Încă de luni, a doua zi după alegerile parlamentare, cancelariile ambasadelor de la București au transmis către centralele diplomatice câteva mesaje simple:
Etichetă: premier
Încă nu era ora patru din noaptea de vineri spre sîmbătă, la o săptămînă după incendiul din „Colectiv”, și moartea a venit din nou. Pînă sîmbătă seara, în mai puțin de 20 de ore, a trecut nu doar prin spitalele în care erau victimele focului ucigaș din seara de 30 octombrie, ba pe două dintre ele le-a însoțit pe avion și le-a bifat fix înainte să ajungă în două spitale olandeze. În total, moartea a cules nouă vieți pe 7 noiembrie.
Deși chiar nu era nevoie să ne mai facem încă o dată de căcat cu ajutorul neprețuit al clasei noastre politice, am reușit: președintele Klaus Iohannis l-a numit premier interimar pe Gabriel Oprea (sursa).
Înainte cu cîteva luni de prezidențialele din 2014, George Maior a pornit o ofensivă de imagine demnă de un politician în campanie. Deși era încă șef al SRI în acel moment, Maior chiar juca politic: se pregătea să fie nominalizat premier de către președintele României, Victor Ponta, după 16 noiembrie 2014. Premierul Maior avea și cîțiva miniștri pentru guvernul său.
Ponta, însă, nu a mai ajuns președinte și Maior a clacat: atac la Curtea Constituțională, urmat de o demisie care a cam fost demitere.
Să nu uităm. Și, de mîine, să-i pedepsim: gunoaiele sovietice de la PSD ne-au furat. Ne-au furat votul, ne-au furat încrederea într-o țară sănătoasă, ne-au furat sufletele. Eu nu vreau să uit și nu vreau să iert.
Mîine, PSD și anexele PC și UNPR se adună la Romexpo să se lanseze oficial în campania pentru europarlamentare. Unii spun că surpriza parangheliei electorale va fi prezența lui George Maior, șeful SRI. Al cărui rol va fi de copilot al lui Ponta în drumul spre Cotroceni. Conform acelora care susțin asta, actualul premier își va anunța candidatura la prezidențiale în tandem cu șeful SRI ca viitor premier.
Văd politicieni care, de luni de zile, ba chiar de ani, fac spume la gură și atacuri de panică atunci cînd vine vorba de „dictatorul” Traian Băsescu. Tuturor, le spun: idioților, voi l-ați creat pe „dictator”! E numai vina voastră, acum suferiți. Să vă explic, nefericiților:
1. mai întîi, să vă pun la curent cu Constituția României, articolul 103, alineatul 1: „Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament” (sursa);
2. articolul citat mai sus se referă la „partidul” care „are majoritatea absolută în Parlament”;
3. Constituția din care am citat a fost adoptată (prin modificarea celei anterioare) în 2003; atunci, parlamentul, în înțelepciunea lui nețărmurită, putea alege să modifice cuvîntul „partid” și să-l înlocuiască cu sintagma „alianță politică” sau să mențină „partid”, dar să adauge ȘI sintagma „alianță politică”; în cazul acesta, acum, Traian Băsescu, președintele „dictator”, era obligat de Constituție să numească premierul desemnat de către alianța politică ce ar fi avut „are majoritatea absolută în Parlament”, adică (cel mai probabil) USL, FĂRĂ a mai discuta cu fiecare partid în parte;
4. în aceeași constituție din 2003, însă, s-au făcut și modificări; printre acestea, cea care prevedea că mandatul prezidențial se lungește de la patru la cinci ani; practic, menținînd cuvîntul „partid” (referitor la majoritatea parlamentară), dar prelungind mandatul prezidențial, Constituția din 2003 i-a acordat președintelui puteri aproape discreționare cînd vine vorba de numirea premierului;
5. de ce nu a cîrtit nici un politician în 2003, la modificarea Constituției, că președintele devenea, practic, suveran peste jocul parlamentar și guvernamental? simplu: pentru că era o constituție croită pentru scopurile împăratului Adrian Năstase, care se visa președinte al României pentru două cincinale ceaușiste (am mai scris despre asta aici).
Așadar, fantasmatici politicieni români, vă repet: în subconștientul vostru meschin zace ori un dictator care se vrea președinte de republică parlamentară, ori se ascund niște lachei care se vor conduși de un astfel de președinte, un președinte cu puteri ca cele din constituția din 2003. Acum sînteți în a doua situație, fie că vă place, fie că nu. Trăiți cu asta și mai multă grijă la viitoarea constituție.
Dacă Băsescu se întoarce, USL nu va mai avea premier pînă în 2014. În situația asta, devine evident că Ponta nu-și va mai putea da demisia din cauza imaginii terci pe care o are, care determină o lipsă de legitimitate vecină cu sinuciderea. Deci, riscul cel mai mare pentru USL, acum, e revenirea lui Băsescu la Cotroceni. Ca să evite riscul ăsta esențial, dar și ca să scape acum de bolovanul de gîtul USL care a devenit Ponta, scenariul de aplicat ar conține doi pași:
1. Ponta își dă demisia;
2. președintele interimar Crin Antonescu numește un alt premier, tot de la USL, care să ducă bătălii cu Băsescu în cazul în care acesta din urmă nu e demis, totuși.
Merge? E de făcut?
Băsescu e un om rău. PDL a furat.
Politic, pot să fiu de acord cu aceste afirmații. Uneori, pot să fiu de acord și personal cu aserțiunile astea.
Cînd discuția se mută, însă, în registru juridic, astfel de ziceri trebuie demonstrate. Iar cînd în discuție este chiar suspendarea unui președinte, demonstrațiile trebuie să fie impecabile. De pe lună, pentru orice cetățean rezonabil și cu bun-simț, se vede că cererea de suspendare a președintelui este o însăilare de delicte de opinie. Care dau foarte bine politic, dar nu fac cît o ceapă degerată dacă vrei să demonstrezi încălcări ale Constituției.
Un punct anume, însă, din cele șapte reținute de USL ca și capete de acuzare este nu doar nerezonabil, ci și de o prostie frenetică. Mă refer la punctul în care se zice așa: „Presedintele a incalcat in mod grav prevederile Constitutiei si principiul fundamental al democratiei reprezentative, atunci cand declara ca nu va numi un Prim-ministru din partea USL, chiar daca aceasta formatiune politica va obtine majoritatea absoluta in Parlament” (sursa).
În momentul în care opinia prezidențială a fost identificată de USL ca o încălcare constituțională gravă, este un fapt că premier al țărișoarei este Victor Ponta, președinte PSD, copreședinte USL, care are majoritatea USL în spate și care a fost numit de președintele Traian Băsescu în funcția de premier. Pe fapte, deci, nu pe vorbe, nici o încălcare de Constituție. Sau, altfel spus, milițienii de la Rutiera USL vor să-i ia carnetul loganistului Băsescu pentru că acesta din urmă a spus că va trece pe roșu, deși loganistul prezidențial stă cuminte la semafor și așteaptă să se facă verde.
P.S. Într-o discuție, azi, la România TV, între mine și senatorul PSD Dan Șova, acesta a refuzat să răspundă acuzațiilor mele de fractură logică din cererea de suspendare. Motivul lui: l-aș fi numit „imbecil”, chiar pe acest blog, deci nu poate avea o conversație cu mine. Greșit, domnule Șova: nu „imbecil” era cuvîntul, ci „tîmpițel” (vezi aici). E adevărat, mi-o fi trecut prin cap și „imbecil” sau dumneavoastră considerați că era mai potrivit. Dar nu, eu am folosit doar „tîmpițel”.
Acum vreun an, Sorin Mîndruțescu era în cărți să fie tehnocratul din mediul privat care să preia postul de premier (după cum anunțam aici). Boc, totuși, a mai supraviețuit un an în funcție iar noul context a fost prea dur pentru Mîndruțescu. Care nu e nici șef de serviciu secret, nici prieten bun cu Ponta, nici nu are față de prezidențiabil. Așa că nu s-a calificat decît pentru postul de înlocuitor al noului ministru de Finanțe, la Fondul Proprietatea. Să-l ținem minte și să-l trecem pe lista scurtă, totuși. Nu o fi vreun oracol al guvernării, dar vine de la Oracle.