, nu cu doi, ca să poată merge și în Italia, ca bărbat) – despre care am scris aici – și apoi gîndiți-vă: ce să fi avut așa de special Onuța de a chemat-o, în mai 2007, ministrul Chiuariu (da, penibilul ăla cu idei cretine despre cum se fac legile) să lucreze în Ministerul Justiției? Dar în 2009, ce stea avea în frunte Andrea (cu un singur „e”) de a chemat-o Dan Nica (unul din cei mai sulfuroși și unși cu toate alifiile pesediști), pe atunci vicepremier, să-l consilieze la Guvern? Ei, ce credeți?
Dar despre actualul ministru al Justiției, Robert Cazanciuc, ce răspuns v-ați da dacă v-ați întreba cum a supraviețuit sub multe guvernări la Externe? Sau dacă v-ați întreba cum a ajuns procuror la Parchetul General pe model Ponta, după numai trei ani (nu opt, cum cerea legea!) la cel mai de jos parchet (sursa)?
Dar Kovesi de ce credeți că a ajuns la Bruxelles, pe semnătura lui Ponta, iar acum se întoarce ca șefă de Parchet?
Și ar mai fi niște cazuri, nu multe, poate cît degetele de la mîinile a cinci, hai, șase oameni. Iar degetele astea pot strînge foarte tare, uneori, chiar și de gît. Alteori, închise în căuș, compun un pumn de toată frumusețea. Sau chiar mai mulți. Care, dacă-s bine țintiți, doboară orice le stă în cale.
Azi, la CSM, ați văzut, de fapt, puterea unui astfel de pumn. Iar în rolul fiecărui deget din pumn a stat cîte un băiat sau o fată de sistem: un cazanciuc, o hăineală, o kovesi, o bică, un nițu.
Mii de procurori și judecători din țara asta nu au văzut vreun minister nici măcar pe dinafară, darmite să fie detașați în Executiv să lucreze alături de politicieni. Cîteva zeci de magistrați, însă, infiltrați strategic prin parchete și instanțe, s-au integrat în „sistem”. Cum altfel vă explicați că ajunge ministru al Justiției unul precum Cazanciuc iar șefă la CSM una ca Hăineală, mai preocupată de slujbe în Guvern și studii de securitate decît de anchete penale? Iar cînd le vine vremea, băieții și fetele astea prestează. Pentru „sistem”.
Zilele astea sînt niște audieri plicticoase pe la CSM: candidații sînt mediocri iar procurorii din CSM fac un balet penibil astfel încît nici să nu pară din cale-afară de mămoși, dar nici să nu fie zbiri. Ceea ce e plicticos pentru că nu există altă cale. Și nu există altă cale dintr-un motiv pe care l-am mai expus: propunerile și numirile se fac pe o lege în vigoare din 2005, susținută de Monica Macovei, chiar dacă unora nu le place deloc să-și amintească. Deci, asta e, băieți și fete: ați susținut legea asta, spălați-vă cu ea pe cap.
Dar să revenim: eroina Justiției din ultimele luni este, indubitabil, noua șefă a CSM, Oana Schmidt-Hăineală. Ea este cea care a ținut steagul sus pînă recent, cînd s-a predat cu arme și bagaje în fața legii, vai. O așa eroină merită și un CV pe măsură. Îl găsiți aici. Eu am selectat partea referitoare la studii.
Așadar, după cum se poate vedea, Hăineală a fost mai preocupată de științe militare, informații, securitate națională, terorism și chiar limba arabă. A făcut cursuri, un master și e chiar doctorand în domeniu. Ceea ce e foarte frumos, lăudabil, dar nu prea văd legătura cu anchetele penale. Sau, în fine, poate Hăineală vrea să se dedice, după ce i se termină mandatul la CSM, anchetării teroriștilor Al Qaeda.
Prin vara lui 2011 am participat la o emisiune pe TVR 1 împreună cu Horațius Dumbravă. Ambii eram invitați. Cînd am intrat în platou, Dumbravă era timorat. Era, dacă nu prima, printre primele lui prezențe la TV. Tocmai fusese ales șef al CSM după ce pătrunsese în Consiliu, ca membru, împreună cu un grup format din judecătorii Cristi Danileț și Toni Neacșu, procurorul Oana Schmidt Hăineală și alții, cu un mesaj reformist, încurajat de multă lume. Înainte de emisiune, am schimbat cîteva vorbe cu Dumbravă, care era însoțit de vreo trei sau patru colegi. Dintre ei, mi-i amintesc bine pe Toni Neacșu și Oana Schmidt Hăineală. Neacșu era cel mai guraliv și părea stăpîn pe situație, Hăineală era tăcută și izolată, Dumbravă copleșit de marele moment. Dumbravă a avut trac toată emisiunea. Din fericire pentru el, a fost un chin scurt, de doar vreo zece minute.
Astăzi, la aproape doi ani după, prepubertatea în care păreau blocați atunci reformiștii s-a risipit ca și cum nici n-ar fi existat vreodată. Acum, lupii tineri din CSM sînt acriți de lupte dure intestine și de bătălii crunte cu politicienii. Nici unul din cei de atunci nu mai zîmbește, nimeni nu mai are iluzii, toți par maturizați peste noapte, de parcă ar fi intrat într-un accelerator de bioparticule. Într-un fel, asta și e CSM: un lanț trofic al Justiției esențializat, o machetă a sistemului. Și, cu cît e mai mică macheta față de mărimea naturală a sistemului de Justiție, cu atît mai mari sînt forțele care-l animă.
Azi, lucrurile stau așa: Oana Schmidt Hăineală a trecut prin sfînta autoreevaluare, Toni Neacșu a fost trimis în judecată pentru fals, continuatorul muncii lui Morar a acceptat înțelegerea politică pe șefiile de parchete și Monica Macovei a descoperit că unii magistrați trebuie lăsați fără bani. Iar Cristi Danileț (împreună cu Alina Ghica) așteaptă să vadă dacă va mai fi membru CSM, după ce colegii lui din țară i-au cerut revocarea doar pentru că a votat-o pe Hăineală la șefia CSM.
Cum ziceam și în titlu, a fost o deflorare. Una violentă. Iar sîngele e pe toți pereții. Sîngele vinovaților nu poate fi deosebit de cel al nevinovaților. Tot sînge e.
Oana Schmidt Hăineală este șefa CSM. E acea doamnă pe care nu ai cum s-o confunzi datorită (nu îndrăznesc să spun “din cauza”) coafurii, o combinație de dreadlocks și “Familia Adams” style. Și nu întîmplător vorbim de coafura unică în magistratură (și poate chiar în Unives): la doamna Hăineală, aceasta este neschimbabilă, nu năravul. Deci, la doamna procuroare Hăineală, zicerea românească aplicabilă e “nu-și schimbă părul, dar năravul ba”. Năravul de interpretare a legilor.
Hăineală, 14 aprilie 2013: “în ce măsură legea este conformă cu Constituția”
Săptămîna trecută, Oana Schmidt Hăineală a fost la televizor. În premieră intergalactică, Hăineală a participat singură (și nu însoțită de partenera ei de CSM, fosta președinte, Alina Ghica) la o emisiune a postului Digi 24. La emisiunea cu pricina, șefa CSM a opinat așa despre legea referitoare la numirea de șefi de parchete: “Zilele acestea am reflectat foarte mult la ceea ce înseamnă avizul CSM. La ora asta avizul nostru e consultativ. Eu îmi pun foarte serios problema constituționalității dispoziției legale. Actorii politici din branșa Executivului au aplicat direct legea. Conduita lor e perfect conformă cu norma în vigoare. Problema este alta: în ce măsură este legea conformă cu Constituția. În Constituție spune așa: CSM este garantul independenței justiției. Or, CSM, ca astfel de garant, trebuie să aibă toate instrumentele efective pentru a-și exercita această atribuție. (…) E posibil să provocăm controlul de constituționalitate înainte de audieri. Iau în calcul, nu am luat o decizie încă. Voi discuta cu colegii mei. (…) Nu este o decizie luată, reflectez. Este atributul președintelui CSM de a declanșa ceea ce se numește conflict între puteri. Sună belicos, dar e numai un instrument juridic, prin care se provoacă un control de constituționalitate a acestei dispoziții legale, pentru că, datorită naturii mecanismului decizional, apare un posibil conflict de interese între Executiv și puterea judecătorească. Noi, ca reprezentanți ai puterii judecătorești, trebuie să avem posibilitatea să dăm un aviz conform, opinia noastră să facă la modul real o diferență”. (sursa)
Cum s-a sucit Hăineală în nici un an
Ei, da, așa da, zi-le Oano! Fă tu diferența, eroino care ești tu! Cum zici? Ia, să repetăm: “apare un posibil conflict de interese între Executiv și puterea judecătorească”, “Noi, ca reprezentanți ai puterii judecătorești, trebuie să avem posibilitatea să dăm un aviz conform, opinia noastră să facă la modul real o diferență”. Foarte frumos! Emoționant, chiar.
Și, pînă la urmă, chiar și legitim, de ce nu? Eu chiar nu discut dacă ce spune distinsa doamnă Schmidt Hăineală se susține juridic și constituțional au ba. Dar pot să discut un comportament schizoid al doamnei Hăineală. Care, acum un an de zile, avea o părere diametral opusă, mama mă-sii de constituționalitate și conflict de interese.
Hăineală, 30 mai 2012: “Avizul CSM este consultativ”
Așadar, acum cam un an, pe 30 mai 2012, doamna Hăineală (împreună cu doamna Alina Ghica – prima era vicepreședinte CSM, cea de-a doua era șefa CSM) a fost invitata mea la TVR Info (post închis între timp de TVR), la emisiunea “Plus unu”. La emisiunea cu pricina (transcript integral), am discutat și despre mecanismul de numiri al șefilor de parchete. Iată ce-mi spunea atunci Oana Schmidt Hăineală: “Mecanismul este următorul: ministrul justiției propune numirea unor procurori în aceste funcții, Consiliul Superior al Magistraturii, dar nu la nivel de plen, ci la nivelul secției de procurori avizează – după un interviu cu candidatul sau candidații respectivi – avizează propunerea ministrului și înaintează documentația și propunerea, împreună cu avizul, președintelui României care, potrivit Constituției, numește în funcții aceste persoane. Avizul CSM este consultativ, dar el trebuie motivat”. Deci, simplu, da? Lecția spusă frumos, simplu, curat, ca la școală.
Alina Ghica, 30 mai 2012: “Suntem judecători și procurori. Aceasta este legea în vigoare, pe aceasta noi trebuie să o respectăm”
Dar realizatorul, adică subsemnatul, a simțit nevoia să pătrundă mai mult în mintea doamnei Hăineală și a întrebat așa: “Reprezentați aici primele două poziții din CSM. Această modalitate de numire a șefilor DNA, respectiv Parchetului General, vi se pare rezonabilă?”. Mai întîi a răspuns Alina Ghica: “Suntem judecători și procurori. Aceasta este legea în vigoare, pe aceasta noi trebuie să o respectăm. Mesajul pe care trebuie să-l transmită din punctul nostru de vedere Consiliul Superior al Magistraturii este strict unul tehnic, pe de o parte, pentru că aceasta este legislația în vigoare la acest moment, pe de altă parte pentru că acestea sunt pînă la urmă și obligațiile pe care ni le-am asumat ca sistem judiciar în cadrul condiționalităților în MCV”. Hăineală a completat-o: “Avem numeroase și constante recomandări în toate rapoartele de progres întocmite în marja MCV-ului în ceea ce privește garantarea de către autoritățile române a stabilității procedurilor de numire în funcție pentru pozițiile-cheie din Ministerul Public. Sunt recomandări expres în acest sens”. Deci, pe aceeași voce, acum nici un an, Ghica și Hăineală o țineau langa că asta e legea și aia e. Că, iaca, și la MCV zice: stabilitate după lege, nu altfel. Nici vorbă, la vremea aia, să-i treacă prin cap actualei șefe a CSM să-și dea cu părerea despre vreun conflict între puteri tranșat la Curtea Constituțională sau despre cum CSM e garant al justiției numai pe hîrtie. Nu, atunci legea era bine mersi așa cum e.
2012: Dumbravă voia un CSM mai cu coaie, dar Hăineală nu
Dar nenorocitul de realizator a mers încă și mai departe și a zis: “Bun, dar aveți colegi din CSM – mă refer la dl Dumbravă – care are niște opinii ușor diferite. Deci în interiorul CSM există și alte opinii. Dumnealui și-ar dori, din cîte înțeleg – a dat ieri un interviu – ca CSM să aibă un rol ceva mai larg în această procedură”. La asta, Ghica a răspuns așa: “Vedeți, în mod constant de la începutul acestui an noi am solicitat magistraților, inclusiv membrilor CSM, imparţialitate. Deci suntem judecători și procurori. Avem legi pe care le aplicăm, nimic mai mult. Ne-am asumat în cadrul acestui Mecanism de Cooperare și Verificare ca sistem judiciar faptul că vom continua reformele inițiate, faptul că garantăm sustenabilitatea reformelor. Trebuie să mergem pe această linie”. Iar acum urmează partea cea mai mișto: mizerabilul e realizator a aruncat bomba suspiciunii cînd a spus “Chiar și cînd președintele și ministrul justiției sunt de la același partid sau provin din același partid, iar CSM nu are decît un rol consultativ? Credeți că…”. Iar aici, Hăineală a conchis, sec: “Aceasta este puțin o discuție teoretică. Dacă ne limităm la actualul context, avem o lege, trebuie să o aplicăm, să vedem ce o să urmeze”.
Doamna Hăineală, măcar coafura să nu v-o schimbați!
Așadar, nici urmă de Curtea Consituțională și alți cai verzi pe care Hăineală îi descoperă acum pe toți pereții. Și în legătură cu care, atenție!, am avertizat-o, ba chiar i-am servit mingi la fileu, doar-doar ar fi spus ce răcnește acum pe toate drumurile: CSM să aibă decizia, să aibă un rol nu doar decorativ în numiri. Dar nu, acum un an, Hăineală nu voia decît să respecte legea și să fie imparțială. Acum vrea să o rescrie sau chiar să o scrie. Noroc, totuși, că știm că părul și-l va face tot timpul la fel.
Eroii de la CSM, ăia din secția de procurori, care mureau săptămîna trecută cu procedurile de selecție a candidaților la șefia parchetelor de gît, au descoperit ieri legea. Cam tîrziu pentru niște magistrați, dar tot e bine. Mă gîndesc că nu or fi găsit-o mai devreme pentru că or fi căutat-o în computerul lui Neacșu, ăla săltat de DNA (computerul, nu Neacșu; sau nu încă Neacșu).
În fine, ca să nu mă lungesc cu introducerea, o să fiu foarte clar: da, aș vrea ca președintele (încă Traian Băsescu) să-i dea o zmetie lui Ponta, să-l pună la colț pe coji de nucă și să-i ceară să dea un ordin de ministru (că legea durează să fie adoptată în Parlament, s-a văzut și pe guvernare PDL, și pe ăia i-a durut într-unul din sfinctere) prin care să stabilească o procedură transparentă și eficientă de selecție a candidaților pentru șefia PG și a DNA. Chiar aș vrea. Apoi, din procedura asta, să iasă la iveală cei mai cei procurori din Univers, pe care eroii de la CSM să-i avizeze pozitiv și președintele (încă Băsescu) să-i numească. Chiar aș vrea să se întîmple așa. Și, da, înțeleg că dacă președintele (încă Băsescu) îi va numi pe unii scoși din pălărie de Ponta, următorul MCV va menționa întîmplarea la „așa nu” și ne va scădea nota la purtare. Chiar înțeleg, deși nu-s oengist.
Dar, din toate datele pe care le avem pînă acum, se pare că președintele (încă Băsescu) îi va numi pe cei aleși de Ponta, deci România va mai lua o notă mică la MCV și va rămîne corigentă la Schengen. Să admitem că așa va fi (ceea ce nu prea e bine, evident). Așadar, președintele (încă Băsescu) e criticabil pe bună dreptate. Pentru că, nu-i așa, e un trădător. Nici mai mult, nici mai puțin.
Ok, atunci să analizăm. Pe de o parte, cine e trădătorul în raport cu ce a făcut pînă acum pentru Justiție. Și, pe de altă parte, cine-l acuză.
Deci, cine e trădătorul? Păi, e singurul președinte din țara asta care a pus la Justiție un ministru venit din oengism. Ministrul e Monica Macovei. Uitați-vă aici să vedeți că înaintea lui Macovei a fost Rodica Stănoiu și după ea Tudor Chiuariu la Justiție. Două catastrofe nucleare. Cătălin Predoiu, după Chiuariu, a mai spălat ceva din imagine, dar nici acela n-a fost lipsit de scandaluri (ba un conflict de interese, ba o pasivitate ministerială), deși trecute cu vederea. Însă nici măcar Predoiu nu a venit din neant, ci era membru de partid (PNL). Trădătorul Băsescu, așadar, și-a început mandatul de președinte cu un ministru la Justiție dintre activiștii civili. Ce-a mai făcut trădătorul? A mers tot pe mîna Monicăi Macovei, activista civilă, care i-a recomandat un șef la PG (Kovesi) și unul la DNA (Morar). Vasăzică, tiranul s-a lăsat dus de nas ca un copil de oengista Macovei și de data asta. După trei ani, același trădător a prelungit mandatele celor doi (Kovesi & Morar). Desigur, astea sînt niște căcaturi pe care le-a făcut și Iliescu și le-ar fi făcut, cert, și Adrian Năstase, dacă devenea președinte, nu?
Dar cine sînt acuzatorii? Deși cu toții talibani, puriști ai onestității și integrității, ei se împart în două categorii: jurnaliști și oengiști. Cei mai cunoscuți din ambele categorii, pură coincidență, au fost în echipa activistei civile Monica Macovei, aia pusă de trădător la Justiție. În echipa ei de la minister, oficial. Unii pentru mai puțină vreme, alții pentru mai multă. Sigur, dacă le amintești acum asta, îți vor spune că ei s-au născut ca Afrodita anticorupției din spuma mării, nicidecum ca Atena activismului din capul lui Zeus (haha, ca să vezi ironie, ăsta e un nickname al trădătorului). Îți vor spune că interviurile advertoriale făcute cu Udrea erau jurnalism pur, că banii din fonduri europene se obțineau pe proceduri transparente (nu pe pile de partid), că miile de euro obținute din granturi și finanțări europene (și de aiurea) nu aveau nici o legătură cu rețeaua de lobby oengistic a Monicăi Macovei (nu că ar fi ceva rău în asta, ci dimpotrivă).
Pe scurt, talibanii purismului justițiar de azi și-au construit cariere și notorietate pe decizia politică a trădătorului de azi, acea decizie care a schimbat (în bine) România în decembrie 2004: numirea Monicăi Macovei la Justiție.
Azi, președintele (încă Traian Băsescu) e criticabil pentru deal-ul cu Ponta, e foarte adevărat. Dar nu de către voi, talibanilor. Sau, dacă vreți, nu cu patetismul apocaliptic cu care ați făcut-o. Mai decent, băieți și fete, mai profi, mai oengistic, că nu sîntem la cursul de arta bocitoriei, nivelul rudimentar. La fel de bine, însă, ca să nu vă risipiți din resursele de pragmatism, voi așteptați-l pe următorul trădător pe care să-l parazitați. Pînă atunci, vă puteți mulțumi cu patrioții care sînt acum la putere.
P.S. Nu l-am întîlnit niciodată pe președinte (încă Traian Băsescu) și nu am păpat nici un bănuț de la stat sau de la UE. Dar ce pot să afirm cu certitudine e că îmi fac greață oportuniștii în numele principiilor.
După ce a anunțat, săptămîna trecută, că va analiza candidaturile pentru șefia Parchetului General și DNA în două luni, Consiliul Superior al Magistraturii și-a „reevaluat” poziția. Azi, printr-un comunicat de presă, CSM a devansat termenul. Iată comunicatul:
”
Faptele sînt următoarele:
– premierul și președintele s-au înțeles pe numiri de șefi în parchete fără procedură de selecție;
– CSM a contestat decizia, dar nu are pîrghii să organizeze procedura de selecție; totuși, a cerut două luni ca să analizeze propunerile premierului; pînă la acordarea avizului de către CSM, președintele nu poate numi nici un șef la nici un parchet;
– Daniel Morar a cerut să fie eliberat (de către CSM) din funcția de interimar la Parchetul General;
– interimar la DNA este, în acest moment, Călin Nistor, un loial al lui Daniel Morar, care a refuzat propunerea lui Ponta de a fi numit adjunct cu mandat la DNA.
Ce se poate întîmpla din acest moment?
Un scenariu este că CSM va analiza candidaturile propuse și le va califica, la începutul lunii iunie (pozitiv/negativ). Avizul CSM, însă, nu doar că este consultativ, dar este irelevant pentru președinte, care a spus aseară că este pentru asumarea propunerilor de către ministrul Justiției. Așadar, în acest scenariu, în luna iunie, Parchetul General și DNA vor avea șefi pentru următorii trei ani, cu mandat.
Un alt scenariu este că, în intervalul de două luni în care CSM trebuie să analizeze propunerile făcute de Ponta, DNA va trimite în judecată niște dosare de politicieni la care procurorii DNA lucrează de ceva vreme. Dosarele ar putea privi atît politicieni de la putere, cît și politicieni de opoziție. Este foarte posibil ca un astfel de dosar, trimis în judecată, să provoace chiar o criză guvernamentală și politică, cu impact asupra actualei majorități parlamentare. Impact măsurat în ieșirea PNL de la guvernare și constituirea unei alte majorități (cu PDL, cel mai probabil) care să ducă la răsturnarea guvernului Ponta. Deși pare puțin probabil ca toate aceste lucruri să se întîmple în doar luni, e suficient ca măcar primele faze ale scenariului să se realizeze pentru a-l stimula pe premier să-și schimbe propunerile. La pachet cu o eventuală instabilitate guvernamentală și politică, semnalele Comisiei Europene ar deveni suficient de puternice încît să determine o schimbare de optică atît a premierului, cît și a președintelui, în chestiunea desemnării șefilor de parchete.
Al doilea scenariu, însă, deși realizabil din punct de vedere practic, are puține șanse de reușită. Mai întîi, pentru că la DNA nu se țin dosare în sertar pentru momente strategice. Și în al doilea rînd pentru că, și dacă ar exista dosare sensibile în lucru în această perioadă, probabil interimarii de la DNA nu ar risca să le trimită acum în judecată, tocmai pentru a nu da prilej unor interpretări de tipul celor de mai sus.
În fine, există și un al treilea scenariu care spune că oficialii de la Bruxelles își vor intensifica cererile de selecție a procurorilor prin procedură transparentă, ceea ce va duce la o regîndire a întregului mecanism de către Victor Ponta.
Aseară, la RTV, Daniel Morar a enunțat (foarte corect, de altfel, din punct de vedere al principiului) că procurorii propuși pentru șefia Parchetului General și a DNA trebuie selectați printr-o procedură clară și transparentă: „La Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) am hotarat ca trebuie respectata o procedura, ca trebuie sa avem o procedura de selectie de genul celei pe care a urmat-o fostul ministru al Justitiei, Mona Pivniceru, si care s-a soldat cu respingerea propunerilor pe care le-a facut. Dar asta nu inseamna ca procedura nu trebuie luata de la capat, ca nu trebuie data o sansa procurorilor bine pregatiti si care vor sa se inscrie intr-o asemenea competitie de a merge in aceasta procedura.
Nu ne intereseaza intelegerile intre actorii politici, daca CSM-ul are un rol in aceasat procedura a inteles astazi sa si-l exercite” (sursa).
Același Daniel Morar, dar în octombrie 2012, cînd avea posibilitatea să se înscrie în cursa pentru șefia Parchetului General tot în cadrul unei proceduri de selecție, spunea așa: „Deci avem o transparenta pe ceea ce inseamna depunerea candidaturilor, pe vointa de a ne lansa intr-o asemenea competitie, dar n-avem o transparenta in ceea ce inseamna procedura de selectie efectiva. Acesta este motivul pentru care nu-mi depun candidatura. Adica trebuie sa existe o sansa. Nu-mi permit sa particip la o farsa. Numirile sa si le asume ministrul Justitiei. Ministrul ar fi putut anunta declansarea procedurii de selectie cu precizarea ca mai putin eu si Kovesi” (sursa).
Așadar: în octombrie 2012, cînd procedura de selecție a propunerilor pentru șefia PG și a DNA era organizată de ministerul Justiției de la PNL (Mona Pivniceru), Daniel Morar nu s-a înscris, catalogînd toată procedura ca „farsă”; acum, în aprilie 2013, cînd procedura va fi inițiată tot de un ministru al PNL (nu știm, încă, cine va fi acela/aceea), Daniel Morar susține (repet: corect principial!) că e nevoie de procedură. De unde, firească, întrebarea: cine sau ce garantează că, de data asta, procedura va fi clară, eficientă și transparentă? Și cine sau ce garantează că, de data asta, procurorii buni se vor înscrie? Dacă vor exista, și acum, procurori (exact ca Daniel Morar în octombrie 2012) care să nu se înscrie pentru că vor considera procedura „o farsă”?
Și ar mai fi ceva: în octombrie 2012, Daniel Morar nu avea o problemă cu Kovesi (ba chiar era solidar cu fosta șefă a PG, de aceea reiau declarația lui Morar din octombrie 2012: „Adica trebuie sa existe o sansa. Nu-mi permit sa particip la o farsa. Numirile sa si le asume ministrul Justitiei. Ministrul ar fi putut anunta declansarea procedurii de selectie cu precizarea ca mai putin eu si Kovesi„). Acum, Daniel Morar a descoperit că Kovesi nu e bună pentru șefia DNA. Sigur, argumentul lui Morar (Kovesi nu ar trebui numită la șefia DNA pentru că nu are experiență în anticorupție) e corect, dar de ce apare abia acum?
P.S. Îl consider pe Daniel Morar cea mai bună opțiune pentru șefia Parchetului General și consider că mandatul de judecător pe care l-a primit la Curtea Constituțională văduvește sistemul de justiție românesc și de unul din cei mai eficienți procurori, și de unul din cei mai buni manageri.
Ce nu înțeleg, însă, este cum va reuși CSM (din care Morar încă face parte, ca procuror general interimar) să controleze procedura de selecție a propunerilor pentru șefia PG și a DNA, cîtă vreme legea tranșează problema pur politic.