„Noi am depus o plângere la DNA zilele trecute, săptămâna trecută, pentru că eu, practic, nu pot să am acces la dosar. Să vă spun de ce, şi nu numai la mine e problema asta – practica, din câte ştiu, la parchet în general, este că, atât timp cât dosarele sunt scanate, sunt pe un suport electronic, îţi dă un CD, un stick sau mai multe, pe care le plăteşti, care au costuri mici. Am făcut solicitarea de la început şi, din câte am înţeles, nu numai eu, ci toţi cei care suntem chemaţi pe acolo, să ne pună la dispoziţie dosarul în formă electronică. S-a refuzat şi au zis că numai în formă scrisă, care durează foarte mult şi care costă foarte mult. Eu ca să iau toate zecile sau vreo sută şi ceva, nu ştiu câte bibliorafturi sunt. Nu ştiu câte mă privesc pe mine, dar trebuie să le iau pe toate că nu ştiu ce-o fi pe acolo. Nu ştiu ce alţi denunţători mincinoşi mai apar. Ca să iau o copie scrisă, în formă scrisă, pe hârtie, mă costă peste un miliard de lei. Singurul venit pe care îl am este indemnizaţia de la Parlament. Nici aia întreagă, două treimi.”
Etichetă: minciună
Ești polițist. În Alexandria, Teleorman. Dar, în timp ce ești polițist în Alexandria, îți faci și o firmă. De „consultanță în management”, chipurile. Tu, cașchetă, consultanță în management, mda. Dar unde ți-o faci? Fiiiiiiiix… la Gratia, Teleorman. Ce? Cum? De ce?!
Acum două luni, pe 10 martie, Curtea Constituțională a făcut publică motivarea deciziei prin care lăsa SRI fără drept de a face interceptări în dosare penale. Cu acea ocazia, pe site-ul SRI a apărut prompt o declarație de câteva paragrafe a șefului SRI (vezi aici). Deși lemnoasă în formă, tonul șefului SRI era tăios și revanșard: „Pragmatic, evaluarea noastră este că această decizie are un impact cert asupra securităţii naţionale, având în vedere corelarea dintre prevenirea ameninţărilor la securitatea naţională şi contracararea fenomenelor infracţionale asociate. Astfel, în procesul penal, nu vor mai putea face obiectul instrumentarii cu mijloacele tehnice complexe dezvoltate de SRI infracţiuni precum cele de spionaj-trădare, terorism, criminalitate organizată transfrontalieră, proliferare, criminalitate informatică şi, nu în ultimul rând, fapte de mare corupţie, ce reprezintă ameninţări grave la adresa securităţii naţionale.”
Avocații care s-au specializat în a le reduce unor bogătani cât se poate de mult plata taxelor și impozitelor și într-o zi descoperă, când capătă un post la Finanțe, că trebuie să ia pieile de pe niște amărâți îmi repugnă. E ceva foarte stricat acolo. Dar, până una, alta, nu suntem aici să facem nici morală, nici psihiatrie. Ci, de data asta, doar să demontăm minciunile umflatului în pene Biriș.
Șobolanul a ieșit din gaură, în sfîrșit. Dar numai ca să muște din nou. Apoi a fugit, lăsînd în urmă perplexitate. Și un verdict mai clar ca niciodată: lașitatea acestui rozător gigant de funcții publice nu are limite.
Deputatul Victor Ponta s-a folosit de calitatea de deputat pentru a obține informații confidențiale despre complexele energetice Turceni și Rovinari în perioada 2006 – 2007. Întîmplător sau nu, după ce Ponta a obținut aceste informații, Dan Șova a încheiat contracte cu cele două complexe energetice. Iar de sumele primite de Șova de la Turceni și Rovinari a beneficiat și Ponta.
Probabil că părem foarte proști. În orice caz, e cert că sîntem luați de proști. Campionul absolut la a ne lua de proști e Ponta. Dar interesul național, care se confundă cu Gabriel Oprea, vine puternic din urmă. Una din cele mai absurde declarații ale lui Oprea este că iese de la guvernare dacă PSD are de gînd să modifice Codul Penal „pe furiș” (sursa).
Am greșit, recunosc, cînd am mizat pe fair play-ul lui Banciu: după ce i-am demonstrat că a mințit (aici) cînd a vorbit de audiențele pe care le făcea emisiunea mea la B1, omul înțeleg (nu am văzut emisiunea lui din seara asta) că a insinuat sau chiar a spus direct că datele de audiență prezentate de mine erau de share, nu de rating.
Dacă a spus așa ceva, Banciu a mințit din nou.
Supremul argument la care apelează Ponta zilele acestea, cînd e acuzat de DNA (și) de conflict de interese (a avut avantaje financiare de la Șova, apoi i-a întors favorul numindu-l ministru), este că numirea lui Șova a fost o decizie politică iar deciziile politice nu pot fi supuse cenzurii Justiției (adică nici cercetate penal și, evident, ar vrea Ponta, nici condamnate de instanță).
Populismul lui Ponta a devenit, după pierderea prezidențialelor, și mai meschin, și mai grețos. Ultimul episod este cel al intervenției pompieristice a statului în favoarea fraierilor care au luat credite în franci elvețieni. Cînd Ponta i-a cerut lui Darius Vâlcov, ministrul de Finanțe, să găsească o soluție împreună cu BNR. Și Vâlcov a găsit cîteva variante. Deci, statul trebuie să se implice, a decis Ponta.