De la înălțimea unor venituri de câteva zeci de mii de euro lunar, a unor cercuri de băieți deștepți (pe care-i consilia pentru o „optimizare fiscală” cât mai de succes) și, mai recent, a unui post de secretar de stat la Finanțe (deh, avea omul nevoie și de un blazon etatist ca să compenseze vreo lipsă), Gabriel Biriș s-a repezit, ca orice arivist care se respectă, asupra celor atât de mulți încât nu pot fi tratați decât ca numere mari: săracii, trăitorii de pe o zi pe alta.
Etichetă: taxe
Mai multe declarații (de aici) ale lui Gabriel Biriș, secretarul de stat de la Finanțe, m-au pus pe gânduri. Cel mai mult, admit, mi-a displăcut tonul de Jupuitu’ din „Moromeții”. Dar să trecem de la chestiuni psihanalizabile la unele de-a dreptul cuantificabile.
Fusilier Limited, deținută în proporție de 25% de Gabriel Biriș, este o societate off shore cipriotă. Adică o societate comercială folosită de băieții deștepți nu ca să facă evaziune fiscală, firește, ci doar ca să evite impozitele statului în care firma face afaceri. În cazul de față, Fusilier Limited era (în 2008) co-proprietar al unei firme românești (Trinoro Achiziții SRL). În cazul în care o firmă românească deținută de un off shore are profit, acest profit se repartizeazăoff shore-ului, adică acționarului/proprietarului firmei. Numai căoff shore-ul nu plătește impozit pe profit în conformitate cu legea română (adică mult), ci foarte puțin, în conformitate cu legea statului în care a fost înființat (Cipru, în cazul nostru). Practic, statul român nu primește nici un impozit pe profit de la off shore. Nimic, zero.
Să spunem că, dintr-o eroare a democrației, vecinii mei de bloc și o parte dintre membrii Adunării asociației de locatari au făcut posibil ca administrator al blocului în care locuiesc să ajungă un nenorocit arogant, mincinos clinic, impostor și nesimțit pînă la greață. Să zicem că administratorul se numește Viorel.
Dacă te uiți zilele astea la tv-urile românești de știri, ai impresia că România este populată numai de analiști economici, de finanțiști mustind de înțelepciune monetară, de economiști cu cîte trei doctorate și de profeți ai apocalipsei sau, dimpotrivă, ai mîntuirii hrănite cu taxe și impozite.
În atenția lui Victor Ponta: Mugur Isărescu nu este membru al PDL, nici al PNL, nici al PMP și nici măcar al PPDD; Mugur Isărescu nu este vreun politruc penibil școlit pe la vreo tabără de vară de partid despre cum să repete papagalicește la tv mesajele unor comunicatori rupți de realitate; Mugur Isărescu este guvernatorul Băncii Naționale a României. Tocmai de aceea, Isărescu pricepe mai mult despre economie și despre funcționarea unei țări decît va fi în stare Ponta vreodată să înțeleagă.
Parcările și piscinele sînt ultimele găselnițe în materie de impozitare ale lui Victor Ponta, momentan premier al țărișoarei. Cum îmi sugera un prieten pe facebook, probabil se va ajunge la acciza pe apă potabilă. Eu cred că și mersul pe jos va fi taxat la sînge, cît de curînd. Din aceeași serie de idei menite să-l ajute pe premierul nostru să ne ofere bunăstare, iată una chiar eficientă: taxarea donațiilor la partid. Și să luăm și un exemplu ușor de înțeles de către Ponta: în 2012, conform Monitorului Oficial al României, nevasta premierului a donat la USL 150.000 lei (noi, desigur). Adică un căcat de cam 35.000 de euro. Interesant e că, cel puțin oficial, numai Dan Voiculescu (cu 265.000 lei), Gigi Becali (cu 214.000 lei) și Nicușor Constantinescu (200.000 lei) o depășesc pe Daciana Octavia Sârbu, consoarta primului copilot al țării.