Președintele Traian Băsescu a fost în direct la TVR 1, miercuri seară. Printre altele, a spus: „Va trebui sa vedem care sunt solutiile sa protejam oamenii de abuzurile procurorilor, judecatorilor. Evolutiile ne arata ca atunci cand e vorba de controlul presedintelui sau al Parlamentului, acesta nu are dreptul sa mai fie doar formal, trebuie sa fie un filtru, in care sa-i spui domnului procuror „Imi pare rau, dar mai vino cu ceva, pentru ca nu ma satisface ce ai scris aici. Ce mi-ai anexat la rechizitoriu nu-i suficient”. Am considerat un act formal avizul presedintelui. Parlamentul va trebui sa fie foarte atent la avizele pe care le da si sa ceara procurorilor sa documenteze corespunzator un dosar in care cer anchetarea, arestarea unui demnitar al statului. 50% nivel de eroare la dosarele de mare coruptie; prea mult”. (sursa)
Ce ne propune nouă președintele? Ca puterea judecătorească (e vorba de DNA, ca să fim exacți) să fie controlată, direct, fără menajamente, de cea legislativă. Adică un fel de democrație nord-coreeană (ați sesizat, sper, gluma subtilă).
Dar cînd vine această idee a președintelui? Taman după ce acesta a propus o prelungire a șederii lui Daniel Morar la șefia DNA, ca garant al seriozității României în fața UE (declarația completă).
Dar cine e acest președinte care cere ca Parlamentul să încalece Justiția? Același om care, ca deputat, și-a dat demisia în aprilie 1996 (deci a renunțat la imunitatea parlamentară pe care acum o impune, apăsat) pentru a fi cercetat în dosarul „Flota”? Da, e fix același și încă mîndru de asta, dacă pomenește isprava inclusiv în CV-ul oficial de pe site-ul Președinției.
La o altă scară, ce a făcut președintele Băsescu în seara asta e ca și cum președintele Obama s-ar fi apucat, la oră de maximă audiență, să-l zgîlțîie pe procurorul care l-a anchetat pe DSK. Care procuror, dacă ați omis întîmplarea, și-a retras acuzațiile. Totuși, Obama a ratat, iată, un bun prilej să facă niscaiva ordine în sistemul american de justiție (care l-a „distrus” pe DSK) cu ocazia asta. Băsescu, însă, a fructificat ocazia cu brio (sper că ați sesizat, iarăși, ironia fină).
Să fim serioși: e vreun om sănătos la cap care, după sutele de articole de presă despre Adrian Năstase, să mai creadă că Bombo e cinstit doar pentru că a fost achitat într-un dosar? Nu, nu există un astfel de om, așa cum nu există nici un om care să creadă că DSK, deși declarat nevinovat de justiția americană, ar fi vreun călugăr abstinent care-și petrece zilele și nopțile numai în rugăciune.
S-a enervat Traian Băsescu atît de rău încît să dea cu DNA de pămînt că a fost Năstase achitat? Sau, în vorbele președintelui, că a fost distrusă cariera omului politic Adrian Năstase (declarația completă, de aici: „Conform legii, nu raspunde niciodata procurorul sau judecatorul pentru distrugerea carierei unui om politic sau unui om oarecare. Asta ma indreapta tot mai puternic catre ideea unei discutii cu majoritatea parlamentara si sa nu oprim raspunderea magistratilor numai la raspunderea disciplinara”)?
Să fie vorba de același Adrian Năstase despre care Băsescu spunea, în 2004, că e sinonimul corupției?
Bizar discurs, bizară coincidență (acum 22 de ani, pe 21 decembrie, un alt președinte spunea alte prostii). Bine că s-a terminat spațiul de emisie la TVR și nu s-a ajuns la pensii. Pentru că, exact ca acum 22 de ani, o sută de lei în plus ar fi fost mare lucru.
Etichetă: traian băsescu
După Stela și Arșinel, Țociu și Palade, Vacanța Mare și alte nume grele din tristețea de profil, în programul național de revelion de anul ăsta își face intrarea un debutant care ne va uda pînă la piele de rîs: Hidroelectrica. Care iată ce spune ea (ca teasing, bănuiesc): „Contractele vor fi reziliate imediat cum vom gasi o portita juridica si legala. Nu vrem sa asteptam expirarea contractelor” (sursa). Dar, pînă să ne udăm pe noi de rîs cu apa Hidroelectricii, să șuvoim un pic de plîns: păi, dacă 1. ditai șeful statului se plînge că nu are ce citi seara, înainte de culcare, din biblioteca Hidro, și 2. tătucul contractelor, DIP, o freacă la TV, uitîndu-se cum procurorii o aburesc cu Sereș, noi la ce să ne așteptăm? La cît mai multe glume, firește, dacă tot plătim ca fraierii pentru programul ăsta de amuzament.
Președintele Traian Băsescu: „Dl Vosganian a mintit cu nerusinare tot timpul si le-a prelungit contractele fara sa-mi spuna. Va rog sa va imaginati ca Vosganian ii spunea presedintelui ‘Nu pot sa va dau contractele, domnu’ presedinte, sunt secrete. Presedintelui Romaniei ii spunea asta, cu tupeu. Mie imi spunea Vosganian ca sunt atat de secrete incat nu pot fi date” (sursa).
Eu înțeleg de aici că contractele de energie sînt mai secrete decît nivelul de informații la care are acces Consiliul Suprem de Apărare al Țării (al cărui șef e președintele patriei) și că certificatul ORNISS (Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat) deținut de președinte nu face nici cît o ceapă degerată cînd vine vorba de „băieți deștepți”.
Cine e defect în povestea asta? Și care e legislația care guvernează relația instituțională între informațiile deținute de un ministru și cele cerute de președinte?
Copii, ce-a vrut să spună autorul Băsescu Traian în opera literară încadrată în genul interviu, difuzată de postul public TVR acum două zile, atunci cînd ne-a mărturisit că personajul premier Boc Emil știa de cazul penalului Apostu de la Cluj încă de acum șase luni? Ce credeți că a vrut să ne transmită autorul? Că personajele nu-s de capul lor în operă? Că naratorul e și el personaj? Că personajul Boc, dacă se apucă să-și scrie singur dialogurile, intră în conflict cu autorul?
Băsescu a spus aseară la TVR că de cazul Apostu, proaspătul arestat primar de Cluj, se știa de vreo șase luni. De la securiști, desigur. Și, a mai spus președintele, Boc nu se poate să nu fi știut și el. De la aceiași securiști, evident.
Azi, Boc a confirmat, printre dinți, cităm: „Aceste lucruri aparţin de autorităţile abilitate ale statului din justiţie. La nivelul primului-ministru primeşti doar informaţii cu caracter general despre anumite stări cu potenţial infracţional din anumite regiuni, dar niciodată date concrete” (sursa).
Așa, deci. Să ne imaginăm cum era cu caracterul ăsta general, cu potențialul infracțional și anumitele regiuni. Să fi sunat, oare, nota de la securiști așa: „Băi, Emiluț, vezi că, în general, e posibil să se fure de să se stingă, prin contracte publice, undeva prin România, regiunea Transilvania, zona Cluj”? Sau așa: „În atenția dlui prim-ministru Emil Boc. Noi, băieții (ăia, știți dvs care), vă informăm că există, în general, riscul derulării unor activități infracționale profesioniste și hotărîte prin intermediul unor licitații publice la nivelul administrației locale, în regiunea europeană a țării noastre, subregiunea ardelenească a patriei, prin preajma orașului Cluj Napoca. În particular, însă, nu avem nici un fel de date concrete despre cine conduce administrația locală din Cluj. CLASIFICAT SECRET DE STAT CLIENTELAR”?
Așadar, cum ziceam și altă dată, așteptăm răbdători stenogramele din dosarul Apostu. Alea în general, desigur, fără date concrete.
Cam în cheia de mai sus trebuie să citiți ultima analiză politică a macdonaldizatului cu rețetă fixă de la HotNews. Păcat că, pe vremea lui, astfel de analize nu se răsplăteau nici cu funcția de consilier prezidențial, nici cu cea de ministru al Muncii, ci doar cu un efemer mandat de consilier la Ministerul Justiției. Mare păcat.
Victor Ponta, în iulie 2010, despre Roșia Montană: „Orice fel de proiect care creează locuri de muncă este sprijinit de noi, dar cu respectarea şi cu un preţ acceptabil. Orice fel de proiect care respectă cele mai înalte standarde de protecţia mediului, de protecţie socială pe termen mediu şi lung, nu pe un an sau doi e normal să fie sprijinit. Dar atunci când există garanţii absolute vis-a-vis de protecţia mediului, de protecţia socială şi de tot ceea ce înseamnă viitorul nostru. Vreau să cred că nu o să ne gândim cum s-a gândit Ceauşescu numai la el şi nu s-a mai gândit şi la noi, ăştia care venim după el” (sursa).
Traian Băsescu, în august 2011, tot despre Roșia Montană: „În orice caz, un asemenea proiect nu poate fi început fără un aviz al Comisiei Europene. Problema este ca Guvernul să aibă curaj să spună, în primul rând românilor, că acest proiect trebuie început şi dus la bun sfârşit – cu protecţia mediului, cu obligaţia celor care exploatează să refacă mediul şi reîmpărţire a drepturilor din exploatarea zăcământului de aur, argint şi alte metale” (sursa).
O deosebită comuniune de idei, am zice, între cei doi, chiar la un an distanță: să se facă, primesc, dar cu garanții de protecția mediului și protecție socială.
Dar iată-l și pe Victor Ponta, din nou, imediat după declarațiile lui Băsescu din august 2011: „Ca şi în 2004, Traian Băsescu îşi protejează sponsorii din campanie, împotriva intereselor României. Cred că mai întâi trebuie să discutăm despre transparenţa fondurilor Gold Corporation pentru a sponsoriza persoane politice şi mass-media. Gold Corporation ar trebui să facă publice toate persoanele politice, fie că sunt de la PSD, PNL sau PDL, pe care le-a sponsorizat, pentru că la Băsescu ştim sigur că a fost, probabil şi la Roberta Anastase. Altminteri, riscăm să avem în România cel mai grav caz de lobby şi corupţie politică” (sursa).
Așadar, acum un an, Ponta nu era împotriva proiectului. E adevărat că nici pentru exploatarea aurului. În orice caz, își permitea o poziție nuanțată, care nu excludea deloc funcționarea minei. Și, oricum, acum un an Ponta nu descoperise încă, la RMGC, sponsorii băsescieni. Deși ei erau tot acolo.
Așa că, dragi oengiști care v-ați grăbit să tămîiați cu „like” pe facebook declarațiile lui Ponta, gîndiți-vă că șeful PSD s-ar putea să devină iar nuanțat dacă va cîștiga alegerile și să redescopere avantajele locurilor de muncă de la Roșia Montană, bașca beneficiile unei exploatări corecte, în folosul statului român, desigur. Pe care, sînt sigur, le veți putea descoperi și voi, dacă vi se va explica frumos, cu litere și, mai ales, cifre. Sau nu?
P.S. Precizare: nu am avut, nu am nici și nici nu intenționez să am vreun beneficiu de pe urma prezenței RMGC în România, nu am fost în excursii peste mări și țări și nici la recepții pe banii RMGC. Dar nici nu sînt activist pro sau contra proiectului.
Se fac aproape doi ani de cînd, din somptuosul lui living în care se afla un întreg car de reportaj al Realitatea TV, Dinu Patriciu transmitea națiunii că Traian Băsescu, președintele candidat la al doilea mandat, ar fi lovit un băiat cu pumnul în față. A doua zi, pe site-ul defunctului Gardianul apărea și filmul care proba agresiunea. Ceva zile mai încolo, Băsescu rostea celebrele vorbe „Un pas mic pentru om…”. Nu, nu astea, ci alelalte: „Să-ți fie rușine, Dinu Patriciu!”. Cu, desigur, lacrimi abia ținute în frîul pleoapelor, una mai căzută ca ailaltă.
Acum, vede orice chior, chiar și Traian Băsescu, că lui Patriciu i-a fost rușine. Atît de rușine, încît Adevărul e, de luni bune, un fel de EvZ ceva mai spălat, mai gros și mai cu carte (cînd nu e cu Rahan). Dar portocaliu cu acte în regulă. Iar episoade jurnalistice de mare respirație etică, de tipul „Crin e un chiulangiu, hai să-i facem poze cînd nu se duce la serviciu, iar nevastă-sa face bani dubioși și apără Roșia Montană, după ce a înfierat-o, mai demult, hai să o dăm la gazetă și să-i facem pe amîndoi de căcat”, sînt doar vîrfurile cele mai vizibile ale acestui iceberg.
Deci: ce dracu’ vrea Dinu Patriciu și de ce? Cine răspunde rezonabil și veridic la întrebările astea primește un croissant de la mic.ro. Nu cu rahat, că n-au. Ci cu Rahan, că și așa au returul mare.
P.S. Off topic: v-am zis că, acum cîteva seri, la un mic.ro de lîngă casa mea, mi-au dat o pîine gratuit? Cică era „discount”. La ce, maică? La țigările, apa și dulciurile pe care le luasem? Poate „bonus”? În fine, v-am povestit asta ca să nu mai ziceți că nu e adevărat ce se zice. Despre mușcatul mîinii care te hrănește, desigur.
Istoricii și păreriștii de TV vor lămuri, pentru popor, cine a abdicat, cine a trădat, cine a fost mojic și cine os domnesc. Pînă atunci, întreb și eu ca un liber-cugetător ce mă aflu: de la ce s-au luat, dom’le, prezidentul cu răjele? Și pentru ce? Care e miza? Candidează regele la locale, pentru primăria Săvîrșin? Ne pregătește vreo campanie pentru Parlament? E noul Johannis al cuplului Crin-Ponta? Eu abdic de la a înțelege. Că scenariul atacului la rege din cauza ideii recente a lui Ciorbea de a propune un referendum pe tema monarhiei constituționale nu pare să explice situațiunea.
P.S. Mă întreb dacă s-o băga cineva să-l scoată pe Băsescu din rahatul ăsta. Și, dacă e cineva atît de inconștient, cum o s-o facă.
P.P.S. Iată un prim apărător. Se mai înscrie cineva?
Ponta, racovicenii, bublii și alți trompeți au opinat deja, la unison, că pedelistul Banias a fost agățat de DNA pentru că se pregătea să treacă (desigur, contra cost, dar asta trompeții nu au mai cîntat spart) la USL. Posibil, habar n-am. Nu mă îndoiesc că, dacă USL era la putere și PDL în opoziție, iar vreunul din social-liberali ar fi vrut să se transfere la portocalii, scenariul (potențial) s-ar fi repetat întocmai. Deci, nici o surpriză dacă e așa, mă lasă perfect rece această cutumă politic românească de mare succes în ultimii 20 de ani.
Totuși, și dacă e cum zic ponții și trompeții, greșeala e, firește, a lui Banias. Ok, dosar politic, să zicem, dar nu am deloc dubii că înăuntru se află niște probe foarte interesante. Așadar, fiat iustitia pereat mundus. Păi, nu? Sănătate și răcoare la vară, că se anunță caniculă.
Altceva nu înțeleg, însă: cum se face că Mironescu, secretarul general al Internelor, a fost girat de Igaș, ministrul, girat la rîndul lui de Băsescu, președintele țării? Același președinte care are o nepoată asociată cu Mironescu, într-o firmă. Să nu fi știut Băsescu despre bacalaureatul luat de Igaș la vîrsta la care alții termină și doctorate? Să nu fi știut președintele, cînd Igaș l-a numit pe Mironescu la Interne, că acesta din urmă e asociat cu Banias, că ambii au afaceri în port? Bun, o să ziceți că nu e treaba lui Băsescu. Păi, dacă nu e, atunci să nu fie treaba președintelui nici ce se întîmplă la regiile de stat, unde sînt boieri cu mînuțe hulpave, după cum am auzit recent chiar din gura prezidențială. Dar chiar să nu fi știut președintele, aflat la al doilea mandat, de rudele lui și afacerile acestora? Să nu fi fost pe fază nici un serviciu secret care să-l fi informat pe Băsescu despre potențialele vulnerabilități ale asocierilor rudelor sale cu personaje tentaculare ca Mironescu? Iaca, dacă-mi permiteți, eu nu cred. Da’ nu cred deloc.
Deci, bă, politicienilor: nu mai puneți, bă, hoți în conducerile instituțiilor. Că de aia vă faceți de căcat. Da, înțeleg că, dacă nu-s hoți, nu fură. Iar dacă nu fură, nu-s bani de dat la partid. Iar dacă nu-s bani de dat la partid, nu se pot face campanii eficiente pentru încă un mandat de furat. Nasol, știu. Complicat.