Nu, nu de caș la gură are nevoie, că de asta are din plin, ci de cash. De „cașcaval”, dacă vreți, cum zic băieții de băieți (da’ ce-am azi, băi, nene, de vorbesc în versuri precum Publius Ovidius Naso, exilat la Constanța – sau pe acolo, pe undeva – , săracu’, pe cînd Mazăre nu exista – că dacă exista, sigur îl obliga să scrie niște versuri nemuritoare despre semizeițele semidezbrăcate cu semicreier în cap care au fost să voteze la referendum). Bun, să revenim la brînzeturile noastre: de ce are Ponta nevoie de cash? E, ghinion, asta nu știm, putem doar bănui, dar știm cum obține Ponta cașul ăsta. De la fraierii din PSD, de exemplu, cărora le vinde diverse la suprapreț. Citiți aici și contraziceți-mă, dacă aveți Mitsubishi Lancer pe acasă.
Etichetă: victor ponta
Aseară, scriam aici, în exclusivitate, că „Încă de vineri, consilierii prezidențiali ai lui Crin Antonescu și-au depus demisiile” și că, în consecință, „mîine (azi – n.m.) în Parlament, se va pecetlui revenirea lui Traian Băsescu la Cotroceni”. Pînă la urmă, după ceva balet parlamentar, s-a săvîrșit întocmai.
De mîine, numirile la Parchetul General, DNA și cele de la serviciile secrete revin în mîna lui Traian Băsescu. Tot de mîine, numirea premierului se va face tot pe mîna aceluiași Traian Băsescu. Revenim, deci, la un pas de deux foarte nefiresc pentru politicianul român obișnuit cu hora, sîrba, călușarul și alte dansuri tradiționale la grămadă, în mijlocul satului.
Deocamdată, însă, pauză de publicitate, pînă cînd Monitorul Oficial va da startul unui nou sezon din „Dansez pentru tine (sau măcar mă prefac). Votează-mă, fraiere!”.
Aflăm că Parchetul General are nevoie de avizul Parlamentului pentru a-l cerceta penal pe Victor Paul Dobre, fost ministru delegat pentru Administrație, în scandalul renumărării electorilor. În mare, procurorii îi reproșează lui Dobre ce îi reproșau și secretarului de stat Căbulea: că a ordonat trimiterea unei adrese către Curtea Constituțională prin care se relativizau date certe de la Direcția de Evidența Persoanelor de la Interne. Victor Paul Dobre este membru PNL iar Căbulea, așa cum v-am povestit aici, este scula din Alba a lui Teodor Atanasiu, alt membru PNL, fost ministru al Apărării.
Nu întîmplător, Ponta a marșat foarte ușor la demersul liberalilor de a o urca pe judecătoarea Mona Pivniceru pe scaunul de ministru al Justiției, deși părea să știe foarte bine că Pivniceru cam doarme pe acasă pe la liberalul Vlasov. Și, mai mult, Ponta trebuia să știe (doar a fost procuror!) că procedurile prin care un magistrat membru al CSM ajunge ministru sînt destul de complicate și se pot lăsa cu buzele umflate.
Practic, în momentul ăsta, PNL a devenit oaia neagră smoală a USL, partidul care încearcă să trucheze votul la referendum. Totul ca să-l salveze pe Crin, interimarul isteric. Altfel, Ponta rămîne premier bine mersi, chiar dacă Băsescu se întoarce la Cotroceni. Deci, se joacă după un plan care îi asigură lui Ponta succesul și dacă rămîne Crin la Cotroceni, și dacă revine Băsescu.
Încă din 2007, dacă nu și de mai devreme, Ponta făcea vizite regulate la Ambasada SUA de la București. Unde avea discuții lungi cu oficialii americani. Despre unele din ele am scris aici. În timp ce Ponta îi pîra la americani pe Năstase și Hrebenciuc, Crin făcea figurație în PNL și-și exersa franceza în oglindă, dîndu-și părul peste cap, pregătindu-se să-i ia locul altui mare francofon liberal, Călin Popescu Tăriceanu.
Acum, cînd Ponta e premier și Crin președinte (interimar), engleza lui Victoraș e în continuare mult mai bună decît a lui Crinuleț. Așa se face că, după ce, marți dimineață, ambasadorul Gitenstein i-a făcut o vizită premierului, acesta din urmă a anunțat că a renunțat să mai numere cetățenii României ca pe gîștele de pe șanț (acțiune numită pompos „minirecensămînt”) și va trimite Curții Constituționale listele cu alegători valabile pe 29 iulie 2012, nu (cele care vor fi) valabile la sfîrșitul lunii august a acestui an.
Dar nu doar Ponta știe engleză mai bine decît Crin, ci și Rus. Ioan Rus. Care, după ce a fost și el vizitat de același ambasador Gitenstein, luni dimineață, și-a anunțat apoi demisia din funcție. Semn că nivelul de înțelegere al limbii engleze la ardeleanul Rus este mult mai ridicat decît al tulceanului Crin. Care Crin a continuat inclusiv marți seară, la Antena 3, să se certe atît cu Gitenstein, cît și cu Rus și Ponta (evident, ultimii trei nu se aflau în studio). Firește, Crin l-a certat pe Gitenstein în română.
Voi puteți să credeți în coincidențe, desigur, dar eu nu prea cred. A, bănuiați că mă refer la coincidența vizitelor lui Gitenstein la Rus & Ponta înainte ca fiecare din cei doi să anunțe decizii care l-au scos din minți pe Crin? Nicidecum:), mă refeream doar la coincidența nefericită prin care un francofon ajunge la conducerea unei țări înscrise în niște parteneriate strategice anglofone.
P.S. V-ați prins, sper, că problema nu e că Crin vorbește franceză (mă rog, la un nivel nici măcar rezonabil), ci că nu înțelege ce spune în nici o limbă.
Deși nu par, sinucigașii sînt niște tipi raționali, foarte practici. Pînă la urmă, sinuciderea este rezolvarea unei disfuncționalități, de acolo și caracterul ei practic. Sinucigașii care mai sînt și ucigași sînt încă și mai inteligenți si practici: se sinucid abia DUPĂ ce ucid pe altcineva. Orice ați spune, e o dovadă de IQ ridicat să înțelegi că, după ce te sinucizi, nu mai poți ucide pe altcineva, deci ordinea pragmatică a operațiunilor trebuie să se bazeze pe politețe: mai întîi moartea altora, abia apoi cea proprie.
Victor Ponta, însă, este un sinucigaș idiot. El nu a priceput că, dacă nu voia ca noi să îl vedem mort (ca personaj politic, desigur, ca persoană privată îmi doresc să trăiască o mie de ani, poate va înțelege cîndva cam pe unde a greșit), trebuia să ne omoare înainte. Nu, Victor Ponta a făcut altceva: mai întîi, și-a tras niște gloanțe în picioare, în mîini, în gîtul lui Năstase și în alte părți anatomice personale, de partid și de stat. Pomenesc aici, pe scurt, unele din gloanțe, deși le cam știți: plagiatul la doctorat, masacrarea comisiilor care trebuiau să cerceteze plagiatul, ignorarea deciziei Curții Constituționale referitoare la prezența premierului/președintelui la Bruxelles, ordonanțele de urgență, obrăzniciile la adresa oficialilor UE etc. Așadar, după ce s-a rănit grav politic, singur, după ce s-a automutilat în public (și nu doar la București, ci și la Bruxelles), Ponta și-a dat singur lovitura de grație (tot politic): a semnat pe un document care prevedea, principial, desființarea unor instituții precum Curtea Constituțională, ANI, DNA, CNSAS și altele (amănunte, aici).
De azi, Victor Ponta nu mai există. El e doar un mort ambulant care a avut nefericita inspirație să vrea să fie premier.
Din păcate, însă, după această sinucidere spectaculoasă, Ponta, ca un sinucigaș idiot ce se află, ne va omorî și pe noi. Fabulos, nu? De ce? Păi, simplu: nu văd prea mulți lideri politici europeni și mondiali care să colaboreze cu un mort. Ar da prost pentru ei, desigur. Or, dacă mortul e chiar premierul, nu-i văd prea bine pe locuitori. E, nasol e că noi sîntem locuitorii ăia. Deci, fuga la cimitire: nu pot ei să scoată atîția morți la vot cîte gropi putem noi să ne săpăm nouă înșine din cauza lui Ponta.
Pînă să se instaleze la Palatul Victoria, nu am scris nici un rînd despre Victor Ponta. I-am urmărit cariera politică și cea de avocat, am analizat acuzațiile pe care i le aducea Blejnar, am discutat cu prieteni și colegi. Dar i-am respectat statutul de opozant al PDL și al lui Băsescu. După o logică simplă: nu are acces la guvernare, deci nu poate decide, așadar tunurile trebuie să stea pe putere. Culmea, i-am mai și luat apărarea cînd unii au scris fără probe despre cum ar fi beneficiat de sex cu minore.
Crin Antonescu a beneficiat de același tratament. Singura critică pe care i-am adus-o a fost că s-a asociat cu Dan Voiculescu. Altfel, nici un rînd despre pozițiile nevestei Vălean în chestiunea Roșia Montană sau despre apartamentul de cîteva sute de mii de euro cumpărat pe malul lacului Herăstrău (deși, fie vorba între noi, e destul de greu să găsești niște sute de mii de euro sub pat cînd trăiești din salariul de parlamentar).
Pînă cînd Ponta și, mai nou, Antonescu, s-au instalat la putere, țintele mele au fost PDL și Băsescu. Nu e nevoie nici măcar să vă duceți pe site-ul revistei Kamikaze, secțiunea de investigații (deși e util), e suficient să citiți acest blog. Și o să vă lămuriți cu vîrf și îndesat. Există un post despre Traian Băsescu, de exemplu, care arată destul de clar cam cît de băsist sînt. Dar acuzațiile mele la adresa lui Traian Băsescu din acel post nu sînt niciodată pomenite de Ponta & Antonescu, pentru simplul (și ironicul) motiv că președintele suspendat le lua apărarea lui Adrian Năstase și altor useliști, în defavoarea DNA.
Și mai mișto este că, după un articol (de data asta din revista Kamikaze) despre legături de corupție dintre șefii ANAF și grupul Apostu de la Cluj, ANAF a blocat conturile revistei Kamikaze. Era ANAF-ul condus de Blejnar, sub guvern MRU și președinte Băsescu (nesuspendat). Conturile revistei nu sînt nici acum deblocate (n-avem bani, aia e), salariile (mă rog, ăia trei lei) se dau trimestrial, dar numai dacă avem noroc, cheltuielile revistei se susțin foarte greu. Ai dracu’ băsiști și portocalii care sîntem!
Totuși, în ultimii trei-patru ani, nu am primit nici un comentariu (nici aici, pe blog, nici pe site-ul revistei) în care să fiu acuzat de către pedeliști sau băsiști că atentez la stabilitatea democrației, că sînt uselist, vîndut lui Ponta & Crin etc. În ultimele zile, însă, după numai cîteva texte critice, dar anemice (nici măcar cu cine știe ce dezvăluiri!), despre premier și președintele interimar, am descoperit despre mine că sînt o rușine, un jeg, pleavă, antidemocrat și altele.
Dragi partizani, e mult mai simplu: puterea trebuie criticată. Oricare ar fi ea. Acum, o dețin Ponta & Crin. Mîine vor fi alții. Dar regula nu se schimbă.
Azi, USL a făcut o plîngere penală prin care îi acuză pe ceilalți (Băsescu & co) că au sabotat România, au mințit oficialii UE, ne-au distrus leul. O fi, nu știu. La fel de stupid cum sunau acuzațiile PDL – cînd se afla la putere, că opoziția sabotează România – arată și plîngerea asta penală. Dar demersul mi-a amintit de un post de pe blogul lui Victor Ponta, publicat pe 2 martie 2012.
Citez un paragraf din opera lui Ponta:
„Nu cred ca poti invoca ceva rau facut de un partener daca si tu procedezi la fel. Iar consecintele pe termen lung pentru tara noastra cred ca sunt negative. Daca citesti Financial Times si The Economist poti intelege asta.”
Așadar, pe 2 martie, Financial Times și The Economist nu erau niște fițuici băsiste care publică articole scrise la București, ci surse de încredere care arătau ce nenorocit e regimul Băsescu – Boc – MRU. Între timp, însă, ambele publicații au intrat în raza de acțiune malefică și manipulatoare a lui Băsescu și nu mai poți decît să te ștergi cu ele la cur, dar în nici un caz nu trebuie să le citești sau, și mai rău, să iei de bun ce scrie acolo.
Mai citez un paragraf din aceeași operă a lui Ponta:
„Traian Basescu este deja un personaj politic considerat nefrecventabil de liderii europeni (cum era Berlusconi inainte de demisie)”
Deci, pe 2 martie 2012, acum patru luni și jumătate, Băsescu era „considerat nefrecventabil de liderii europeni„. Azi, însă, același Băsescu îi manipulează pe liderii europeni așa cum manipulează și fițuicile mai sus invocate. Iar liderii europeni, care în martie îl considerau nefrecventabil, acum îi sorb cuvintele (pardon, minciunile), îl cred pînă la ultima silabă și decid să facă rău țărișoarei noastre cu mecanismele lor europene imperialiste.
Al treilea citat, tot din Ponta:
„ar trebui sa fim naivi sa credem ca circul regizat in Romania la inceputul anului 2011 a pacalit pe cineva din Europa. Partenerii europeni stiu foarte bine ca, din cei 231 politisti de frontiera si vamesi cercetati si arestati in direct, azi se mai afla in inchisoare fix – ati ghicit! – ZERO. Si ca de fapt totul este la fel ca inainte”.
Aha, vasăzică atunci cînd venea vorba de dosare penale, în care amănuntele sînt (prin natura cercetării penale) confidențiale, Uniunea Europeană știa ea mai bine că totul nu e decît un circ, deci avea niște surse de informare beton, care treceau dincolo de ce transmiteau autoritățile. Acum, însă, aceeași Uniune Europeană stă ca proasta să-i spună de-alde Băsescu și pedeliștii ce se întîmplă în România. Brusc, practic, imediat ce Ponta a venit la putere, maleficul suspendat a instituit un scut energetic, presupun, care nu lasă nici o informație adevărată să mai ajungă la UE. Așadar, ce să facă și tîmpita și naiva de UE? E nevoită să se bazeze numai pe ce-i spune nefrecventabilul de Băsescu.
Și al patrulea citat din premierul Ponta:
„Sigur ca e usor sa dai vina pe Europa.
Eu insa cred ca viitorul guvern USL trebuie sa abandoneze strategiile acestea perdante, sa fim realisti si pragmatici, iar rezultatele nu o sa intarzie sa apara”.
Da, domnule Ponta, e ușor să dai vina pe Europa. Atît de ușor, încît ați făcut-o ca la balamuc, cu tot USL-ul, în grup. Să mai amintesc că distinsul Chiuariu de la PNL l-a numit pe Barroso „politruc”?
Nici nu mai contează că ați plagiat, domnule Ponta. Contează doar că sînteți un bun român. Și, ca la orice bun român, gura bate curul. Gura aia care vă ia pe dinainte de nu mai contează nici mintea aia de pe urmă.
Da, nu vă dați ochii peste cap: Victor Ponta chiar e cel mai ratat om politic de după ’89! Din România, desigur. Nu-mi vorbiți de Iliescu, Constantinescu, Băsescu, Năstase, Vadim, Boc, Tăriceanu, Văcăroiu și alții. Toți la un loc au și fiecare în parte are bubele lor/lui. Și de caracter, și de educație, și de politică. Dar fiecare, în felul lui, a performat politic într-un fel sau altul. Iliescu, de exemplu, a fost idolul nostalgicilor comuniști; Constantinescu a fost speranța penibilă a societății civile; Băsescu a rupt cu charisma lui de vaporean fără scrupule; Năstase a fost un dictator de fier, dar educat, chit că de o lăcomie fără seamăn, care a jucat pe picior mare; Vadim l-a întruchipat pe mesia tralalicilor la cap; pînă și Boc a cîștigat, iată, al doilea mandat de primar la Cluj; și chiar Tăriceanu și Văcăroiu sînt convins că au avut succesurile lor, dar nu-mi vin acum în minte:D.
În orice caz, fiecare din cei pomeniți mai sus (dar și alții, lista e deschisă) a îndeplinit, pentru un timp mai scurt sau mai lung, o așteptare a unui grup mare de oameni. Fiecare din cei din lista de mai sus a primit voturi (mai puțin Tăriceanu și Văcăroiu, care nu au rupt gura tîrgului cu împlinirile lor electorale), a contat într-un joc. Poftim, pînă și gonflatul narcisist de Crin Antonescu a reprezentat pe cineva în 2009, cînd a luat, la prezidențiale, mai mult decît ar fi sperat PNL vreodată.
Așadar, succesul în politică ține măcar de două lucruri: ce așteptări ale celor care te susțin împlinești și cît de mulți au așteptări de la tine. Deci, dacă 1) mulți au așteptări de la tine și 2) reușești, pentru o perioadă nu foarte scurtă de timp, să împlinești așteptările, se cheamă că ești un politician de succes. Desigur, ar mai fi o condiție, minoră: 3) să nu te faci de căcat la capitolul integritate morală în fix prima lună de mandat.
În cazul lui Ponta, mizele erau uriașe. Nu numai că este cel mai tînăr premier al României, dar este primul politician cu adevărat relevant din România care nu are un trecut comunist: nici pecerist și nici măcar utecist. În al doilea rînd, este un premier de la PSD, fără trecut comunist, care putea să dea semnalul ruperii de doi comuniști de forță din propriul partid: Iliescu și Năstase. În al treilea rînd, Ponta promitea inteligența unei alte politici economice, mai profesioniste (dădea impresia, cel puțin). În al patrulea rînd, tocmai pentru că a fost procuror odată, dădea speranțe că pricepe mai bine decît alții cum vine treaba asta complicată cu Justiția care trebuie lăsată să zburde independentă într-o țară democratică. Și, în al cincilea (dar nu ultimul) rînd, Victoraș, deși șmecheraș și arogănțel, nu părea să fie un hoț ordinar.
Ce condiție din cele trei a bifat Victor Ponta? Pe prima sigur: mulți oameni au avut așteptări foarte mari de la el. Așa, practic, a și ajuns premier, chiar dacă pentru asta a trebuit să-și calce pe orgoliu dictatorul Băsescu, nu să cîștige Ponta vreo bătălie electorală. Pe scurt, a îndeplinit doar jumătate de condiție: orizont de așteptare popular generos, dar mandat primit pe negocieri politice, nu pe vot.
Să vedem a doua condiție: a împlinit Victor Ponta așteptările celor mulți? Pe ale useliștilor, poate că da (deși tare mă îndoiesc și de asta, în ultimele săptămîni). Dar pe ale celorlalți? A relansat Ponta economia? A făcut Justiția mai bună decît în mandatul tiranului Băsescu? A dus România pe noi culmi de progres și civilizație în Europa și-n lume? A scăpat de dinozaurii Iliescu și Năstase din partid? La toate astea, răspunsul nu e doar „nu”, ci „nu, dimpotrivă!”. Iar așteptările, poate mă repet, erau uriașe. În concluzie: la a doua condiție, Ponta a picat cu brio.
Despre a treia condiție, cea cu integritatea morală, nu are sens să vorbim: Ponta a furat grosolan la doctorat, o știe orice mic copiator de școală generală care fură referate de pe net.
Iar toate astea s-au întîmplat în nici două luni. Cum ziceam mai sus: să îndeplinească așteptările celor mulți pentru o perioadă nu chiar scurtă de timp? Mda, mă tem că nici pe asta nu a bifat-o.
Pentru toate cele tocmai enumerate, Victor Ponta este cel mai ratat om politic din România de după ’89. Fără nici o îndoială.
P.S. Mă amuză să constat că sînt niște „puriști” (și aici, la comentarii, și pe contul de facebook al revistei Kamikaze) care 1) nu au priceput că „succesurile” pe care le pomenesc în text sînt o ironie la adresa Elenei Băsescu și 2) tratează ratarea unui om (fie el și politic) ca pe ratarea unui gol: ori intră în poartă, ori nu, deci n-ar exista grad de comparație, vasăzică. Dar sînt îngăduitor azi.
Dacă Băsescu se întoarce, USL nu va mai avea premier pînă în 2014. În situația asta, devine evident că Ponta nu-și va mai putea da demisia din cauza imaginii terci pe care o are, care determină o lipsă de legitimitate vecină cu sinuciderea. Deci, riscul cel mai mare pentru USL, acum, e revenirea lui Băsescu la Cotroceni. Ca să evite riscul ăsta esențial, dar și ca să scape acum de bolovanul de gîtul USL care a devenit Ponta, scenariul de aplicat ar conține doi pași:
1. Ponta își dă demisia;
2. președintele interimar Crin Antonescu numește un alt premier, tot de la USL, care să ducă bătălii cu Băsescu în cazul în care acesta din urmă nu e demis, totuși.
Merge? E de făcut?
Nu pentru că s-a pișat pe toți doctoranzii care muncesc cîte trei-patru ani ca să facă o teză de cercetare onestă (și cunosc unii care se spetesc pentru un doctorat de parcă ar merge la serviciu cu normă întreagă) – deși și ăsta e un motiv cît se poate de întemeiat! Ci pentru că, atunci cînd nu-i convine că o lege este neconstituțională, o copy & paste repede în corpul unei ordonanțe de urgență și, gata, a scăpat de problema neconstituționalității. A făcut așa cu legea care interzicea Curții Constituționale să se pronunțe pe hotărîrile Parlamentului, a făcut identic și cu legea referendumului. Ambele legi au fost declarate neconstituționale de Curtea Constituțională, dar ambele sînt dublate de ordonanțe de urgență care spun același lucru. Și care, ce coincidență, nu au fost contestate la Curtea Constituțională. Pentru că Avocatul Poporului, singurul care are dreptul legal să le conteste, e puțin ocupat să fie pesedist. Vorbesc de actualul Avocat al Poporului, Valer Dorneanu, că ăla vechi a fost concediat fără drept de apel de USL.
Deci, Victoraș, abia asta e de căcat: nu numai că tu copiezi ca ultima loază penibilă (prin ordonanțe de urgență), dar tocmai i-ai dat un șut în cur și profesorului supraveghetor (Curtea Constituțională), care te putea scoate de urechi afară din sala de examen.
P.S. Dacă nu m-ați crezut pe mine cînd ați citit ce am scris mai sus, poate-l credeți pe pesedistul Dușa: ne doare la bască că o lege e neconstituțională, noi aplicăm prevederile acelei legi cu ajutorul unei ordonanțe de urgență. Și ne doare-n cur de fraierii care ne-au crezut pe cuvînd cînd am spus că noi, pesediștii, nu o să legiferăm prin ordonanțe de urgență, ci o să mergem pe calea cinstită a parlamentarismului.