La 26 de ani de la zilele în care peste o mie de oameni mureau în România pentru ca Ceaușescu să dispară, dosarul acelor crime este ucis. Sau, dacă preferați, clasat (sursa).
Etichetă: tiberiu nițu
În mod foarte convenabil, Ponta este într-un spital din Istanbul, dar la București se pregătește un nou puci. De data asta, nu prin votul Legislativului, ca în 2012 (cînd Curții Constituționale i-a fost retras dreptul de a cenzura hotărîrile Parlamentului), ci prin măciuca penală din fruntea Parchetului General, Tiberiu Nițu. Scopul, însă, este același.
Sezonul „Anticorupție 2015” este condus spre un viitor luminos de cuplul Nițu – Kovesi, acești Bonnie și Clyde ai procurorilor români. Ideea fixă care-i mînă pe amîndoi în luptă este că Ponta e un înger care luptă în fiecare zi să ne salveze de la apocalipsă în timp ce Băsescu e dracu’ gol.
28 decembrie 2014 – Arafat susține în presă că, în urma unor experimente conduse de procurori, s-a stabilit că victimele accidentului de elicopter de pe lacul Siutghiol nu puteau striga după ajutor (sursa);
14 ianuarie 2015 – procurorul general al României îl contrazice pe Arafat și arată că experimentele au susținut contrariul: strigătele victimelor puteau fi auzite de pe mal (sursa).
# Mediocrul Nițu, procurorul general al României, a îngropat dosare de fraudă la referendumul de demitere a lui Băsescu din 2012.
# Liviu Dragnea, un Ceaușescu cu mustață, fascinat de China comunistă.
# Noua constituție, o imbecilitate.
# Ponta a inaugurat austostrăzi care nu există.
# Șova, bolnav de boala șefului lui de partid și de Guvern: mitomanie. De asfalt.
După ce, la ordin politic, l-a retras pe procurorul Lucian Papici de la șefia secției I a DNA, dar nu a fost în stare să emită nimic oficial pe subiect, procurorul general Tiberiu Nițu a obosit. E epuizat, chiar, așa că s-a dus într-o mică excursie în Armenia, la Erevan. Oficial, Nițu se află acolo pentru întîlnirea Consiliului Consultativ al Procurorilor Europeni (site oficial). Practic, Nițu o freacă pe acolo, pentru că e greu de crezut că are ceva în comun cu procurorii europeni. Mai interesant este că acest monument de aroganță opacă din fruntea Parchetului General al României ar trebui să învețe, la Erevan, cîte ceva despre relația cu presa. Ba chiar, despre acest subiect, CCPE ar trebui să adopte și un document oficial (vezi mai jos).
Acum aproape doi ani, în iulie 2011, șeful de la acea vreme al ANAF, Sorin Blejnar, trimitea o sesizare la DNA prin care reclama că la complexurile energetice de la Turceni și Rovinari se fură (sursa). Vizați de plîngerea lui Blejnar erau actualul premier, Victor Ponta, și ministrul lui delegat pentru „mari proiecte”, Dan Șova. Desigur, în iulie 2011, Daniel Morar conducea DNA și a făcut-o pînă în octombrie 2012. Cu toate acestea, la sfîrșitul lui 2011, Ponta se lăuda că DNA i-a dat certificat de bună purtare, adică nu l-a pus sub acuzare. Iar DNA nu l-a contrazis pe Ponta nici pînă acum, nici nu l-a trimis în judecată, nici nimic. Deci, dosarul a murit la DNA, sub conducerea lui Daniel Morar. Așa stau faptele, oricît ar vrea oricine să fie altfel.
* Cum deja v-ați prins pînă acum, titlul este fals: Nițu nu avea cum să-l spele pe Ponta în acest dosar pentru că abia e în funcție de o săptămînă și, mai mult, plîngerea lui Blejnar a fost depusă la DNA, nu la Parchetul General.
P.S. Eu nu reușesc să pricep neam de ce dosarul de plagiat al lui Ponta nu a fost rezolvat cît Morar a fost interimar la PG, doar toată lumea spune că șeful PG taie și spînzură în dosare iar procurorii de caz sînt niște momîi fără creier și fără voință. Deci, trebuia să fie suficient că Morar era șef, nu? Da’ chiar nu pricep… Altfel, ca să vedeți cum s-au rupt procurorii cu munca la dosarul de plagiat, citez din ce mi-a scris una din persoanele care s-a ocupat direct să ajute procurorii (și cărei persoane nu o să-i dau numele, pentru că nu am acceptul să o fac): „Cred ca ar trebui spus si faptul ca denuntul a fost facut in 23.08.12 (pe plagiatul lui Ponta – nota mea), iar Morar a fost sef la PG intre 01.10.12 si 05.04.13. Cu toate acestea, dosarul a dormit in sertar pentru un motiv absolut penibil: nu aveau cartile plagiate… Nu mai spus ca prin noiembrie decembrie ma apucasem eu cu P. (asistentul unui important europarlamentar român – nota mea), sa batem bibliotecile, sa gasim cartile cu pricina si sa le ducem mura in gura la parchet”.
P.P.S. Hai, încă una cu cheful de muncă al procurorilor și cine l-a trădat pe Morar: aici.
M-am săturat pînă peste cap de ipocrizia unora și altora care își rup hainele de pe ei că Nițu, Bica, x, y etc nu merită să fie șefi de parchete. Da, confirm, NU merită: unii sînt mediocri, alții sînt gri la CV și integritate. Dar ăștia pe care tocmai i-am enumerat au ajuns acum aproape să fie numiți la șefia PG, DNA, DIICOT etc pentru că au susținerea colegilor lor, ăia rupți din soare, din sistem. Vorbim de o COMPLICITATE de căcat, toxică, care corupe tot. Iar majoritatea celor din Justiție care se dau fecioare sînt la fel de gri spre negri. În contextul ăsta minunat, mă întreb:
1. de ce dracu’ stă dosarul lui Dragnea de peste 8 (opt) luni la DNA cu urmărirea penală începută? Că nu e un dosar așa complicat, probe sînt cu basculantele. Ok, am înțeles, toată lumea se întreabă ce va face Kovesi cu dosarul, după ce va fi numită. Ok, o să vedem ce va face Kovesi, dar acum la DNA nu e Kovesi șefă, sînt alții. Acum e șef interimar Nistor Călin, înaintea lui a fost adjuncta lui Morar. Niște explicații, aici;
2. e sau nu Oana Schmidt Hăineală șantajabilă? În ianuarie 2012, exact asta se întreba Ondine Gherguț (România liberă): „Cea mai mare parte a activităţii de procuror ( 2004-2007) Oana Hăineală şi-a desfaşurat-o la Parchetele din Bacău, fiind specializată pe spălari de bani. Nu se cunosc rechizitorii deosebite de trimitere in judecată, de notorietate fiind doar achitarea fostului prim-procuror Stelian Olteanu de la Parchetul tribunalului Neamţ, arestat preventiv de secţia Militară din DNA. Olteanu a fost acuzat pentru falsificări de acte şi pentru folosirea abuzivă a ştampilei Parchetului cu scopul de a obţine retrocedarea pădurii de pe muntele Dămoc, defrişată ulterior. În acest dosar, atât prim-procurorul Olteanu, cât şi judecătorii şi poliţiştii implicaţi în retrocedări şi-au recunoscut faptele, dând detalii în declaraţiile făcute în faţa procurorilor militari anticorupţie. După schimbarea competenţelor, dosarul a ajuns la secţia civilă, instrumentarea fiind continuată de Oana Hăineală. Dosarul s-a soldat cu achitarea prim procurorului Olteanu, care a fost ulterior despagubit cu suma de circa 5 miliarde de lei vechi prin semnătura fostului procuror general adjunct al Romăniei, controversatul Marcel Sâmpetru,în prezent consiler al fostului vicepreşedinte CSM George Bălan” (sursa).
Pe scurt: cînd era procuror la Bacău, Hăineală a fost adusă, în mandatul de procuror general al lui Ilie Botoș, pentru numai patru luni și jumătate la Parchetul General ca să spele un procuror corupt. Iar Hăineală a prestat. Apoi s-a întors la Bacău, dar ca șefă: prim-procuror la Parchetul de pe lîngă Tribunalul Bacău.
Deci: Hăineală a spălat corupți din magistratură și apoi a fost recompensată cu funcția de șefă? Că, al dracului coincidență, așa pare.
În concluzie: Nițu și ăilalți nu-ș de pus șefi la parchete, e corect. Dar nu mi-i mai lăudați pe ăilalți, complici la carierele lui Nițu & comp. Sînt toți la fel.
P.S. Daniel Morar este, cu adevărat, singurul procuror dintre cei de la vîrf care nu a vînat funcții și care a înțeles să-și facă meseria, cu adevărat.
Procurorii CSM s-au făcut de căcat, cum era de așteptat, cînd l-au spălat pe Nițu ca să-l poată aviza pozitiv pentru șefia Parchetului General (vezi motivarea). Prin comparație, acum vreo cinci ani, cînd s-au limitat la formulele standard ale limbii de lemn cesemiste, a ieșit ceva mai decent (aici e avizul din 2008, mai jos un fragment relevant) și, culmea, nu s-a mai opărit nici un purist că penibilul (că de penibil e penibil în mediocritatea lui, nu e nici o îndoială) Nițu îi devenea adjunct profesionistei fără cusur Kovesi.
P.S. În atenția tuturor întristaților de jalnica prestație a CSM: „Nu, eu îmi menţin punctul de vedere: ministrul Justiţiei propune, CSM face interviuri, dă un aviz, apoi preşedintele decide, potrivit legii pe care am iniţiat-o în 2005. Sunt consecventă şi o susţin în continuare, pentru că este foarte importantă răspunderea individuală. Lumea trebuie să ştie că eu, Monica Macovei, l-am propus pe Daniel Morar şi că dna Pivniceru îl propune pe succesorul acestuia. Ministrul trebuie să-şi asume răspunderea pentru numirea procurorilor-şefi şi pentru ceea ce vor face aceşti oameni. Fiecare partid ar trebui să numească în funcţia de ministru al Justiţiei oameni care chiar să dorească procurori care să-şi facă treaba imparţial. În multe ţări numirile magistraţilor le face ministrul Justiţiei. De exemplu în Germania, ministrul Justiţiei este un om politic şi numeşte şi judecători şi procurori, dar nu se întâmplă ca aceste numiri să fie viciate, iar acei oameni să nu-şi facă treaba. Aş vrea să ne îndreptăm spre aceste reguli democratice, iar una dintre cele mai importante este răspunderea” (Monica Macovei, 1 octombrie 2012 – sursa).
SINDRÓM, sindroame, s. n. Totalitatea semnelor și a simptomelor care apar împreună în cursul unei boli, dându-i nota caracteristică. [Pl.și: sindromuri] – Din fr. syndrome. (sursa)
În cazul sindromului „Nelu Ploieșteanu”, este vorba de o boală, de o stare patologică ce răspunde la numele de „maleabilitate”. Maleabilitatea, de exemplu, de a o întoarce ca la Ploiești, atunci cînd situația o cere. O maleabilitate extremă, a adevărat, demnă de marii artiști de circ. De aici, deci, și numele simptomului: „Nelu Ploieșteanu”, bolnavul care o poate întoarce ca la Ploiești.
Dar de ce „Nelu”? „Nelu” e numele bolnavului, al pacientului, dar e un nume generic și nu ține cont de identitatea din buletin a celui afectat de starea patologică. E un nume comun, care se referă la gradul de apropiere de sistem, o familiaritate vecină cu intimitatea. La numele generic „Nelu” răspund toți cei cu sindrom „Nelu Ploieșteanu”, pe care sistemul îi folosește ca să arate că nimic nu se schimbă, că există o realitate imuabilă și indestructibilă dincolo de politică, de așteptările cetățenilor, de legi.
Deloc întîmplător, Tiberiu Nițu (propus de Ponta ca procuror general) este din Ploiești (sursa). Deloc surprinzător, și Robert Cazanciuc (propus tot de Ponta ministru al Justiției) este tot din Ploiești (sursa). Și, deja complet previzibil, există un deputat PSD de asemenea din Ploiești, bun prieten cu Victor Ponta.