Modificări scandaloase în decembrie 2013 la noul Cod Penal, proiectul de lege pentru amnistieri și grațieri colective tot atunci, haosul instituțional de după accidentul aviatic din Apuseni, nesimțirea de la deszăpezire, minciuna despre STS, nepăsarea în legătură cu intrarea în vigoare a unui nou Cod Penal cu hibe mari, plata discriminatorie de către stat a ratelor la bănci pentru un milion de români, intenția politică a CSM de a modifica procedura de numire a șefilor de parchete și de la Înalta Curte.
Toate acestea (dar sigur îmi mai scapă unele importante) s-au întîmplat în doar două luni. În doar două luni, în România, guvernul condus de Victor Ponta a reușit să ucidă orice fel de discuție legitimă, rezonabilă, logică. Sub puhoiul de întîmplări (cele mai multe provocate, în mod cît se poate de toxic, chiar de majoritatea USL cu PSD cap de coardă) care au năpădit spațiul public, analiza civică a deciziilor Puterii s-a prăbușit într-un noian de vociferări, zbierete, abordări politicianiste, populiste, electorale, lipsite de rațiune.
Serviciul de Telecomunicaţii Speciale a pus la dispoziţia autorităţilor de salvare a victimelor accidentului aviatic din Apuseni două hărţi de localizare a apelurilor telefonice efectuate de medicul Radu Zamfir. Ambele localizări au fost întocmite de către STS pe baza informaţiilor primite de la operatorii de telefonie mobilă. Nici una dintre localizări, însă, nu a fost suficient de exactă pentru ca supravieţuitorii accidentului să fie găsiţi la timp. Consiliul Superior de Apărare a Ţării trebuie să decidă dacă lipsa de acurateţe a localizării a fost cauzată de limitele tehnice ale operatorilor de telefonie mobilă, cum susţine STS, sau de procedurile STS, cum susţine premierul Victor Ponta.
Președinte (la al treilea mandat) al Consiliului Județean Brăila, pesedistul Gheorghe Bunea Stancu a înjurat-o de pizda mă-sii pe colega mea Mădălin Poenaru, în public, apoi a amenințat-o că-i trage și două picioare în gură. Toate astea după o conferință de presă în care Mădălina i-a adresat lui Bunea Stancu niște întrebări legitime (sursa).
Dar Victor Ponta nu a găsit deloc nepotrivit comportamentul grobian al subordonatului său politic de la Brăila.
Victor Ponta, pe 5 mai 2009, în ședința Birourilor permanente reunite ale Camerei Deputaților și Senatului, vorbind despre noul Cod Penal: „un text bun”.
Un avion ușor cade în Apuseni pe singurul vîrf cu zăpadă din zonă și premierul instituie codul omertei. Nici o săptămînă mai tîrziu, o avalanșă de zăpadă cade peste țară și premierul decretează cod roșu. Însă în spatele televizoarelor pe care s-au văzut toate nuanțele emoționale ale celor două coduri, premierul moșește, cu pragmatism iresponsabil, un cod infinit mai toxic: Codul Penal. Printr-o fabuloasă ironie, noul Cod Penal este paradoxal de transparent cu secretoșii politicieni și demnitari care fură.
Luni seară, pe 20 ianuarie, cînd cinci oameni agonizau în Apuseni, grav răniți, în zăpadă, iar alți doi deja muriseră după un accident aviatic, premierul Victor Ponta se întreținea vesel cu colegi de partid și cu cîțiva ziariști (povestea pe larg, aici). Nu e o figură de stil, Ponta chiar se simțea foarte bine cu el și cu cei din jur. Unul din jurnaliștii prezenți la acea întîlnire informală a relatat, pe facebook, care a fost reacția lui Ponta cînd i s-a comunicat că pilotul Adrian Iovan murise:
„ASTA trebuie sa v-o spun! I-am spus unui oficial de cel mai înalt rang ca Iovan a murit potrivit Salvamont, la ureche. El a continuat apoi conversatia lui de protocol, de doi lei jumate… A continuat sa rada si sa se simtă bine. NU a avut nicio tresărire!….(sunt mâhnit si scârbit)
PS: unii stiu la cine mă refer”.
O exclusivitate de zile mari la hotnews.ro în seara asta: Ministerul Apărării știa aproape exact în ce loc se prăbușise avionul de mici dimensiuni în care se aflau medicii, dar informația nu a fost fructificată. Conform dezvăluirii, Ministerul Apărării ar fi livrat informația către ROMATSA. Care, însă, nu a folosit-o, trimițînd ministerul la ISU Alba.
Ce s-a întîmplat mai departe nici nu mai contează: fie Ministerul Apărării nu a transmis informația la ISU, fie ISU nu a folosit-o, adevărata știre e dispariția pasajului referitor la datele ministerului din raportul de anchetă al accidentului făcut public de către Guvern. Deci: de ce a decis Victor Ponta să nu facă publică această informație?
Cînd era tînăr, Ponta era ca Iliescu: sărac și cinstit. După întîlnirea cu Năstase, a devenit bogat și șmecher. Dar, pentru că nu a avut nevastă-sa o mătușă, Ponta a trebuit să se descurce cu statul ca să facă bani. Fie și statul reprezentat de Primăria București. De la care a luat un apartament în 2000 pentru 550 de milioane de lei vechi pe vremea aia (55.200 RON acum, echivalentul a cam 27.000 de euro în 2000). Vîndut, opt ani mai tîrziu, pentru 200.000 de euro. De peste șapte ori mai mult.
Despre morți, numai de bine, zice înțelepciunea populară. Iar despre cei omorîți de stat, numai de bine, foarte bine și o înmormîntare cu onoruri, cît să uite poporul că despre cei vii care i-au omorît trebuie să vorbim de rău. Așa arată înțelepciunea guvernamentală a României azi, care nu are nici o legatură cu poporul.